O fotografie antologică fostul primar al Reghinului, viitorul rege Mihai al României şi un ibăştean vânător şef după o partidă de vânătoare la Lăpuşna !

Conform Nr. 11 al Revistei de Vânătoare-Pescuit şi Chinologie „Carpaţii” de acum 83 de ani aflăm că în perioada 23-29 septembrie 1937 s-au întâmplat două momente speciale pentru istoria Văii Gurghiului şi chiar a României: viitorul rege al României Voevodul Mihai a împuşcat cel mai bun trofeu de cerb în timp ce tatăl său regele Carol al II-lea, petrecea pentru prima oară trei zile în cel mai înalt punct al terenului regal, în muntele Seaca, în adevărată singurătate vânătorească, însoţit doar de primarul Reghinului Ion Popescu, unde era să fie sfâşiat de un lup uriaş. Dacă în anul 1937 regele Carol nu ar fi împuşcat fiara, primarul Reghinului ar fi murit sfâşiat de un mamifer carnivor, pe Valea Gurghiului iar istoria oraşului probabil ar fi fost cu totul alta… Dar să vedem cum s-au petrecut lucrurile.

„Regalul teren al Gurghiului a găzduit şi în toamna aceasta pe înaltul lui Stăpân. M. S. Regele a sosit la Reghin în ziua de 23 Septemvrie însoţit de Măria Sa Marele Voevod Mihai, de A- S. Principelede Wied, Dl. Anton Mocionyi Marele Maestru de Vânătoare şi Maior Ilie Radu. In gara Reghin se ataşează A. S. Regală Principele de Hohenzollern, care era însoţit ide Maestrul său de vânătoare baronul Halberg şi de Dl. v. Cramon. La Lâpuşna îl aşteaptă pe Suveran o surpriză. Pe malul stâng al Săcuieului, oare se varsă în râul Lăpuşna nemijlocit din josul castelului de vânătoare, s’a ridicat din partea C. A. P. S. o splendidă bisericuţă de lemn, adusă aici din comuna Comori, unde slujise sute de ani ca lăcaş de închinare. De acum înalţii Stăpâni şi oaspeţi ai Lăpuşnei întorcându-sej din marea biserică a Naturei, vor avea un lăcaş Dumnezeesc unde să-şi poată îndrepta mai cu dinadins gândul recunoscător şi de rugăciune, către Cel ce e dătător a toate. Bisericuţa străveche- mutată pe teren de vânătoare regal, a fost sfinţită in prezenţa Suveranului de P. S. S- Episcopul Colan al Clujului.

Potrivit aceluiaşi articol aflăm că veştile vânătoreşti care au aşteptat pe înalţii vânători, nu erau dintre cele mai bune. „Căldura caniculară deoparte- De altă parte se prezentaseră în teren, până în apropierea nemijlocită a castelului haite lupi. Veniseră pe urma turmelor de oi care coborau la ţară şi au găsit masă întinsă în abundenţa vânatului. Chiar în săptămâna vânătoarei au fost găsite patru ciute sfâşiate de lupi, iar cu o zi înainte de sosirea M. S. Regelui, şef-vânătorul Iacob Iacob a împuşcat la pândă de noapte o lupoaică de dimensiuni extraordinare. Tot timpul, în nopţile cu lună plină, mugetul majestos al cerbilor a fost întovărăşit de lugubrul urlet al haitelor de lupi. De sigur, prezenţa lupilor nu a, putut nici de data aceasta însemna altoi va decât tulburarea ‘mare a boncănitului. Au fost vânaţi în total 15 cerbi. M. S- Regele a împuşcat 5; M. S. Marele Voevod 3; A. S. R. Principele de Hohenzollern. Dl. A. Mocionyi. Raron Halberg. Dl- v. Gramon. Maior Ilie Radu. Colonel Spiess şi Ing. Eugen Turnibuca câte un cerb. Dintre toţi aceşti cerbi pot fi clasificaţi „capitali” trei. Cel mai bun trofeu l’a dobândit M. S. Marele Voevod, ale cărui deosebite aptitudini vânătoreişti le luminează şi favorul Dianei. Trofeul are 18 ramuri şi greutate de 10 kg.

Al doilea cerb mai bun este al M. S. Regelui (Carol al II-lea), al treilea a fost cucerit de Alteţa Sa Regală Principele de Hohenzollern. În general, ca şi în alte părţi, media trofeelor a fost mai slabă decât în anii trecuţi, din cauza mugetului neregulat vânătoarea mai grea, şansele mai puţine. În cursul acestei vânătoare, M. S. Regele a petrecut trei zile (27—29 Sept,) în’ cel mai înalt punct al terenului regal, în muntele Seaca, în adevărată singurătate vânătorească, însoţit numai de administratorul terenului. Dl. Ion Popescu. E pentru prima dată când Majestatea Sa cercetează această îndepărtată şi sălbatecă regiune, subt care se adânceşte, craterul stâns. cuprins de pădure seculară, leagăn al cerbilor tari* Săcueul.

Plecaţi de dimineaţa, cu proviziile în raniţă. M. S. şi însoţitorul Său a avut parte nu numai de priveliştile neasemuit de frumoase, care se deschid din înălţimile Secii, ci şi de peripeţii vânătoreşti extraordinare. În ziua primă, în golul alpin, al Secii au mugit cinci tauri, fiecare cu câte două vaci, de dimineaţa până seara. Din cauza vântului
hain, schimbăcios, apropierea lor extrem de anevoioasă a durat opt ceasuri încheiate. Masa vânătorească. şi un somnuleţ recreator subt streşina unui jneapăn rotillat au avut loc la o depărtare de abea 300 metri de cerbii în boncăluit. A doua zi concertul s’a mutat în pădurea seculară. Pe când M. S. Regele apropia aici cerbii pe locurile grele din cauza căzăturilor şi a desimei, deodată contenesc cerbii din muget. Neînţelegători, vânătorii se aşează pe un brad căzut şi aşteaptă răbdători ca să reînceapă mugetul. După vre-o trei sferturi de ceas, M. S. observă la spatele D-lui Popescu, la o distanţă de 50 de paşi un lup, care ieşise din desetul cel mare şi observase oamenii, privindu-i cu atenţiune. În clipa când se întoarce, ca să sară lupul primeşte în cap glonţul M- S. Regelui, plasat cu desăvârşită preciziune. Din excursiunea de la Seaca M. S. s’a întors cu trei cerbi, şi cu lupul de o excepţională mărime”.

În final mai aflăm că vânătoarea regală s-a încheiat cu o goană la urşi— rămasă fără rezultat — aranjată pe terenul D-lui Ştefan Boer, de la Ibăneşti, luând parte şi D-nii Ştefan Boer, Octavian Stoichiţia şi Dr. E. Truţa. „Amintim, în sfârşit, că în ziua de 26 Septemvrie M. S. a primit în audienţă pe Dl. Aurel Comşia, Inspectorul general al vânătoarei de la Gurghiu, M. S. a trecut la Bistriţa, participând la o vânătoare de urşi, aranjată de Societatea vânătorilor din Bistriţa, pe terenul Cuşma. Rezultatul acestei vânătoare: M. S. împuşcă primul său urs, asemenea împuşcă câte un urs A. S. B. Principele de Hohenzollern, Baronul Halberg şi maiorul Ilie Radu”.