Muzicanţii de altădată de la Cerdac Lupu Gheorghe din Idicel la Horváth Elek din Voivodeni !”
Dacă la Reghin în perioada interbelică ani la rând, cei mai cunoscuţi instrumentişi au fost fraţii Solomon Iasco şi Solomon Say, pe Valea Mureşului, vioristul celor mai alese petreceri era considerat Victor Radu de la Morăreni, iar Maxim Cacula de la Filea, claniretistul inegalabil al zonei la a cărui moarte soţia sa a decis ca instrumentul său magic să fie înmormântat odată cu el pentru ca nimeni să nu mai cânte vreodată pe el. Doi ceteraşi de poveste care au rămas scrisi şi în cărţi au fost Andrei Mătase de la Hodac şi Cerdac Lupu Gheorghe cel mai mare ceteraş de pe valea Idicelului, care pe 21 decembrie 1977 şi-a pierdut trei degete de la mâna stânga, la un circular, în timp ce încerca să îşi facă un arcuş nou dintr-un lemn de vişin pentru vioară.
“Ultima nuntă pe care a cântat-o cu mâna stânga a fost a lui Precup, pădurarul care o luat-o pe Georgina. După accident a fost distrus şi spunea cu tristeţe „simţeam că nu mai am pentru ce să trăiesc dacă nu pot cânta, m-a cuprins o tristeţe fără margini, am avut o cădere psihică… plângeam şi noaptea visam că îmi cresc degetele”. Cel mai greu i-a fost să se obisnuiască cu porecla de ciunt, a vrut să facă ţăndări vioara pentru că nu mai putea să cânte la ea, dar şi-a dat seama că nu are dreptul pentru că era moştenire de la tatăl sau. A avut o ambiţie nebună, o răbdare de fier şi a mers mai departe, nu s-a împiedicat nici de un arcuş, nici de trei degete în minus. Pentru Cerdac muzica era viaţa şi astfel nu s-a oprit şi a învăţat să cânte cu mâna dreaptă. Chiar a devenit celebru pe vale printr-un pariu pe care l-a pus cu nişte săteni din Brâncoveneşti pe (o ladă de bere) că poate cânta la vioară cu piciorul, pe care l-a câstigat.
Cel mai longeviv ceteraş din comuna Voivodeni, Horváth Elek – Alexa care în tinereţe a cântat şi Victor Radu a cărei măiestrie a fost concludent relevată de cele 300 de melodii înregistrate la Radio Bucureşti.
Elek este un personaj incredibil care cântă la vioară de la vârsta de 8 ani care datorită talentului său a ajunsă să facă cunoscute dansurile tradiţionale ungureşti din Voivodeni cu taraful său în Ungaria, Germania, Olanda şi Japonia. În tinereţe a fost şi patron de crâşmă şi în paralel şi ceteraş. Azi, la aproape 86 de ani este văduv, primeşte pensie de la statul ungar s-a lăsat de comerţ şi-a închiriat parterul reşedinţei unei femei de afaceri care a deschis un magazin alimentar şi aşteaptă cu mare nerăbdare să se reînceapă festivalurile în comună şi taberele să îşi poată exersa abilităţile de viorist în faţa publicului larg. Cântă şi acum cu o voluptate greu de egalat de un tânăr instrumentist.
Horváth Elek împreună cu taraful său compus din Horváth Mihaly (contoraş), Bonie Alexandru (acordionist), Tony Arpad (ţambalist) şi Otves Ioan (gordunaş) au colindat toată Europa promovând folclorul ungureasc din comuna Voivodeni. A primit o „Diplomă” de merit chiar şi din partea Premierului, Viktor Orbán însă asta nu l-a făcut nici mai mare nici mai mic a rămas acelaşi om jovial şi spirit enciclopedic care nu jigneşte pe nimeni şi își manifestă public dragostea pentru România !
About Author
