Omul care a realizat prima traducere modernă a Bibliei în limba română a vizitat Reghinul Săsesc la bordul unui Cadilac în 1926 !

Pe data de 1 octombrie 1926 a ieşit sub tipar, la ,,Librăria Nouă” din Reghin ,,cel dintăiu calendar românesc din judeţul Mureş” intitulat: ,,Calendarul Mureşului pe anul 1927”, întocmit de preotul protopop de Reghin Dumitru Antal.

La pagina 47 în partea literară a calendarului lângă poezia „Sus inima” scrisă de poetul George Coşbuc, apare și o notă de călătorie semnată de Gala Galaction, pseudonimul literar a preotului Grigore Pișculescu intitualtă „Prin ţară şi mai departe…Valea Mureşului”, unde descrie trecerea sa din Valea Mureşului în Valea Târnavelor de la Topliţa până la bariera Sighişoarei.

Din nota de călătorie reiese faptul că celebrul preot, a vizitat Reghinul în urmă cu 93 de ani mai precis în anul 1926 cu Cadilac-ul personal, pe care l-a alimentat cu benzină de la stația peco din centrul localității, după care a luat prânzul la un restaurant din oraș cel mai probabil la ,,Hotel Städtischer Gasthof Szallodi” care era perla Reghinului Săsesc și era situat la intersecția străzilor Mihai Viteazul cu Republicii de azi pe actuala locație a sucursalei Băncii Românești din Reghin și a Cafe – Restaurant INTIM. Din documentele vremii reiese faptul că din toamna anului 1926, Gala Galaction avea 47 de ani și era profesor titular la catedra de Introducere şi Exegeza Noului Testament din Chişinău.

Gala Galaction este omul care între anii 1928 şi 1934 a dat Bibliei o nouă versiune în limba română, adaptând-o la limba maternă după textele originale ebraice şi greceşti împreună cu preotul orientalist Vasile Radu şi traducător din limba arabă și mitropolitul Nicodim Munteanu. Preotul a fost ales în anul 1947 vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor şi membru al Academiei Române.

La 8 martie 1961 preotul a trecut în eternitate și a fost înmormântat, conform dorinţei sale, la mănăstirea Cernica. A scris într-un jurnal timp de 57 de ani care a fost publicat postum. Opera a fost considerată cea mai amplă scriere memorialistică din literatura română. Deoarece toată viaţa a fost un om credincios şi a umblat prin lume, o piaţetă din Ierusalim îi poartă numele, ca semn de apreciere a contribuţiei aduse la promovarea înţelegerii dintre evrei şi creştini.

Despre marele om de cultură, Camil Baltazar afirmă într-un articol din revista Viaţa literară: “Şi, deşi l-aşi fi vrut dăruit complect literaturii, pentru glasul său şi pentru misticul său farmec personal, Gala Galaction are în cuprinsul ţinutului bisericii un teren amplu şi frumos ca să-şi cheltuiască personalitatea lui umană.”