Din Paris la Reghin, compozitorul George Enescu, omagiat la 90 de ani de ani de la primul concert în orașul viorilor

Site-ul ,,viselenuautermenlimita.ro,, marchează azi împlinirea a 90 de ani de la primul concert susținut de cel mai mare violonist român în Reghinul Săsesc. George Enescu era de abia sosit din Paris unde repurtase glorioși lauri cu cea mai nouă compoziție simfonică a sa, pe care o executase renumita orchestră a concertelor ,,LAMOUREUX”, chiar sub conducerea maestrului. Muzicologul deja făcuse mai multe călătorii în Statele Unite ale Americii, unde dirijase orchestra din Philadelphia, revista pariziană „Le monde musical”, îi publicase biografia, cu prilejul cursului de interpretare, ținut la „Ecole normale de musique de Paris” și cu câteva luni înainte de a concerta aici a compus celebra ,,Sonată pentru vioară nr. 3 în La minor „, în caracter popular românesc”. Muzica lui George Enescu începea să pună România pe harta culturală a lumii și totuși maestrul își mai făcea timp să mai cânte și în câte o comună urbană și să dea sfaturi copiilor talentați pe care îi întâlnea după concertele sale și care visau să îi calce pe urme. Rămâne un mister până azi ce l-a motivat pe celebrul violonist să concerteze cu vioara sa vrăjită și în Reghin, unde a poposit cu un tren rapid însoțit de evreul M. Cohen în calitate de impresar al Concertelor Enescu și pianistul Nicolae Caravia. Dar probabil că violonistrul se simțea ca acasă oriunde existau iubitori de muzică, un pian și o vioară. Iar la Reghin existau toate cele trei ingrediente, în primul rând în oraș funcționau de la începutul anilor 20 două magazine care comercializau instrumente muzicale, în al doilea rând Reghinul avea pianiști talentați (Rudolf Wagner-Regeny, care a ajuns directorul Conservatorului din Rostok, pianista Rosalia Motta, mama muzicologului George Sbârcea, care a locuit câțiva ani în oraș sau dirijorul și pianistul Georg Heiter care a condus corul Magyar Polgári Dalkör) și în al treilea rând concertele de muzică clasică și balurile erau în aceea perioadă cele mai în vogă manifestări artistice înscrise în moda timpului în Reghinul Săsesc.

Enescu a dormit în casa senatorului Harșia Ioan și pianistul Caravia în reședința dr. Eugen Nicoară

Cercetând presa românească tipărită la Reghin în perioada interbelică, atenția mi-a fost reținută de un editorial ce insera un anunț pe care, sincer să fiu, nu mă gândeam că l-aș fi putut citi acolo. ,,În sala cea mare a teatrului orășenesc din Reghin va avea loc în seara de 8 ianuarie 1927 un concert de vioară dat de George Enescu, cu acompaniamentul la pian ținut de N. Caravia,,. Concertul a avut loc în cea mai impozantă construcție din oraș denumită în termeni populari Casa de Bal, aflată la intersecția cu strada Hotelului (Ballhausgasse) și Strada medie (Mittelgasse). În clădirea în care acum 90 de ani s-a desfășurat concertul azi, funcţionează trei unități: Casa de Cultură a Tineretului ,,George Enescu”, „Cafe – Restaurant Intim” cu acces din Strada Republicii și Banca Românească cu acces din Strada Mihai Viteazul, după denumirile actuale a străzilor.
Editorialul, comenta apropiatul eveniment prezenta personalitatea marelui virtuoz și radiografia starea de spirit a locuitorilor din Reghin: ,,această știre a produs în publicul nostru iubitor de artă și admirator de muzică aleasă o înfrigurare neobișnuită și totuși lesne explicabilă”. În ziarul săptămânal, local ,,Semănătorul”, condus de Enea Popa (fiul protopopului greco-catolic, Ariton Popa) din 20 ianuarie 1927 se relata pe larg, sub titlul ,,Festivalul Enescu”, cum maestrul George Enescu, a sosit în localitate în ziua de 8 ianuarie, cu trenul de 3 și cum a fost întâmpinat la gară de un public numeros care i-a făcut o primire din cele mai călduroase. Interesant este faptul că deși orașul dispunea de trei hoteluri oaspeții au convenit cu organizatorii să înoopteze în casele a doi reghineni de seamă după cum aflăm din presa locală ,,După prezentările de rigoare distinșii oaspeți au fost conduși la locuințele ce li se repartizaseră: Maestrul Enescu la dl. Dr. Ioan Harșia, senator și avocat, iar dl. N. Caravia la dl. dr. Eugen Nicoară, medicul primar al spitalului”.

