273929712_118665024061086_5493160411994500796_n

La final cu toţii vom deveni o poveste…Aşa s-a întâmplat şi în cazul distinsei doamne Aurelia Veronica Filimon, fiica marelui arheolog, etnograf şi patriot român, Aurel Filimon, fondatorul Muzeului de Arheologie şi Etnografie din Târgu-Mureş şi directorul Bibliotecii municipale în perioada interbelică.

A dus o viaţă lungă şi activă în forţă a fost un model de admiraţie profesională care a militat pentru valorile eterne ale fiinţei noastre naţionale. Am cunoscut-o târziu în ultimi ani ai vieţii sale care s-a încheiat la 90 de ani şi 115 zile şi am admirat-o pentru erudiţia şi farmecul ei aparte. 

A urmat studiile elementare în oraşul Târgu-Mureş, la Liceul Francez şi, în paralel, la Şcoala de muzică şi la Școala Orășenească Liberă de Pictură a pictorului şi desenatorului Aurel Ciupe.

Încă din tinereţe şi-a însuşit cinci limbi: româna, maghiara, franceza, germana şi italiana, fapt ce i-a facilitatat accesul la cultura universală ajungând să aibă vaste cunoştinţe despre credinţe, arte, principii şi valori morale, legi şi cutume din toată lumea.

După cedarea Ardealului de Nord, în toamna anului 1940, împreună cu părinţii, a cunoscut rigorile refugiului, la Braşov, apoi la Bucureşti. În această perioadă Aurelia şi-a însoţit tatăl la celebra expoziţie itinerantă de artă populară românească organizată în 7 mari centre ale culturii europene: Breslau, Frankfurt, Koln, Main, Stuttgart, Viena şi Veneţia.

În această călătorie etnografică tânăra de 15 ani a avut şansa să facă cunoştinţă cu mari oameni de cultură şi artă precum : Dinu Lipatti pianist, Liviu Rebreanu, prozator şi dramaturg, Ligia Macovei graficiană şi pictoriţă, Pompiliu Macovei, arhitect, Veturia Goga, cântăreaţă de operă renumită sau Tiberiu Brediceanu compozitor şi mare folclorist român, talente uriaşe din Panteonul Culturii Române ce au lăsat o amprentă puternică în dezvoltarea ulterioară a personalităţii celei care avea să devină Aurelia Veronica Filimon.

Revenind în Târgu-Mureş, după terminarea războiului, a dat bacalaureatul la Liceul „Unirea”, după care în perioada 1949-1952 şi-a continuat cursurile în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Naturale a Universităţii „Victor Babeş” din Cluj.

După absolvire a fost pentru o scurtă perioadă, profesoară la Liceul „Gheorghe Şincai” din Cluj. Revenind în oraşul natal s-a angajat pentru o scurtă perioadă la Biblioteca Judeţeană Mureş. În anul 1955 a fost chemată la Biblioteca Institutului de Medicină şi Farmacie, pe care, din anul 1958 a condus-o în calitate de director.

După 1965 a condus, tot în calitate de director, Biblioteca Institutului Pedagogic, cu sarcina de a organiza o bibliotecă de învăţământ superior pe baze ştiinţifice, ceea ce a şi reuşit, biblioteca fiind prezentată de către Ministerul Învăţământului ca model pentru celelalte institute de învăţământ superior din ţară.

În anul 1972 a participat la Congresul Internaţional ASLIB de la Budapesta. Tot în acest an, pentru activitatea desfăşurată i-a fost conferită distincţia „Meritul Cultural” clasa a III-a.

După pensionare Aurelia Veronica Filimon a devenit colecţionara unor obiecte de artă populară românească, maghiară şi săsească, plăci fotografice vechi ale fotografului sibian, Emil Fischer, a realizat o colecţie de evantaie vechi, unică de acest fel în ţară, colecţie prezentată în emisiuni de radio şi televiziune.

Îmi amintesc că îmi mărturisea că au fost zile în care şi-a scos economiile de la C.E.C. pentru a achiziţiona un evantai pentru colecţie şi a fost nevoită să se hrănească doar cu mămăligă până la ziua pensiei. Însă era fericită în lumea ei, nu regreta nici o secundă că a făcut sacrificii pentru a salva peste 200 de evantaie, de la distrugere.

Toate evantaiele colecţionara le-a achiziţionat de pe teritoriul României şi îmi amintesc că printre piesele de rezistenţă, cel mai deosebit care mi-a atras atenţia, era o piesă de 30 de cm, pliat de origine japoneză, cu scheletul din bambus datat 23 februarie 1897, cu autograful Reginei Maria, cea mai veche piesă de colecţie era un evantai pliat, vienez cu scheletul din fildeş incrustat cu modele florale în folie de aur şi argint din 1740, iar cel mai mare evantai al regretatei colecţionare avea trei metri şi provenea din Japonia.

Era foarte mândră de această colecţie care a ajutat-o să trăiască atât de mult, fiindcă datorită acestei pasiuni Aurelia Filimon a organizat expoziţii cu această colecţie în colaborare cu Muzeul Judeţean pe care a prezentat-o la Târgu- Mureş, Sibiu, Timişoara sau Sinaia la Castelul Peleş şi asta o făcea să radieze de fericire că la bătrâneţe continua să fie în centrul atenţiei şi putea să le povestească celor interesaţi limbajul secret al evantaiului.

About Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *