POVESTEA ORFANULUI OLTEAN ALEXANDRU DIN CHIHERUL DE JOS SAU VÂNĂTORUL CARE A AJUNS SĂ FIE MEDALIAT PRIN ORDIN PREZIDENŢIAL DE NICOLAE CEAUŞESCU PENTRU MERITE CINEGETICE !

S-a născut la 24 iunie 1905 în localitatea Chiheru de Jos din judeţul Mureş, în familia lui Alexandru şi Lucreţia Oltean. A avut o viaţă grea, marcată de pierderea părinţilor încă din copilărie. Mama lui s-a stins din viaţă, împreună cu sora lui, în timpul naşterii. Tatăl său s-a recăsătorit şi, din a doua căsătorie s-a mai născut un copil pe nume Ion, bunicul lui Vasile Oltean, viitorul Comandant al Poliţiei Municipiului Reghin în perioada 2008-2016.

Alexandru a fost crescut de bunici până la vârsta de 12 ani, iar, între timp tatăl său a fost trimis pe front, să lupte în Primul Război Mondial, unde a decedat.

Din anul 1917 Alexandru s-a angajat ca slugă la preotul din sat, Vasile Cioba, pentru a se putea întreţine şi, în paralel, a absolvit IV clase la şcoala din sat. De copil a iubit natura, şi i-a plăcut să cutreiere pădurile. În deplasările sale, a avut şansa să cunoască un vânător iscusit din Chiheru de Jos, pe nume Alexandru, care l-a iniţiat în tainele acestei îndeletniciri. În aceea perioadă, vânatul era bogat în iepuri, căprioare, ţapi, mistreţi, vulpi, şi era o sursă de trai excelentă pentru un vânător iscusit.

În anul 1925 la vârsta de 20 de ani, s-a căsătorit cu Anica, fica lui Ion şi Nastasia Muntean din Chiherul de Jos, din a căror căsnicie s-au născut 7 copii în perioada 1926 – 1935. După terminarea stagiului militar şi după căsătorie, a absolvit un curs silvic, de pădurar, la Şcoala de Brigadieri Silvici din Gurghiu, în urma căruia a primit un canton la Câmpul Cetăţii, pe Valea Nirajului. Casa pădurarului era în mijlocul satului, cu o curte plină de vegetaţie, străjuită de doi stejari falnici. În timp a dobândit o condiţie fizică de excepţie, şi a devenit un vânător iscusit în domeniul cinegeticii, fiindu-i recunoscută măiestria chiar şi de şeful statului, Nicolae Ceauşescu.

În perioada comunismului, când se organizau partide de vânătoare pe Valea Gurghiului, era omniprezent la toate acţiunile de urmărire a animalelor, fiind un foarte bun cunoscător al ecotopului vânatului şi al etiologiei vânatului. Ca vânător, a lăsat în urma sa valoroase trofee de cerbi, ţapi, căprioare, mistreţ şi chiar urs urs motiv pentru care a fost medaliat prin Ordin Prezidenţial, de şeful Statului de atunci, Nicolae Ceauşescu. „Îmi povestea cum sta lângă preşedintele ţării la partidele de vânătoare de mistreţi, şi era nespus de mândru că a avut această onoare. A primit brevete semnate de şeful statului”, a precizat Oprea Zinia, nepoata vânătorului. Alexandru Oltean a fost timp de 45 de ani pădurar, meserie din care s-a şi pensionat.

Însă în cei 45 de ani în care a colindat codrii judeţului Mureş Alexandru Oltean nu odată era să îşi piardă viaţa în timpul activității care îl încânta cel mai mult, vânătoarea. Vă relatăm pe scurt una din poveştile sale de vânătoare la mistreţi care a avut loc la Chiher într-un loc numit „Coasta ai tare” povestită de nepoata sa Zinia. „Fiecare vânător se aşezase la locul stabilit, când din tufişuri a ieşit în goană un „vier” mare de tot. Vânătorul în faţa căruia a ieşit l-a împuşcat rănindu-l. Animalul sălbatic sângerând a devenit şi mai agresiv şi mai înspăimântător şi a început să se învârtă în cerc indecis pe care vânător să îl atace. Când fiara s-a îndreptat spre vânătorul Oltean să îl sfâşîie cu colţii acesta a apăsat sigur pe tragaci omorând „vierul înebunit de furie”, spre bucuria celorlalţi vânători care erau înmărmuriţi de spaimă.

După acel moment şi-a dat seama ce aproape a fost de moarte şi a realizat că dacă nu avea prezenţă spirit să tragă la timp şi glonţul nu ar fi ieşit pe ţeavă în acele secunde preţioase mistreţul putea să îl ucidă.

Onoarea lui se reflecta în medalile şi decoraţile de vânător cu care a fost distins!

Aceaşi nepoată ne-a mărturisit că bunicul ei se simţea extrem de onorat de faptul că a fost medaliat pentru meritele sale cinegetice şi când era „mai vesel” îşi îmbrăca vestonul cu medalile prinse în piept şi se ducea prin sat. Mama îl oprea de fiecare dată zicându-i „să nu râdă lumea de dumneata că îţi pui medalile în piept”. Bunicul în schimb foarte autoritar „Nu le dau jos fată ca astea sunt onoarea mea. Nu oricine e apreciat de Ceauşescu”.

Copii pădurarului Alexandru Oltean au fost:

Alexandru Oltean – fost maior, a absolvit 5 de studii militare la Leningrad în Rusia.

Lucreţia Oltean – agricultor în cadrul C.A.P. Chiheru de Jos.

Anuţa Oltean – muncitoare la o fabrică de textile din Braşov.

Octavian Oltean – muncitor forestier, drujbist la Câmpul Cetăţii.

Victor Oltean – muncitor strungar la Uzina Tractorul Braşov.

Olivia Oltean – bucătăreasă la o cantină din oraşul Lupeni, judeţul Hunedoara.

Maria Oltean – agricultor în cadrul C.A.P. Chiheru de Jos.

Alexandru Oltean s-a stins din viaţă pe 19 martie 1991 la vârsta de 86 de ani în casa construită de el în Chiherul de Jos pe strada Morii la nr. 183. A murit de bătrâneţe împăcat că şi-a ales să facă în viaţă exact ce i-a plăcut şi a lăsat în urmă imaginea unui om de onoare în memoria consătenilor săi de o aleasă ținută morală și profesională, care a preţuit valorile simple şi sinceritatea camaraderiei exemplare. Binecuvântată să-i fie memoria !

(Informaţiile ne-au fost puse la dispoziţie de nepoata vânătorului Zinia (Virginia) din Reghin, fiica Mariei Oltean, căsătorită Inţa care în prezent locuieşte în Chiheru de Jos şi are vârsta de 77 de ani).

About Author

Robert Mihai

See author's posts