VĂ PREZENTĂM ÎN PREMIERĂ LISTA MEMBRILOR ASOCIAŢIEI CARPATINE TRANSILVANE ORIGINARI DIN REGHINUL SĂSESC DIN ANUL 1909
EPISODUL 5
Asociația Carpatină Transilvană a fost înființată în toamna anului 1880, la Sibiu, cu numele original al asociației în limba germană: Siebenbürgischer Karpathenverein (S.K.V.). (Karpathen scris in grafia germană de până în sec. XX cu litera „h” si ulterior fără – Karpatenverein).
Ședința de întemeiere a Asociației Carpatine Transilvane a avut loc în ziua de duminică 28 noiembrie 1880, în clădirea Primăriei sibiene, unde au fost prezenți o bună parte dintre cei aproape cinci sute de membri fondatori ai S.K.V. (480 bărbați și 18 femei), majoritatea fiind deținută de sași, alături de care s-au aflat și intelectuali români ardeleni. Inițiativa i-a aparținut lui Carl Wolff, redactor șef la Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt. Între membrii fondatori s-a numărat și Albert Amlacher.
În afară de sediul de la Sibiu, S.K.V. avea secții regionale în orașele:Orăștie, Brașov, Bistrița, Cernăuți, Lupeni, Năsăud, Mediaș, Reghin, Petroșani, Sighşoara și Timișoara.
Urmând exemplul asociațiilor de turism înființate în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în statele Europei Centrale și de Vest, asociația și-a propus, încă de la început, construirea de cabane și refugii turistice în toate masivele muntoase ce mărgineau Transilvania.
Activitatea asociației s-a orientat spre munții Făgărașului, Cibinului, Sebeșului, lărgindu-se treptat și spre Piatra Craiului, Bucegi, Parâng, Căliman și Rodna. Una din principalele realizări ale S.K.V. a fost întemeierea, în anul 1894, a stațiunii Păltiniş (în germană Hohe Rinne) din Munții Cindrel. Păltinișul este și astăzi stațiunea montană situată la cea mai înaltă altitudine din țară, având o altitudine medie 1450 m.
De-a lungul existenței sale neîntrerupte, de peste șase decenii (1880-1944), S.K.V. a construit un mare număr de cabane, dintre care cele mai importante au fost: Negoiu, Bâlea-Lac, și Bâlea-Cascadă, Podragu, Urlea, Barcaciu, Suni, Prejba, Negovanu, Surianu, Parâng, Piatra Craiului, Mălăiești, Cabana Omu, Postăvaru.
În sezoanele de vară 1905-1906 secțiunea din Sebeș a Asociației Carpatine a Turiștilor din Ardeal (Siebenbürgischer Karpatenverein S.K.V.) a inițiat un transport regulat poștal și de călători ce făcea legătura între Sebeş și Bistra pe timpul lunilor iulie și august. Pentru certificarea pe corespondențe a taxei de transport local încasată de către Poșta Bistra, S.K.V. a trecut, în 1907, la utilizarea de mărci poștale locale proprii.
Acestea au ca element de decor silueta unui brăduț, purtând inscripția „Bistra Post” și denumirea în limba germană a emitentului Secțiunea Sebeș a Asociației Carpatine: “S.K.V. Sektion Mühlbach”. S-au tipărit două mărci poștale locale Bistra, ale căror valori nominale au fost de 2, respectiv 6 Heller.
În anul 1920 S.K.V. număra 4.456 de membri cotizanți, care au contribuit la dezvoltarea turismului montan prin organizarea de excursii, școli de călăuze, posturi de prim-ajutor, case de adăpost, amenajarea căilor de acces și marcarea potecilor, totalizând circa 700 km. Asociația a editat broșuri, hărti, cărți poștale ilustrate și un anuar – „Jahrbuch des Siebenbürgischen Karpathenvereins”, în care s-au publicat descrieri de excursii, fotografii inedite ale asociației.