Rechemat pe scenă de nenumărate ori din culise Enescu a executat în afara programului Tempo di Menuetto de Paganini-Kraisler și o Fantasia pe motive românești de Scărlătescu

Cronica concertului propriu-zis abundă în termeni admirativi: ,,În mijlocul unei profunde și religioase tăceri, datorită acelei reculegeri pioase, pe care numai geniile au darul să le inspire, au fost executate toate bucățile din programul alcătuit cu o neînchipuit de savantă pricepere. Fiecare din ele au fost ascultate cu cel mai mare interes și aplaudate cu căldură, entuziasm și frenezie. În programul concertului George Enescu a cântat la Reghin: Sonata în mi minor și Aria de Bach, Rondo de Mozart, Romanță de Beethoven, Tzigane de Maurice Ravel și cântec de iarnă de Issaye.
La final maestrul a fost rechemat de nenumărate ori din culise, vădit emoționat, a mai executat în afară de program: Tempo di Menuetto de Paganini –Kraisler și o Fantasia pe motive românești de Scărlătescu”. (Ion Scărlătescu-n. 1872 – d. 1922- a fost un compozitor român, profesor la Conservatorul din București. A activat și ca pianist dar a scris o Rapsodie română pentru orchestră și mai ales muzică de cameră). La finalul concertului au năpădit pe scenă zeci de admiratoare solicitând autografe. Neavând încotro, maestrul a semnat manierat și în stânga și în dreapta cu răbdarea unui individ care semnează încontinuu cecuri, fără să mai știe dacă are sau nu acoperire.

Prezența lui Enescu acum 90 de ani aici era un eveniment cu totul ieșit din comun pentru comuna urbană Reghin a anului 1927. E ca și cum azi, celebrul Edvin Marton, unul dintre cei mai cunoscuți violoniști ai planetei, câştigător al unui premiu Emmy, (care cântă pe o vioară Stradivarius în valoare de 4 milioane de dolari) ar susține în 8 ianuarie 2017 un concert la Casa de Cultură din Reghin.

Azi Casa de Cultură a Tineretului poartă numele celui mai renumit muzician român

Redactorul articolului din ziarul ,,Semănătorul”, scris în urmă cu 90 de ani a suprins importanța evenimentului într-o sinteză care parcă transcede timpul și spațiul ,,A fost dat Reghinului să aibă un festival muzical din acela cum rar și le putea dori și spera. Data de 8 ianuarie 1927, adânc săpată în amintirea fiecăruia dintre noi, va însemna o epocă în viața cultural-artistică a orașului nostru”. Datorită succesului pe care l-a înregistrat impresarul violonistului a mai solicitat închirierea sălii primarului de atunci al Reghinului, Ion Popescu pentru încă două concerte marca ,,George Enescu”, unul în 1929 și altul în 1935. Din păcate până în prezent nimeni nu a descoperit cronicile celorlalte două concerte susținute de marele muzician la Reghin pentru a putea fi așezate așa cum ar merita într-o cartotecă a evenimentelor muzicale din istoria Reghinului.

Astăzi Casa de Cultură a Tineretului poartă numele ilustrului violonist George Enescu și pe frontispiciul instituției tronează o plachetă a celui mai important muzician român care s-a stins din viață în 4 mai 1955 la Paris. Zaharie Man fostul director al Casei de Cultură a Tineretului, sub al cărui mandat s-a produs în 2002 schimbarea numelui instituției, a scris în volumul IV de Studii și Articole din Reghinul Cultural că după concertul din Reghin, în drum spre Târgu-Mureș, maestrul a avut ocazia să asculte doinele cântate de rapsozi populari și de lăutari satelor și chiar a cules un cântec. ,,A fost puternic impresionat de conținutul lor emoțional adânc în care predomină dorul și a sesizat elementele de substanță mioritică prezente în doine, cântece și colindele noastre, fiind surprins de construcția modală a acestora, foarte asemănătoare cu ale vechilor cântece din antichitatea greacă de pe timpul aezilor din Iliada de Homer. Iată și cântecul popular cules de G. Enescu care s-ar părea că l-ar fi auzit în Solovăstru unde se spune că violonistrul ar fi fost într-o scurtă vizită după concert, din spusele prof. de muzică Augustin Strete (primul director al Școlii de Muzică și Arte Plastice din Reghin) :

Foaie verde firicel, Firicel de ghiocel, Sus în codru pe muncel, Mă dădui să dorm nițel;

Nu putui s-adorm de fel, Nu putui s-adorm de fel, De mirosul fânului, Și-adierea vântului

De tropotul mugrului, De glasul haiducului;

Am să închei cu vorbele de duh ale filosfolui George Uscățescu care scria în 1956 atât de frumos în revista de cultură românescă ,,Destin”, ce a însemnat acest geniu al muzicii pentru umanitate. ,,Atâtea lucruri vor rămâne în amintirea generaţiilor de maine, nu numai din Romania, al cărui geniu Enescu l-a întrupat cu atâta glorie şi mândrie, ci din intreaga cultură occidentală din ce-a fost George Enescu. Dar desigur aspectul cel mai impresionant al existenţei sale a fost acesta. Posibilitatea de a trăi în acest timp, pustiit de vânturile unei teribile împrăştieri spirituale, cu plinătate absolută, Arta. Posibilitatea de a face din Muzică o formă integrală de Viață, de a rămâne, în muzică şi în manifestările ei autentice, într-o neîncetată, aproape mistică stare de exaltaţie creatoare”.