UN DESTIN CARE NU TREBUIE UITAT : NEUMAN ALXANDER OSCAR – O VIAŢĂ CARE MERITĂ ONORATĂ (POST- MORTEM )
În anul în care se împlinesc 82 de ani de la Holocaustul din Transilvania de Nord, memoria colectivă ne obligă să ne oprim asupra unor destine care nu trebuie să se piardă în uitare.
La 4 iunie 1944, 3.149 de evrei din Reghin, Toplița, Ciuc și din localitățile învecinate – Beica de Jos, Cașva, Gurghiu, Răstolița, Deda, Ditrău, Petelea, Suseni – au fost urcați în vagoane de vite, după ce li s-au confiscat identitățile, și deportați spre Auschwitz și Birkenau. Pentru cei mai mulți, acel drum a fost fără întoarcere.
Și totuși, printre aceste destine frânte, există și povești de supraviețuire. Una dintre ele este cea a lui Neumann Alexander Oscar – o viață marcată de suferință, dar și de o forță interioară rară.
„Dacă posteritatea este o formă de supraviețuire în conștiințele altora, avem dreptul să ne imaginăm că toate aceste conștiințe vor dispărea odată cu noi?”, scria Ana Blandiana. În cazul evreilor din Reghin, această întrebare devine dureros de actuală. Comunitatea care a dat viață „Orașului Viorilor” a dispărut aproape complet în mai puțin de un secol.
După Holocaust, presiunile, marginalizarea și politicile regimului comunist au împins supraviețuitorii spre emigrare. Evreii au fost transformați în simple cifre într-un schimb cinic între state, iar rădăcinile lor au fost smulse definitiv. În urma lor au rămas doar case, amintiri și… tăcerea.
Astăzi, în Reghin, puțini mai pot spune povestea acestei comunități. Istoria ei se stinge încet, odată cu cei care o mai poartă în memorie.
În acest context, destinul lui Neumann Alexander Oscar capătă o valoare simbolică.
Născut la 2 februarie 1916, în Reghinul Săsesc, într-o familie evreiască respectabilă, Oskar Neumann a fost un om care a trăit istoria în forma ei cea mai brutală. Antifascist convins, a intrat devreme în vizorul autorităților horthyste.
În 1941, a fost arestat și a trecut printr-un adevărat calvar: arestul din Reghin, lagărul de la Acățari, închisori din Ungaria și Slovacia, apoi detenția militară de la Cluj, de unde a fost eliberat în 1944.
Timp de aproape patru ani a fost supus unor umilințe greu de imaginat. A supraviețuit. Dar viața nu i-a oferit nicio alinare.
După eliberare, a aflat că soția sa, Klara, însărcinată, fusese deportată la Auschwitz și ucisă în camerele de gazare, împreună cu copilul lor nenăscut. O tragedie care i-a marcat definitiv existența.
După război, a încercat să-și reconstruiască viața la București, ocupând funcții importante în aparatul de stat. Dar nici regimul comunist nu l-a cruțat: în 1952 a fost arestat într-un dosar politic fabricat. A fost eliberat după doi ani, însă rănile nu s-au vindecat niciodată.
Neumann Alexander Oscar a fost, în esență, un supraviețuitor al tuturor regimurilor care i-au distrus viața.
A trăit până la 90 de ani, stingându-se la Aiud. Dorința lui finală a fost să fie înmormântat la Reghin, alături de familia sa, în cimitirul evreiesc. Un gest simplu, dar profund: întoarcerea acasă.
Astăzi, o familie din Aiud îi îngrijește mormântul – un gest de respect într-o lume care a uitat prea mult.
Poate că cea mai tulburătoare alegere a vieții sale a fost aceea de a nu avea urmași – o decizie născută din teamă, din durere, din memoria unor suferințe care nu trebuie repetate.
Povestea lui nu este doar o biografie. Este o lecție. Este o rană deschisă. Este o datorie morală.
Reghinul nu are voie să-și uite oamenii. Iar Neumann Alexander Oscar merită, fără îndoială, titlul de Cetățean de Onoare post-mortem.
Pentru că memoria este singura formă de dreptate care mai rămâne.
În prima fotografie apare, în stânga, imobilul familiei Neumann și depozitul de oţet al comerciantului Benő Neumann, tatăl lui Oskar.
În cea de-a doua fotografie apare Oskar Neumann în uniformă militară, din perioada în care și-a satisfăcut stagiul militar în România.
Mate R. Mihai
About Author