În anul 1990 a fost publicat in Austria la editura Wort und Welt volumul „Der Siebenbürgische Karpatenverein 1880-1945: Gedenkband „, ISBN 3-85373-129-5, având ca autori principali pe Heinrich Heltmann și Helmut Roth, volum care reprezintă un tezaur de informații despre S.K.V.
Desființarea
După o funcționare neîntreruptă de 64 de ani, în 1945 S.K.V. a fost scos în afara legii iar cabanele sale au fost naționalizate și exploatate ulterior de ONT (Oficiul Național de Turism).
În luna noiembrie a anului 1945, în revista România, se putea citi: …Cabanele care au aparținut fostei asociații de turism hitleriste S.K.V. au fost trecute în patrimoniul Oficiului Național de Turism. Lucrările de lichidare continuă…”.
Deoarece „S.C. Păltiniș S.A.” voia să dărâme primele 4 cabane construite de S.K.V. în anii 1892-1894 de Asociația Carpatină Transilvană / Siebenbürgischer Karpatenverein (S.K.V.), în octombrie 1996, Forumul Democrat al Germanilor din Transilvania a făcut apel la ministrul de atunci al Culturii, Grigore Zanc, pentru salvarea centrului istoric al stațiunii Păltiniș, considerat un element important al moștenirii culturale săsești, cerând de asemenea ca acestea să fie declarate obiective de patrimoniu.
Ca urmare, la 18 martie 1997, Direcția Monumentelor Istorice a anunțat că ansamblul arhitectonic „Casa de cură” Păltiniș a fost trecut pe lista monumentelor istorice, sub denumirea de”Casa de cură – vilele 1, 2, 3, 4″ cu cod LMI: SB-II-a-B-12498.
S.K.V. redivivus
După război, membri S.K.V. și urmașii lor emigrați în Germania au activat în cadrul DAV – Deutscher Alpenverein (Asociația Alpină Germană), constituind in 1988 cea de a 299 secție: DAV – Secțiunea Karpaten.
Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor – S.K.V. – Siebenbürgischer Karpatenverein (pe scurt SKV) s-a reînființat în România, în 1996, la inițiativa unor foști membri din Sibiu și Brașov, cu sprijinul Formului Democrat al Germanilor din România și al DAV-Secțiunea Karpaten.
În prezent, S.K.V. are 270 de membri care activează în cadrul a 5 secțiuni: Secțiunea Sibiu, Secțiunea Brașov, Secțiunea Sighișoara,
Secțiunea Sebeș şi Secțiunea Cluj.
În statutul său actual, care înlocuieste statutul care a fost aprobat în adunarea generală de constituire a SKV-ului din data de 29 noiembrie 1996, și înregistrat la Tribunalul Sibiu cu sentința civilă nr. 128/1998, se prevede că asociația este continuatoarea de drept a asociației „Societatea Carpatină Ardeleană a Turiștilor – SKV – Siebenbürgischer Karpatenverein”, care a fost fondată în anul 1880, statutul căreia fiind aprobat de Ministerul de Interne cu nr. 80.835 din 2 octombrie 1923, fiind recunoscută ca persoană juridică română prin decizia Tribunalului Sibiu nr. 1888 din anul 1924, funcționând până în anul 1945, când s-a procedat în mod forțat la dizolvarea ei și la confiscarea abuzivă a întregului patrimoniu, în contextul politic al vremii.
