DACĂ TIMPUL AR FI AVUT RĂBDARE INGINERUL VASILE HERŢA AR FI ÎMPLINIT 95 DE ANI !

Pe 27 august 2024 s-au împlinit şase ani de la moartea distinsul ing. Vasile Herţa fost director al Fabricii IUPS-IRUM Reghin în perioada 1972-1998 iar azi, 9 octombrie 2024, dacă timpul ar fi avut răbdare ar fi împlinit frumoasa vârstă de 95 de ani. Mi-e tare greu să accept că acest om nu mai este printre noi fiindcă prietena noastră a fost una specială, plină de respect, de sentimente pure, exprimate în toată esența lor. Era un bărbat impunător, care impresiona pe oricine prin cultură, prin privirea dominantă şi stăpânitoare, dar mai ales prin spontaneitatea gândirii şi a exprimării. Dincolo de calitățile sale profesionale pentru care în anul 1996 a fost invitat la Paris pentru a ridica trofeul ”10th Golden Europe Award Quality” (acordat fabricii pe care conducea, după un proces lung de monitorizare a calității de organismele europene), ing. Vasile Herţa a fost un om de o măreţie spirituală greu de imaginat dar pe care puţini au ajuns să o cunoască şi să o înţeleagă.

După pensionarea sa fostul inginer și-a petrecut ultimii 20 de ani din viață sacrificând bani, timp și energie încercând să facă o lume mai bună. Dovadă stau scrisorile de mulțumire din partea UNICEF pentru donațiile care le-a făcut de-a lungul anilor și despre care el nu a vorbit niciodată. Fie că banii săi au ajutat copiii din România să meargă la școală și să aibă toate rechizitele necesare, au hrănit copii care sufereau de malnutriție infantilă, au contribuit la dotarea unor maternități cu aparatură medicală performantă sau au ajutat copiii din sistemul de protecție a copilului, niciodată nu a făcut publicitate din asta. Era un om cu principii de viață foarte sănătoase, un exemplu de generozitate și un prieten de nădejde.

Mi-e dor de tine, prieten drag… Cum aş putea să uit discuţiile noastre care începeau întotdeauna la o cafea în cea mai veche cofetărie din Reghin, despre strămoşul tău, Ilea Creţu din Războieni care a trăit 116 ani, despre ştirile zilei sau te miri despre ce cărţi pe care le-am citit în ultima perioadă. Aveam zile în care vorbeam doar despre istorie, altele în care discutam despre religie, despre politică ori despre filozofie şi în urma cărora nu de puţine ori îmi luam notiţe. Dar nu eram singurul. Chiar unul dintre milionarii judeţului Mureş obişnuia să ni se alăture la cafea doar de dragul conversaţiei cu maestrul Herţa. Îmi amintesc cu drag cum într-o zi a fost abordat de o femeie văduvă care îşi pierduse locuinţa şi care încerca să îi vândă o carte să îşi poată cumpăra ceva de mâncare. Seniorul Herţa a întrebat-o cât costă cartea şi după ce femeia i-a spus cât consideră ea că merită i-a mai dat 10 lei în plus. Cumpăra cărţile chiar dacă nu avea nevoie de ele, dar voia să îşi ajute semenii care născuţi sub o stea crudă fără să îi facă să se simtă prost şi apoi la rândul său le făcea cadou. Aşa am ajuns într-o zi să beneficiez şi eu de o carte ,,cadou” într-o cofetărie, din partea acestui mare om, scrisă de cel mai mare dramaturg român, Ioan Luca Caragiale.

Cum aş putea să uit plimbările ce le făceam, şuetele de toamnă ce le purtam pe străzile Reghinului şi nu în ultimul rând sfaturile pe care mi le oferea când aveam nevoie de ele şi fară nici un interes personal. Vasile Herţa dădea tot timpul sfaturile într-un mod politicos, de la egal la egal, nu dintr-o pozitie de putere. Era un om cu o cultură vastă şi o eloccinţă desăvârşită care prezenta dovada vie a succesului propriilor sfaturi.

Soarele vieţii a apus pentru o fiinţă atât de dragă mie în anul 2018 şi în acest univers al tristeţii mi-au rămas stelele amintirilor, care să îmi aline durerea. Vasile Herţa a rămas în inima mea ca un idealist dotat cu puternic spirit creativ și un șarm personal deosebit și la răstimpuri, în zilele rânduite de Biserică să se facă rugăciuni pentru cei plecați dintre noi, îl salut şi îl pomenesc în rugăciunile mele. Vreau să cred că faptele sale măreţe de bun creştin şi testamentul profesional al regretatului inginer care cuprind 44 de ani muncă în aceeaşi fabrică în slujba binelui public, vor rămâne fixate în „clepsidra cu fapte bune” a comunității reghinene mult timp de acum înainte!

Memoria să-i fie binecuvântată!