TRIO-UL DE AUR AL CULTURII MUREŞENE DIN PERIOADA INTERBELICĂ: NICOARĂ-CEŞIANU-NETEA READUS ÎN ACTUALITATE DE CCS TÂRGU-MUREŞ !

Casa de Cultură a Studenţilor Târgu-Mureş condusă de directorul Marcel Naste a organizat joi, 9 decembrie 2021, la ora 14.00, în sala de coregrafie, activitatea culturală „REABILITAREA UNOR VALORI ALE CULTURII MUREŞENE POST-MORTEM” (Studenţi de excepţie care au realizat lucruri remarcabile în viaţă, distruşi pe nedrept de un sistem opresiv). În cadrul evenimentului au fost omagiaţi dr.-ul Eugen Nicoară, istoricul Vasile Netea şi avocatul-scriitor Alexandru Ceuşianu trei personalităţi de prim rang din istoria judeţului Mureş.

Alocuţiunile au fost suţinute de prof. Dimitrie Poptămaş, preşedintele Fundaţiei Culturale „Vasile Netea” şi Mihai Robert Matei jurnalist independent şi vicepreşedinte al Despărţământului ASTRA Reghin şi s-au adresat studenţilor care se confruntă în această perioadă cu dificultăţi în a-şi descoperii un mentor în profesiile pentru care se pregătesc. Organizatorii şi-a propus să readucă în actualitate activitatea celor trei personalităţi mureşene care în perioada interbelică au ocupat funcţii cheie în urma studiilor realizate la universităţi de prestigiu din ţară şi străinătate.

Conferenţiarii Dimitrie Poptămaş şi Matei Robert Mihai au scos în evidenţă totodată care a fost soarta unui medic, unui avocat şi a unui profesor consideraţi modele de admiraţie profesională în perioada interbelică, deveniţi deţinuţi politici după preluarea puterii de către comunişti.

Matei Robert Mihai a vorbit despre studentul Eugen Nicoară (1893-1985), născut la Pietriş pe Valea Mureşului, orfan de tată şi bursier în cadrul Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Cluj şi a Universităţii Regale din Budapesta. După absolvirea studiilor cu brio acesta a îndeplinit de-a lungul anilor următoarele funcţii: medic primar chirurg, directoral Spitalului Reghin, inspector general sanitar, preşedintea al Despărţământului „Astra” Reghin, preşedinte F.O.R., comandantul Străjerilor din ţinutul Mureş, profesor suplinitor de Medicină Pastorală la Academia Teologică din Cluj, deputat sinodal şi prefect al judeţului Mureş.

După venirea comuniştilor la putere dr.-ul Eugen Nicoară a fost pensionat forţat, i-a fost naţionalizate casele, a fost arestat de patru ori şi torturat în penitenciarele şi coloniile de muncă din Tîrgu-Mureş, Aiud, Ghencea, Fundulea şi Delta-Dunării. A supravieţuit miraculos detenţiei de fiecare dată cu ajutorul Divinităţii fiind eliberat în 25 mai 1962 însă doctorul a continuat să fie urmărit de fostele organe de Securitate până la sfârşitul vieţii.

În calitate de preşedinte al ASTREI, a iniţiat şi sprijinit material o serie de conferinţe, serbări, cercuri culturale, coruri săteşti, reprezentaţii cinematografice, broşuri de popularizare a ştiinţei, ajutoare sociale şi a înfiinţat primele şcoli ţărăneşti în cadrul cărora a susţinut necesitatea şcolarizării femeilor.

A lăsat moştenire posterităţii un spital şi o Casă de Cultură, a ridicat prin intermediul ASTREI Reghin circa 100 de monumente ale eroilor în satele din judeţul Mureş şi a sprijinit financiar zeci de elevi şi studenţi.

A scris numeroase broşuri şi cărţi de popularizare a igienei şi promovare a sănătăţii şi cărţi cu tematică de folclor scrise în colaborare cu istoricul Vasile Netea. Cartea sa de căpătâi rămâne „Pentru bucuria vieţi TINEREŢE – BĂTRÂNEŢE” apărută la Cartea Românească şi premiată în 1934 de Academia Română, propusă pentru a fi premiată chiar de renumitul savant Gheorghe Marinescu, fondatorul Şcolii Româneşti de Neurologie.

Chirurgul s-a stins din viaţă pe 3 mai 1985 la Cluj şi este înmormântat în Cimitirul „Sfânta Treime” din Reghin.

Profesorul Dimitrie Poptămaş a vorbit despre istoricul Vasile Netea, (1912-1989), născut la Deda pe Valea Mureşului Superior care provenea dintr-o familie modestă cu un tată analfabet şi o mamă fiică de învăţător. Vasile Netea a studiat pedagogia şi ulterior a urmat cursurile Facultății de Litere și Filozofie din cadrul Universității București care i-a acordat în 1947 titlul de Doctor în Ştiinţe Istorice,, cu menţniunea „magna cum laude”

De-a lungul anilor a fost învăţător, scriitor, istoric român, cercetător al istoriei Transilvaniei. A publicat 40 de cărți, în mare parte din ele abordând subiectul său preferat, Ardealul, dedicându-i acestuia toată puterea sa de muncă.

