O scrisoare de acum 217 ani, dovedește că stră-stăbunicul dr.-ului Alexandru Ceușianu din Reghin, făcea afaceri cu Banul Grigore Brâncoveanu, ultimul descendent al lui Constantin Brâncoveanu !
De-a lungul timpului, personalităţiile Reghinului au fost prezentate de diverși scriitori locali, într-o serie de cărți mai mult sau mai puțin importante. Un lucru e sigur anume că putem să îi numărăm pe degete pe cei care au încercat să reconstituie arborele genealogic a vreunei personalități locale, pentru a ști cu adevărat ce sânge a purtat, de unde a provenit și cine au fost strămoșii săi. Site-ul viselenuautermenlimita.ro realizat de jurnalistul Matei R. Mihai, a început un astfel de demers având ca obiect de studiu geneaologia Dr.-ului Alexandru Ceușianu un om de excepție cu un arbore genealogic demn de un adevărat patriot.
. În urma cercetărilor și cu sprijinul descendenților săi, am descoperit printre altele o scrisoare scrisă în urmă cu 217 ani, care dovedește că Gheorghe N. Nicolau, un stră-străbunic din partea mamei lui Alexandru Ceușianu, doctor în avocatură din Reghin făcea afaceri cu Banul Grigore Brâncoveanul, ultimul descendent al lui Constantin Vodă Brâncoveanul, și că, un alt strămoș al reghineanului, din partea străbunicii, tot pe filieră maternă a fost căpitan în armata lui Mihai Viteazul.
Site-ul viselenuautermenlimita.ro publică în premieră în spațiul on-line, scrisoarea inedită, care aduce noi descoperiri despre originiile Dr.-ului Alexandru Ceușianu (1898 – 1970), celebru avocat, scriitor și om politic, care avea din partea străbunicilor (din partea mamei), origini grecești prin neguțătorul și învățătorul Nicola Nicolau (1723-1802) care este pomenit în acte încă din anul 1763 într-un fragment din fermanul dat de Sultanul Mustafa al III-lea ,,supușilor Majestății Sale împărătești române din Ardeal”.
Tot de un strămoș al avocatului reghinean Nicola Nicolau din Brașov (1794 – 1854), verișor cu tatăl mamei avocatului (Dimitrache Nicolau), se leagă și prima carte despre cel mai curajos împărat al francezilor scrisă pentru elevii vremii, intitulată “Napoleon Bonaparte, ce este și ce a fost” și tipărită la Buda, în 1815 cu corectura istoricului și filologului Petru Maior după ce a părăsit Reghinul Săsesc. Este incredibil faptul că acest Nicolau era nepot al comerciantului Nicola Nicolau din Șcheii Brașovului, că a fost dascăl de limbile: română, greacă și germană la prima școală românească din cadrul Bisericii Sfântul Nicolae și că a fost prezent la celebra bătălie de la Waterloo din 18 iunie 1815, unde l-a cunoscut pe Napoleon Bonaparte înainte ca acesta să fie învins de alianța condusă de ducele de Wellington.
Revenind la Alexandru Ceușianu se pare că din partea străbunicii Maria Lecca, avocatul și scriitorul reghinean ar fi avut origini albaneze deoarece se pare că stră-străbunicul său ar fi fost celebrul căpitan Aga Lecca (1550 – 1610) angajat de Mihai Viteazul în Bătălia de la Șelimbăr. Acesta a fost un strălucit „condottiere al Republicii Serenisime și baron al Sfântului Imperiu „, căsătorit și rămas în Valahia după asasinarea Domnitorului Țării Românești. Așa se pare că a ajuns o descendentă de a sa din spița lui Radu Leca din Brașov să se căsătorească la Reghinul Săsesc după 273 de ani de la moartea căpitanului.
O scrisoare de acum 217 ani, scoasă la lumină de Matei Robert Mihai face lumină !
Banul Grigore Nicolau, locuitor al Brașovului, vindea 2 cai vecinului său Gheorghe N. Nicolau. Nepoata lui Gheorghe Nicolau, prof. Maria Nicolau, fiind nimeni alta, decât mama viitorului scriitor și parlamentar Alexandru Ceușisnu n.a.).
O scrisoare necunoscută a ultimului descendent al lui Constantin Vodă Brâncoveanul, scrisă de boier în vara anului 1802, de la Băile Covasna, (Stațiunea Băile Covasna de azi situată la baza munților Vrancei, la o distanță de 35 km de Sfântu Gheorghe și o distanță de 60 km de Brașov). Epistola era adresată Agenției imp. și reg. austriece din București, în pricina procesului său cu un Sas din Brașov, ivit în legătură cu această vânzare. (După o copie nemțească a originalului grecesc, probabil pierdut, din arhiva Municipiului Brașov).
„Având de vânzare doi cai de trăsură, a venit întâi la mine d-l Gheorghe Nicolau, și a voit să-i cumpere. Înainte de a cădea la învoială cu dânsul, a venit la mine un oarecare Schmidt, trimis de d-l Myss, ca să cumpere caii. Eu i-am cerut acestuia 100 de galbeni împărătești. Deci tocmindu-ne ne-am învoit cu prețul de 60 galbeni, care sumă numitul se și învoi să mi-o plătească, el îmi ceru însă caii, ca să-i arate și d-lui Myss, acasă la dânsul, spunându-mi că îmi va aduce deseară banii negreșit. Seara a și venit la mine Schmidt, aducându-mi 300 de florini nemțești. Eu i-am spus îndată, că, tocmeala noastră a fost de 60 de galbeni, și că nu pot învoi altfel. Schmidt începu să îmi spună că nu voi putea dobândi nici de cum alt preț, și-și dădu multă osteneală, ca să mă învoiesc și așa. Eu i-am răspuns însă scurt, că dacă n-a adus cei 60 de galbeni, atunci să aducă cel puțin 340 de florini nemțești. El însă nu se învoi nici așa, ci într-un ton obraznic, îmi răspunse ca să trimit după cai. Primind eu acest răspuns aspru și necuviincios, am poruncit vizitiului meu, ca să aducă de grabă caii dela D-l Myss. Într aceea eu am trimis vorbă d-lui Gheorghe Nicolau, că sunt dispus a-i vinde caii cu prețul învoielii noastre de mai-nainte. D-sa mi-a și trimis în grabă suma cerută, și după ce s-au adus caii dela d-l Myss, am dat ordin să fie duși în grajdul d-lui Gh. Nicolau. Că lucrurile așa s-au întâmplat, iar nu altfel, adeverez punând și pecetea mea.”
Coasna, în 30 iunie 1802 (ss) Gregorius Brankowan
De numele lui Grigore Brâncoveanu se leagă și Spitalul Brâncovenesc care a fost ridicat în București între 28 august 1835 – 14 octombrie 1838, de Safta Brâncovean, fiica marelui ban Tudorache Balș și soția boerului. Spitalul a funcționat din veniturile de la moșiile donate de ctitora. așezământului spitalicesc și a fost gândit de ea pentru oamenii săraci, dar în același timp s-a constituit și ca școală medicală.
About Author
