S-A STINS DIN VIAŢĂ DORIN DARIE OMUL CARE TIMP DE 20 DE ANI A COLINDAT 250 DE LĂCAŞURI DE CULT DIN ROMÂNIA ÎNCERCÂND SĂ-L DESCOPERE PE DUMNEZEU !

Darie Dorin a lăsat în urmă pilda unui trai cinstit şi o viaţă asumată în care orice alegere avea de făcut se întreba în primul rând dacă decizia finală îl apropie sau îl îndepărtează de Dumnezeu ?

Darie Dorin a fost un personaj insolit în peisajul Reghinului, care în ciuda faptului că a nu a fost un răsfăţat al sorţii a avut de-a lungul vieţii două meserii de bază :strungar şi dulgher, profesii care le-a practicat cu multă seriozitate şi care l-au ajutat în ultimii 47 de ani să-şi câştige existenţa în mod cinstit dar cu multe sacrificii şi umilinţe.

A fost un uriaş, blând şi înţelept de aproape 2 metri înălţime care cântărea peste 100 de kg şi în ciuda vieţii grele pe care a dus-o nu a fumat niciodată şi nu a consumat alcool. Din contră a muncit toată viaţa, nu s-a plâns niciodată fiindcă a nădăjduit mereu în mila și ajutorul lui Dumnezeu.

Mâinile îi erau bătătorite de muncă ca la un om de 90 de ani deşi conform cărţii de identitate avea doar 68 de ani din care timp de 20 de ani a fost un fel de pustnic care s-a rupt de realitate cotidiană şi a colindat peste 250 de lăcşuri de cult din România.

În acest timp a consemnat zi de zi, provocările şi umilinţele, revelaţiile şi bucuriile pe care le-a avut în aceste două decenii de căutări mergând pe jos pe cărări necunoscute, prin păduri aproape neumblate, prin sate despre care nu a auzit niciodată descoperind mănăstirile şi schiturile româneşti despre care a citit în cărţi, a reuşit să îşi cunoască ţara în care s-a născut şi să să înţeleagă care este rolul ortodoxiei, ce înseamnă să lucrezi în ascultare, ce înseamnă viaţa monahală, postul, contemplaţia şi desăvârşirea.

---

S-a născut în oraşul Reghin în 1957 într-o familie cu doi copii fiind fiul celebrului aviator Nicolae Darie din Braşov care a murit în urma unui accident pe când fiul său avea doar doi anişori. Chiar dacă a crescut cu un tată vitreg, a fost crescut în spiritul dragostei de muncă şi a absolvit o Şcoală de strungari la Sibiu iar ulterior şi-a făcut ucenicia în cadrul I.U.P.S. Reghin.

După ce a făcut armata a muncit pe Şantierul 53 Târgu-Mureş, la Alba-Iulia iar după Revoluţia Română din Decembrie 1989 a plecat la muncă în Germania, tentat de mirajul străinătăţii. Acesta susţinea în cadrul unui interviu în anul 2022 că atunci când s-a întors după câteva luni a constatat că garsoniera pe care o primise din partea Primăriei Reghin i-a fost luată în mod abuziv prin intervenţia unui funcţionar corupt.

A plecat din nou la muncă în străinătate în Ungaria, dar nu a fost o slujbă pe termen lung şi a trebuit să se întoarcă în România unde nu a zăbovit mult şi s-a gândit să încerce să îşi câştige existenţa muncind în agricultură la Bucureşti dar nu a găsit de lucru decât „la negru”.

Primul popas l-a făcut la Mănăstirea de Călugări Bucium din Iaşi şi ultimul popas la Mănăstirea Sfântul Ilie Nuşel din Protopopiatul Beclean. A muncit de bună voie în multe dintre lăcaşurile de cult în care era nevoie de de forţă de muncă şi a fost plătit de sluitorii mănăstirilor pe măsura eforturilor sale. Acolo a cunoscut mulţi oameni deznădăjduiţi pe care i-a ajutat să rezite ispitelor diavoleşti ori să îşi refacă vieţile, pe unul a reuşit să-i salveze să nu îşi pună capăt zilellor, pe altul l-a ajutat să ajungă bucătar în mănăstire şi care ulterior s-a căsătorit la Ploieşti şi lista ar putea continua.

S-a întors din mănăstire în 2009 după ce valul crizei economice din America a trecut oceanul şi au apărut şi în România primele semne ale crizei. Mai multe uzine şi fabrici şi-au încetat temporar producţia sau au trecut la concedieri, din cauza scăderii comenzilor. Aşa a ajuns din nou în oraşul natal unde a cunoscut marea iubire şi era pe punctul să se căsătorească şi să îşi întemeieze o familie. Din păcate căsătoria nu a mai avut loc fiindcă logodnica lui l-a anunţat într-o zi că plecă până în Municipiul Târgu-Mureş să cumpere un apartament în care să locuiască în viitorul apropiat amândoi. A plecat şi nu s-a mai întors. Darie a aflat abia după o săptămână de la viitorul său, socru că logodnica lui s-a sinucis din motive neelucidate şi că era deja înmormântată…

Din anul 2010 până în 2019, Darie a dormit în cadrul unui Azil de Noapte din Reghin iar în restul timpului muncea cu ziua. După pandemia de COVID 19, a încercat din nou să meargă la muncă în străinătate dar nu a avut nici de data aceasta succes.

Omul care l-a dus la muncă nu l-a plătit şi a fost nevoit să se întoarcă făcând autostopul după ce a trecut printr-o mulţime de peripeţii. Darie nu şi-a pierdut speranţa şi la scurt timp şi-a încercat din nou şansa să îşi găsească ceva de lucru în capitala ţării, a căutat şi a găsit chiar în domeniul dulgheriei dar s-a lovit de aceeaşi problemă, angajatorul voia să îl dea o slujbă însă fără încheierea unui contract individual de muncă.

Dezamăgit s-a întors din nou în Reghin şi a muncit o perioadă la o fermă de animale în apropiere de Comuna Beica de Jos, apoi a ajuns pentru a treia oară în Germania şi încă odată în Bucureşti la demolări, în Cluj a lucrat în domeniul construcţiilor şi în final s-a repatriat „acasă”.

În anul 2021 a fost găzduit o perioadă de Asociaţia „FRĂŢIA” Reghin, care i-a întins o mână de ajutor şi i-a oferit un loc unde să doarmă şi un loc unde să mănânce şi unde Darie muncea ce I se cerea. Asociaţia ”Frăția” Reghin a fost înființată în anul 2021 ca urmare a situației pandemice de COVID-19. Această asociație a pensionarilor din Reghin desfășoară o bogată activitate în sprijinul persoanelor vârstnice din oraș și din zonă, în plan social, cultural, sportiv cât și de îndrumare în ce privește dosarele de pensie sau cererile pentru biletele de tratament.

---