VĂ RECOMAND SĂ CITIŢI CARTEA: „VIAŢA SFÂNTĂ A PUSTNICULUI IOAN DAVID” !

0

Vă recomand cu căldură să citiţi cartea : „VIAŢA SFÂNTĂ A PUSTNICULUI IOAN DAVID”, apărută în acest an la Editura Familia Ortodoxă, în colecţia „Moştenire Duhovnicească” care îşi propune, pe cât este cu putinţă, să scoată la lumină chipuri sfinte ale înaintaşilor şi scrieri de suflet folositoare. Volumul în format : 145 x 205, are 318 pagini şi are drept scop scoaterea la lumină a chipului duhovnicesc a unui mirean de aspră nevoinţă, pustnicul Ioan David, născut la 15 februarie 1920 în cătunul Plai de lângă satul Strungari din judeţul Alba şi care s-a stins din viaţă la  7 ianuarie 1995 la Strungari în comuna Pianu. Din mărturiile ucenicilor apropiaţi, lui Ioan i s-a arătat de trei ori Maica Domnului. Pilda smerită a vieţuiri lui era însă prilej de râs şi de batjocură pentru săteni. Tăcea de fiecare dată. Alteori, le alimenta prejudecăţile, tocmai pentru a nu fi socotit mai mult decât gunoiul lumii. La suprafaţă nu-şi arăta niciun semn al tăirii sale.

Căteodată însă Domnul îi descoperă lumii pe sfinţii Săi. „Era într-o duminică de vară. În Mănăstirea Râmeţ era lume multă, cum este, de fapt, tot timpul. Ca de obicei, la slujbă fratele Ioan era nelipsit, dar nebăgat în seamă, atât datorită smereniei, cât şi staturii sale mici. La Sfânta Liturghie, el stătea tot timpul în genunchi. La un momentdat,cam la jumătatea slujbei, se aude un strigăt al cuiva care zice „Uitaţi-vă cum stau îngerii în jurul acelui om *(arătând spre fratele Ioan)!”. În acel moment, toată lumea s-a uitat spre fratele Ioan, chiar şi preotul a ieşit din Sfântul Altar. Unii au văzut şi ei acest lucru minunat, alţii nu. Atunci, fratele Ioan a ieşit afară grăbit, cu oamenii după el, şi a plecat la chilie, încuindu-se acolo”, mărturiseşte Nicolae Martin, ucenicul mirean al pustnicului Ioan David care a ajuns la finalul vieţii sale în chilia din râpa Dologoaiei de la Strungari, rămasă în grija Mănăstirii Râmeţ. 

„Fratele Ioan e unicat în ortodoxie!” spune Arhimandritul Ioanichie Bălan. „Fratele Ioan e sfânt înaintea multor călugări și preoți. Postea foarte mult și pot să spun că era un om al lui Dumnezeu, un trăitor. Dacă trăia, nu permitea să se scrie despre el. NU se lăuda, nu se arăta, vorbea foarte puțin și trebuia să înțelegi bine ce voia să spună. Mai rar ca el. De la el încoace nu am mai găsit pe nimeni ca el și ca părintele Arsenie. A fost un sfânt al Râmețului! ” scrie, Stavrofora Ierusalima Ghibu, proinstareța Mănăstirii Râmeţ. „L-am văzut om smerit; am văzut că ştia Psaltirea pe de rost, era rugător, avea darul înaintea-vederii şi cunoştea lucrurile dinainte. Fratele Ioan mi s-a părut o personalitate duhovnicească deosebită. Vedeam puterea lui în cuvânt, pătrunderea lui, vederea cu duhul, toate aceste daruri”, mărturiseşte  părintele Andrei Barbu în cartea „VIAŢA SFÂNTĂ A PUSTNICULUI IOAN DAVID”. 

Când i se cerea un sfat, pustnicului Ioan David, spunea : „Nu dau, că nu am de unde; nu cer pentru că nu împlinesc”. Nu-şi dorea vieţuirea în duhul lumii, care moarte este, ci cerceta noianul Vieţii, avertizând: „Să faceţi oric, numai să nu muriţi!”. Pustnicul Ioan îndemna să se renunţe la calea morţii, pe care se întipăresc mulţimi de paşi, dându-se la o parte acea asceză care duce la îndreptăţire de sine: „Nevoinţă am văzut, dar dragoste nu prea”. 

Diagnosticul de cancer la stomac şi l-a pus singur, vizita medicală doar i-a confirmat. Celor apropiaţi le spunea că va pleca la Domnul chiar de ziua sa. Şi aşa s-a întâmplat ! S-a mutat la cele veşnice, cu pace, după suferinţe trupeşti îndelungate, în ziua de 7 ianuarie 1995, când este prăznuit Soborul Sfântului Ioan Botezătorul, ocrotitorul său. A fost îngropat în dreapta mormântului cuviosului părinte Simion, din faţa chiliei de la Strungari, aşa cum i-a fost dorinţa…  

About Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *