BLESTEMUL CLANULUI WERMESCHER DIN REGHIN ÎNCĂ NU A FOST ELUCIDAT! MISTERUL CIFREI TREI DIN DESTINUL ACESTUI NEAM RIDICĂ PREA MULTE SEMNE DE ÎNTREBARE !

În urmă cu 90 de ani, mai precis în primăvara anului 1932, o sinucidere inexplicabilă a zguduit micuţa comună urbană Reghin. Conform ziarului local „Sămănătorul”, condus de Dr. Alexandru Ceuşianu aflăm de pe prima pagină o ştire halucinantă, intitulată „Valul sinuciderilor”, din care cităm „În cursul acestei luni, medicul dentist Dr. Robert Wermescher s-a sinucis în laboratorul său, prin tăierea gâtului cu briciul şi a fost găsit mort, fără a se şti cauza precisă”.

Dorind să aflu mai multe detalii despre acest medic şi despre familia din care provenea, am început pe cont propriu o serie de cercetări în Arhiva Bisericii Săseşti din Reghin, am aprofundat „Însemnările predicatorului Gustav Adolf Kinn în timpul epidemiei de holeră din Reghinul-Sasesc din anul 1873”, am recitit studiul legat de „Studenţi români din Transilvania la universităţile din Europa în secolele XVI-XX” realizat de prof. univ. Cornel Sigmirean şi nu în ultimul rând am consultat lucrarea prof. Dr. Dorin-Ioan Rus „Sub Semnul lui Marte Militarii Reghinului”. Aşa am reuşit să descopăr faptul că de-a lungul anilor familia Wermescher s-a înrudit prin alianţe matrimoniale cu familiile: Birthler, Fall, Gollner, Heinrich, Hermann, Keintzel, Kzopelt, Petrinic, Renner, Sebesch şi Schüller.

Prin bunăvoinţa preotului Johann Zey am descoperit că într-adevăr există în Registrul Famililor Săseşti din cadrul Bisericii Evanghelice la pagina 233 un cetăţean cu numele Wermescher Robert Iuliu născut în Reghinul Săsesc la data de 16 mai 1896 care a murit pe data de 23. 03.1932 la 35 de ani, adică mai precis cu 53 de zile înainte să împlinească 36 de ani dar care nu figurează că a fost înmormântat în Reghin.

Datele de stare civilă ale Dr. Robert Wermescher din Registrul Parohial al Famililor Evanghleice din Reghin

Acesta figurează că a fost fiul lui Emil Johann Wermescher (1857-1924) care a avut două căsnicii una cu Ida E. Wermescher şi una cu Ida Gollner din care s-au născut 8 copii: 3 fete şi 5 băieţi. Ciudat este faptul că Emil Johann Wermescher (1857-1924) s-a căsătorit prima oară pe 31.03.1883 şi cu cea de a doua soţie s-a recăsătorit pe data de 30. 09. 1893, ambele căsnicii având cifra 3 în ecuaţie.

Din prima căsătorie a avut o fiică Albertina Wermescher care s-a căsătorit cu farmacistul Friedrich Ernst Czoppelt (care deţinea în oraş Farmacia „Vulturul”), pe 2 mai 1903 şi din a căror căsătorie s-au născut 3 copii. Ea a murit la vârsta de 23 de ani pe 30.03. 1907 iar soţul ei la 36 de ani în anul 1913. Cel de al 3-lea copil al lor a fost celebrul ing. silvic şi scriitor de istorie locală, Czopelt Helmut care în perioada 1932-1938 a lucrat ca inginer silvic pe domeniul forestier al prinţului Nicolae în administraţia silvică Bacău.

În anul 1941 a pleacat în Germania cu familia, unde a parcurs toate treptele profesiunii, de la muncitor până la ing. Silvic unde a trăit până la vârsta de 89 de ani. Unul dintre fii săi se numeşte Alexander L. Czoppelt s-a născut în anul 1937 în Transilvania şi după ce a ajuns în Germania a studiat filologia și istoria artei la universitățile din München, Innsbruck, Freiburg, Glasgow (Scoția) şi Würzburg.

În urmă cu 53 de ani şi-a dat examenul de stat şi a devenit profesor de limba germană la Institutul Goethe din Salonic în Grecia și apoi la Rio de Janeiro în Brazila. Astăzi este cunoscut în Germania ca scriitor de limba germană grafician şi pictor. Acesta trăieşte în prezent la Höchstadt an der Aisch, un oraș din Franconia Mijlocie, landul Bavaria.

Al doilea fiu al lui Johan Wermescher, Emil s-a născut la data de 26 aprile 1890 în Reghinul Săsesc pe care l-a descoperit în anul 1913 că locuia pe strada Piaţa Petru Maior de azi la nr. 16 în imobilul în care funcţionează azi magazinul de activităţi fotografice „Foto Zeiss”.

Din a doua căsătorie a lui Johann Wermescher s-au născut 5 copii:

Richard Michail născut la 24 februarie 1894 dar despre care nu s-au mai găsit alte indicii.

Albert Wermescher, născut la 13 august 1895 despre care nu am mai găsit nici un fel de date.

Vidor Friedrich şi Robert Iuliu Wermascher au fost gemeni născuţi la 15 mai 1896. Friedrich a murit la naştere în timp ce Robert a supravieţuit. În schimb s-a sinucis 36 de ani mai târziu pe 23.03.1932 făr nici o explicaţie.

Olga Emilie Wermescher s-a născut pe 2 ianuarie 1900 la Reghinul Săsesc însă nu am mai găsit nici un alt act oficial cu acest nume.

Ultimul copil al familiei Wermescher, este Hildegarde Ida despre care am aflat că s-a născut la 27 iunie 1903 însă nu am mai reuşit să aflăm alte date nici măcar locul şi data unde a murit.

Pornind de la o simplă ştire apărută într-un ziar local am început să fac cercetări legate de arborele genealogic al acestei familii. Căutând prin alte documente de arhivă ale vremii, cărţi şi însemnări mai vechi am mai găsit o mulţime de date macabre despre destinul celor din familia Wermescher. Studiindu-le ani în care s-au născut şi ani în care au decedat am descoperit că toţi aveau în comun cifra 3 şi 7 şi aproape toţi au murit de tineri ori au dispărut pur şi simplu de parcă un blestem a fost pus pe acest neam să îşi piardă descendenţii unul câte unul în condiţii care mai de care mai misterioase.

În pictura lui Pavel Fedotov este redată moartea de holeră la mijlocul secolului al XIX-lea Sursa foto : Wikipedia

Din „Însemnările predicatorului Gustav Adolf Kinn din Reghinul Săsesc”) am descoperit că un băiat de doar 13 ani, pe nume Eduard Michael Wermescher a murit bolnav de holeră pe data de 30 iulie a anului fatidic 1873. Holera începea să secere vieți masiv în vara anului 1873, registrele parohiale ale localităților din Transilvania atribuiau acestei boli epidemice grave moartea a mii de localnici.

Pe 8 august 1873 a murit Anna Broser, născută Wermescher de 54 de ani. Pe 9 august 1873 a murit de aceeaşi boală necruţătoare, tatăl lui Eduard, Michael Wermascher în vârstă de 54 de ani, în urma cărui au rămas mai mulţi copii orfani.

Pe 13 august 1873 a fost răpusă tot în epidemia de holeră şi Anna Maria Wermescher, născută Heinrich, de 48 de ani. După-amiaza, în aceaşi zi, la ora 4 a fost îngropată şi Sofia Wermascher căsătorită Fall (sora Reginei Wermescher căsătorită Keintzel, născută în anul 1835 şi îngropată pe 9 august 1873, la vârsta de 38 de ani.

În anul 1899 se stingea din viaţă la vârsta de 83 de ani, Catarina Wermescher căsătorită în anul 1833.

După 43 de ani de la epidemia de holeră din Reghin am descoperit un alt descendent al familiei Wermescher din Reghinul Săsesc, care a fost omorât în luptele din timpul Primului Război Mondial. Martin Josef Wermescher era născut la 11 noiembrie 1879 în Reghinul Săsesc, şi, a murit pe câmpul de luptă ca soldat în regimentul de graniţă din Breţcu, cu 17 zile înainte să împlinească vârsta de 37 de ani.

Un alt blestem s-a năspustit pe Friedrich Wermescher, născut la 22 martie 1866 în Reghinul Săsesc, care a decedat în anul 1919 în prizonieratul italienesc, la 33 de ani.

În luna mai a anului 1902 Samuel Wermescher în vârstă de 53 de ani devenea tătic după ce soţia sa Regina (Renner) Wermescher în vârstă de 35 de ani îi năştea un fiu Emil Wermescher.

Treizeci şi doi de ani mai târziu se stingea din viaţă, pe 22 decembrie 1931 la Reghin, Regina Wermescher, născută la 30 septembrie 1867, femeia care a rămas în istoria medicală din Reghin fiindcă a născut la 37 de ani doi gemeni pe Selma şi pe Emil Wermescher.

Pe 12 ianuarie 1932 trăgea cortina acestei vieţi, la vârsta de 47 de ani cetăţeanul Samuel Wermescher, născut pe 13 mai 1884.