Membrii din Reghinul Săsesc:
1. Adleff Artur, medic veterinar municipal
2. Dr. Norbert Adleff, Profesor
3. Albert Julius, profesor
4. Dr. Alzner Edmond, medic generalist
5. Alzner Emma Frl.
6. Georg Benesch, Profesor
7. Friedrich Birthler, consilier al Curții Regale Maghiare (Pensionar)
8. Blasi Traugott, comerciant
9. Adolf Böck, comerciant
10. Bogner Adolf, consilier economic municipal
11. Brenner Fritz, profesor
12. Czoppelt Ernst, farmacist
13. Samuel Danzinger, funcționar bancar
14. Dengjel Luise Frl., profesoară de învățământ vocațional
15. Dienesch Karl, comerciant de plute
16. Dienesch Michael Dr., Avocat
17. Fritsch C. Oswald Dr., ofițer medical i. P
18. Fritsch Hermine, domnișoară
19. Fritsch Norbert Dr., prakt. Arzt
20. Gellner Albert, economist urban
21. Gerek Käroly, comerciant de cherestea
22. Friedrich Göllner, căpitan de poliție
23. Hausleitner Fritz Jr., casier la „Casa de economii” din Reghinul Săsesc
24. Georg M. Heiter, fotograf
25. Dr. Eduard Hellwig, medic de raion
26. Hellwig Eleonore, născută Müller
27. Henning Jenny, asistentă medicală
28. Kaiser Hugo, negutor de plute
29. Keintzel Gustav, comerciant de plute
30. Keintzel Josef, comerciant de plute
31. Kentzel Adolf, profesor
32. Kinn Gustav Dr., director de liceu
33. Kloss Emil, angrosist – locuia pe strada Regele Ferdinand la Nr. 20 – În 2025 în imobilul său funcţionează Cabinetul de Avocatură Av. Henter Iosif Arpad
34. Kornhoffer Wilhelm, avocat – locuia pe strada Rîndunelelor Nr 3 – În 2025 are un strănepot în Reghin – Andras Sukosd
35. Kosch Georg, comerciant de plute
36. Kosch Gustav, comerciant de plute
37. Kosch Josef, comerciant de plute
38. Kosch Karl, comerciant de plute – locuia pe strada Nouă la Nr.15 – Din 1925 în imobilul său s-a mutat Dr.-ul Eugen Nicoară care a locuit acolo până în 1950 când i-a fost Naţionalizată casa – Ulterior acolo a funcţionat o Grădiniţă şi după 1989 s-a înfiinţat o Unitatea a Jandarmeriei Municipiului Reghin
39. Georg Maurer, director muzical
40. Müller Arnold., inginer de compoziție – A locuit pe strada Mihai Viteazul la Nr. A fost arhitect şi prim curator după evacuare, a dus cu el la emigrarea lui în Germania Federală, în 1962, un valoros material istoric cu privire la biserica evanghelică, pentru colectarea căruia a depus mari eforturi în ultimii ani. El locuia în 1962 la căminul transilvănean din Gundelsheim / Neckar;
41. Müntz Karl, comerciant
42. Orendi Gottfried, pastor protestant al orașului
43. Plesch Ärpäd, controlor Banca de economii Reghinul-Săsesc
44. Popesku Sabin, oficiant de bancă
45. Rösler Gustav Jr., comerciant
46. Rösler Karl Joh., profesor de liceu
47. Rösler Hans, directorul şcolii de fete
48. Emil Schiffbäumer, comerciant
49. Schiffbäumer Hugo Dr., Notar şef al Magistratului – a fost avocat şi unul dintre cei mai importanţi primari ai Reghinului interbelic, care a condus oraşul între anii 1913-1924. A locuit pe strada Regele Ferdinand – actualmente Piaţa „Petru Maior”
50. Schiffbaumer Michael, comerciant de plute
51. Zikeli Hans, învățător la o școală de fete
52. Reicher Aladár – Judecător de la înalta Curte de Justiţie- Magyar-Regen.
Pe cei care au reuşit să parcurgă textul până la final îi felicităm şi pe cei care cunosc nume din această listă ori alte detalii îi provocăm să ne ajute cu informaţii cu privire la imobilele în care au locuit membrii acestei asociaţii din lista de mai sus.
Sursa foto: Georg Heiter fotografie din centrul oraşului la intrarea în Magyar-Regen. În stânga imaginii se vede magazinul comerciantului Traugott Kosch
Suse text:
Sursa foto: Arhiva VNATL
About Author
