REGHINUL SĂSESC ÎN FLĂCĂRILE ISTORIEI (1848–1849)
Mărturii memorialistice și incendiul care a schimbat un oraș
„Memorialiștii sași” – traduse în limba română de Aurel Filimon în 1933 şi 1934 la Târgu-Mureş
Traducerea realizată de Aurel Filimon aduce în prim-plan trei surse esențiale despre Revoluția de la 1848–1849:
cronica lui Johan Burger, memoriile lui Samuel Elsen comandant în armatele austriece și rusești din nordul Ardealului şi Martin Emerich din Reghinul Săsesc.
Cele trei mărturii se completează, oferind o imagine a unei epoci tensionate, în care frica, nesiguranța și violența au modelat percepția comunităților săsești asupra revoluției.
„În anul 1848 trece mare nenorocire asupra Ardealului, mai ales asupra părților săsești… se ridică nori periculoși, necruțând nici Reghinul Săsesc…”
Incendiul Reghinului
Dieta de la Cluj (18/30 mai 1848) votează unirea Transilvaniei cu Ungaria
Actul este sancționat de împăratul Ferdinand I
Transilvania este integrată în structura Ungariei revoluționare
Generalul Józef Bem controlează mare parte din teritoriu
Se formează gărzi militare secuiești
La 1 noiembrie 1848, Reghinul Săsesc este devastat aproape complet. Până în martie 1849, armata maghiară, condusă de generalul polonez Bem, a reușit să ocupe cea mai mare parte a Transilvaniei. În sprijinul administrației maghiare s-au organizat gărzi militare secuiești. Acestea au prădat și incendiat orașul Reghin; pe 1 noiembrie, orasul a fost ars în întregime.
Peste 80 de morți
În aceleași zile au fost atacate cu sălbăticie populația românească din zona Mureșului superior și din văile adiacente, ca de pildă Valea Gurghiului, unde au căzut victime zeci de oameni nevinovați, schingiuiți și uciși prin cruzime înfiorătoare.
Pagube estimate la 1.582.858 de florini
Fuga și supraviețuirea
Locuitorii părăsesc orașul în grabă, luând doar bunurile esențiale.
Reghinul rămâne în cenușă, fără instituții, fără arhive, fără protecție.
Mărturiile memorialiștilor sași despre realitatea incendiului conturează aceeași imagine:
un oraș prins între idei politice, armate și frica unei epoci dezlănțuite.
Reghinul devine simbolul fragilității ordinii sociale și al modului în care istoria poate rescrie complet viața unei comunități.