Teodor Beldean s-a stins din viață la vârsta de 92 de ani „Liniştit să-i fie somnul, binecuvântat de Domnul”

Astăzi am aflat cu tristețe fără margini de pierderea unuia dintre cei mai vârstnici bărbaţi din municipiul Reghin, care a trecut la cele sfinte în Sâmbăta lui Lazăr după o grea suferinţă.

Este vorba Teodor Beldean, (tatăl părintelui protopop ortodox Teodor Beldean) născut în ziua a 4-a şi luna a 9-a, a anului 1929 care s-a stins din viaţă la vârsta de 92 de ani la orele 9.00 ale dimineţii pe un pat de spital în timp ce fiul său se afla în Sfântul Altar săvârşind Sfânta Liturghie în biserică.

Am aflat de la familia greu încercată în aceste momente că privegherea celui dispărut va avea loc luni, 18 aprilie, la ora 19.00 la capela cimitirului ortodox “Sf. Andrei și Sf. Lazăr” din Reghin iar pe 19 aprilie începând cu ora 13.00 va avea loc ceremonia de înmormântare. Scriu aceste cuvinte pentru cei care vor să-l conducă prin rugăciune pe cel adormit pe ultimul drum. Mi-e greu să cred că acest „crainic al înţelepciunii” nu mai este printre noi şi nu pot să nu mă gândesc cum toată viaţa acestui om care şi-a cumpărat locul de veci în 1987 şi s-a pensionat în 1994 s-a legat în toate momentele cheie de cifra 9. Este o coincidenţă ori matematică divină ? Nu ştiu dar îmi amintesc cu nostalgie şi regret cum la ultima noastră întâlnire, pentru documentarea studiului „Pe Urmele Celor Mai Longevivi Oameni care au trăit în Transilvania” pe 3 octombrie 2021, regretatul Teodor Beldean, tată, bunic şi străbunic mi-a povestit despre bunicul său din partea mamei, Olteanş Ioan din satul Budurleni care a trăit 97 de ani. Mi-a vorbit şi despre triumful voinţei fără să îşi dea seama în timp ce-mi relata episoade grele din viaţa s-a care l-au marcat ca om şi care l-au zidit în credinţă. L-am ascultat cu atenţie cum a traversat epocile în care i s-a dat să trăiască cu multă seninătate şi demnitate și cred că era împăcat că le-a arătat celor care l-au cunoscut cum poți trece cu limpezime prin vremuri tulburi fără să faci compromisuri.

Ascultându-l preţ de oră am avut senzaţia că interesul meu de a afla cum a ajuns să trăiască până la adânci bătrâneţi îl hrăneşte îl face să radieze bunăvoinţă şi îi dă şi mai multă putere să se bucure de viaţă.

La despărţire mi-a strâns mâna şi am convenit că la viitoarea întâlnire vor realiza un interviu mai amplu despre problemele bătrâneţii, despre dragoste de familie, respect şi atenţie.

Din păcate nu am mai reuşit să facem acel interviu dar nici nu vreau să-l ispitesc pe Dumnezeu să îmi dea semne de ce nu s-a mai întâmplat ? De ce ? Fiindcă am învăţat să cred că timpul hotărât de Dumnezeu pentru fiecare dintre noi pe acest pământ, este perfect. Nu mă îndoiesc nici o secundă de drepata lui judecată şi îmi vin în minte acum cuvintele unui înţelept care a spus la un momentdat „Pentru noi oamenii, viaţa veşnică în această lume căzută, captivi pentru totdeauna rămâne în continuare cercului vicios al urâtului şi păcatului, ar fi fost un destin teribil şi insuportabil. Din această cauză, Dumnezeu ne-a oferit o scăpare desfăcând unirea dintre suflet şi trup pentru a le recrea, a le reuni la învierea cea de obşte şi a le readuce astfel la plenitudinea vieţii.” Ştiu că tristeţea familiei Beldean nu o poate mângâia, decât gândul că, odată, în cer, se vor reîntâlni toţi membrii acestui neam de oameni de mare caracter.

Sincere condoleanţe familiei îndoliate!

Dumnezeu să-l ierte şi să îl aşeze în lumea celor drepţi !

Fericită să îi fie adormirea, veşnică să îi fie odihna, iar memoria binecuvântată, din neam în neam!