După venirea comuniştilor la putere Vasile Netea a făcut închisoare în două rânduri. Mai întâi din vara anului 1952, după ce a fost ţinut luni de zile la anchetă în sediul Securităţii din Bucureşti, a fost dus la închisoarea Malmaison. Iar apoi la Jilava şi colonia de muncă de la Bragadiru până în anul 1955. În a doua perioadă a fost închis la Botoşani din 29 iunie 1959 şi a fost judecat într-un simulacru de proces înscenat în anul 1961, la Tribunalul Militar Bucureşti, pentru „motive” cuprinse într-un rechizitoriu de o aberantă strigătoare la cer: „înaltă trădare”, „trădare de patrie”, „propagandă şi agitaţie împotriva ţării”, „crimă”, pentru care, de această dată, a fost judecat şi condamnat la opt ani de temniţă grea. A supravieţuit torturilor şi umilinţelor prin rugăciune şi prin credinţa în Dumnezeu fiind eliberat pe 19 septembrie 1963 prin Decretul de graţiaere 551/63 însă nu a fost amnistiat.

Cartea sa de căpătâi rămâne monumentala operă „De la Petru Maior la Octavian Goga” scrisă în 1945 care a primit Premiul „Gh. Asachi” al Academiei Rommâne.

Istoricul s-a stins din viaţă la Bucureşti pe 6 martie 1989 şi a fost înmormântat acasă pe Valea Mureşului în curtea Bisericii Ortodoxe Române „Pogorârea Duhului Sfânt” din Deda.

Jurnalistul Matei Robert Mihai a încheiat seria profilurilor muureşene a studenţilor de excepţie care lucruri remarcabile în viaţă, distruşi pe nedrept de un sistem opresiv cu povestea dr.-ului avocat Alexandru Ceuşianu. Fiul primului medic român din Reghinul Săsesc, care în ciuda faptului că a rămas orfan de tată la 8 ani a reuşit să termine Liceul Teoretic din Blaj după care a plecat la studii în străinătate în Austria, unde a absolvit Academia Militară din Modlling ca şef de promoţie.

În anul 1919 și a început studiul științelor juridice la București la Facultatea de Drept unde și-a luat licența în anul 1920 și la scurt timp a devenit președintele ,,Societății tinerimei române din Reghin și jur”. Doi ani mai târziu a obținut Titlul de Doctor în drept la Cluj în cadrul Universității ,,Regele Ferdinand” iar un an mai târziu devenea președinte al ,,Societății culturale a meseriașilor români din Reghin” și membru în conducerea Despărțământului Reghin al ASTREI alături de Dr. Eugen Nicoară și ec. Gheorghe Maior.

În 1924 și-a deschis primul cabinet de avocatură în oraș și a pledat în foarte multe cazuri din Ținutul Reghinului, Târgu-Mureș, Cluj, Sibiu și chiar București. Cel mai celebru caz al său rămâne procesul intentat firmei Walter S. Critschlov din Statele Unite ale Americii în 1930 prin care cerea pentru clientul său daune morale în valoare de peste 180.000 de dolari pentru nerespectarea unui contract de exclusivitate de vânzare a unui produs pe piața din România.

În anul 1928 Aleandru Ceşianu a fost ales consilier local din partea Partidului Național Român, după fuziunea cu Partidul Național Țărănesc a fost ales membru în comitetul de conducere județean și președinte al Organizației P.N.Ț. Reghin și la alegerile parlamentare din 12 decembrie 1928 a fost ales deputat în Parlamentul Românii și desemnat membru al Comisiei parlamentare de politică externă în perioada 1929-1931.

După venirea comuniştilor la putere dr.-ul Alexandru Ceuşianu a fost arestat, i-a fost naţionalizată casa şi a fost condamnat la 5 ani de închisoare trecând prin închisorile comuniste din Târgu-Mureş, Ghencea, Piteşti, Jilava şi Văcăreşti fiind eliberat pe 17 iunie 1954.

Cel mai celebru poem dramatic în versuri al scriitorului Alexandru Ceușianu rămâne piesa de teatru „Craiul Munţilor”, a cărui premieră a avut loc la Teatrul Național din Cluj pe 12 noiembrie 1937, piesă în care rolul lui Avram Iancu a fost interpretat magistral de actorul Iosif Vanciu, care a reuşit să dea viaţă întregii drame din sufletul eroului cu deznodământul fatal care i-a zguduit pe toţi.

După eliberarea din închisoare avocatului i s-a stabilit domiciliu forţat la Sibiu unde a mai trăit 15 ani într-un anonimat sumbru. S-a stins din viaţă pe 17 ianuarie 1970 în Sibiu în urma unui atac cerebral şi a fost înmormântat conform dorinţei sale la Reghin în cripta familiei Ceuşianu din cimitirul Bisericii „Sfânta Treime”.

După moartea avocatului Alexandru Ceuşianu o serie de lucrări au rămas în manuscris, dintre acestea amintim poemul dramatic, ”Vâlvătaia”, (în prima variantă, ”Iobagii”), închinat răscoalei din 1874, ”Horea”, ”Iulia”, sau, ”Încrederea” și alte poeme care așteaptă și azi lumina tiparului. Tipic românesc din păcate, Reghinul i-a recunoscut valoarea și măreția acestui fiu al orașului…..la mulți ani după ce a părăsit această lume…

La finalul evenimentului studenţii au putut să îşi aleagă cărţi despre viaţa şi activitatea celor trei personalităţi mureşene puse la dispoziţia publicului de către conferenţiarii Dimitrie Poptămaş şi Matei Robert Mihai.