În timpul celui de al Doilea Război Mondial am găsit mai mulţi membrii ai acestei mari familii din Reghin care au avut cifra 3 în destin. Primul descendent pe arborele genealogic din familia Wermescher, pe care l-am descoperit a fost Emil Schebesch născut la 21 august 1910 ca fiu al lui Karl Sebesch şi Wilhelmine Wermescher. Acesta a dispărut în luptele de la Stalingrad din URSS unde avea calitatea de comandant de pluton, Sergent T.R. în cadrul Regimentului 39 artilerie Târgu-Mureş. La data dispariţiei avea vârsta de 33 de ani.

Al doilea membru al clanului Wermescher descoperit este Otto care s-a născut la 1 octombrie 1919 în Reghinul Săsesc şi, care a murit pe 23 martie 1945 în Székesfehérvár în Ungaria, fiind comandant de pluton în Waffen SS Panzerggrenadierregiment 10 Westland.

Următorul erou al clanului Wermescher prins în vârtejul de sânge, moarte, suferinţă şi eroism, a fost Kurt, născut la 23 august 1904 în Sibiu şi domiciliat în Reghin, care a fost ucis pe 8 aprilie 1945 în Mannswörth, lângă Viena unde era cadet într-o unitate SS a Panzergrenadierregiment.

Tot din acest neam mare a descins şi Julius Wermescher poreclit Gizus: fost lider al orchestrei de muzică a Reghinului. S-a născut în anul 1873 şi a decedat la 11 ianuarie 1953, la 80 de ani, îngropat la Salzburg în Austria.

Ultimul Wermescher Ernst Otto născut pe 19 februarie 1917, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial este trimis din Reghin să lupte în Armata maghiară pe front unde dispare pur şi simplu în jurul vârste de 23-24 de ani şi nu mai este găsit niciodată.

La finalul articolului l-am păstrat pe Wachner Hermann Traugot Emil, născut la 21 octombrie 1890 în Reghinul Săsesc. Fiu al negustorului Hermann Wachner şi al soţiei sale Louise (născută Wermescher). Un militar de carieră care a absolvit cursurile universităţilor din Budapesta, Eperjes (azi Slovacia) şi Cluj unde promovează ca Dr. jurist. După terminarea facultăţii a fost preluat ca locotenent în rezervă şi practicant la Auditoriatul cezaro-crăiesc din Budapesta. Numit căpitan auditor. Pentru o scurtă perioadă se află pe frontul italian. La sfârşitul războiului este la Sarajevo.

Între 1919 şi 1922 se prezintă la Armata Regală ungară, ajungând, după o scurtă etapă, despre care nu avem date, în Szombathely ca maior auditor. ( Szombathely este un oraş din Ungaria. Este reședința comitatului Vas și unul dintre cele 23 orașe cu statut de comitat ale țării.)

Între 1923 şi 1930, Emil Wachner ajunge maior şi locotenent colonel auditor în Szombathely.

Între 1931 şi 1943, colonel auditor, cam din 1939 în Budapesta.

Între 1944 şi 1945 atinge apogeul carierei sale fiind numit General auditor cu numirea ca preşedinte al Senatului în cel mai înalt tribunal militar.

Între 1945 şi 1949, se află în prizonierat rusesc, la est de Moscova.

Între 1949 şi 1953 muncitor necalificat în Budapesta până la deportarea în Nagy-Leta, unde a lucrat ca muncitor de stradă şi în sfârşit ca muncitor constructor. Aici a murit la 20 octombrie 1953 cu o zi înainte să intre în cel de-al 63-lea an al vieţi.

La final am tras linie şi am numărat 13 persoane decedate sau dispărute în condiţii bizare într-un interval de 174 de ani. Inexplicabil mi se pare cifra 3 care se repetă de peste 60 de ori în acest tablou de familie al clanului Wermescher din Reghinul Săsesc. Cercetările continuă …

Bibliografie:

Revista Bistriţei, vol XVIII., 2005, Bistriţa, p. 325-329 „Însemnările predicatorului Gustav Adolf Kinn în timpul epidemiei de holeră din Reghinul-Sasesc din anul 1873”, Dr. Dorin-Ioan RUS;
„Sub Semnul lui Marte. Militarii Reghinului”, Dr. Dorin-Ioan RUS, p. 515-516, 519-520;
Matricola Famililor a Bisericii Evanghelice din Reghin;
https://pressone.ro/pacientul-moritz-si-memoria;
https://muhaz.org/interpretarea-psihologic-a-unei-fotografii-de-grup-din-reghinu.html;