RĂSCOALA DE LA 1907 ÎN VIZIUNEA PROF. BAROTHI ADAM !

Care reghinean, pasionat de artă, n-a cunoscut figura simpatică și-n adevăr remarcabilă a distinsului profesor şi sculptor Baróthi Ádám ?

Este binecunoscut faptul că este absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, ca şef de promoţie pe ţară în anul 1970 în ciuda faptului că că în perioada 1957-1959 familia sa a fost supusă unor persecuţii politice.

Personal îmi amintesc de dânsul încă din perioada în care era profesor la Şcoala de Muzică şi Arte Plastice din Reghin, metodist, voluntar şi conducător al cercului de arte plastice al Casei de Cultură din Reghin.

Maestrul Baróthi Ádám este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România începând din anul 1980 şi este unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai artei din Reghin a cărui operă artistică îi conferă un loc de cinste în galeria de personalităţi autentice din „Oraşul Viorilor”.

S-a remarcat printr-o serie de lucrări de sculptură, pictură, grafică şi lucrări monumentale din spaţiul public precum: „Monumentul Viorilor”, „Memorialul victimelor comunismului”, „Bustul Sfântului Ștefan”, „Bustul prof. univ. silvic Emil G. Negulescu”, „Monumentul victimelor Bombardamentului de la Mociar”, basoreliefuri din bronz pentru o serie de personalităţi precum Gyulai Pál, Jenő Dsida, János Kemény, Rudolf Wagner şi multe altele.

Celebrul pictor francez Henri Matisse, spunea la un momentdat că „creativitatea cere curaj” şi sculptorul Baróthi Ádám a fost întotdeauna un artist plastic curajos. Prea puţină lume ştie că sculptorul reghinean a fost în tinereţe profund marcat de Răscoala țărănească din 1907 care a început în data de 21 februarie în Flămânzi, Botoșani și s-a răspândit, în perioada următoare, în toată țara. Răscoala a fost înfrântă de guvern, reprimarea ei de către armată soldându-se cu morți și răniți.

Această temă l-a inspirat pe artistul plastic Baróthi Ádám să realizeze o compoziție inedită în 1972 din ipsos patinat în care a încercat să surprindă momentele semnificative ale răscoalei din lumea rurală românească copleşită de muncă şi neajunsuri.

Lucrarea a fost cenzurată în perioada comunistă din cauza simbolului crucii fiindcă în vremea regimului de tristă amintire semnificaţiile religioase au fost complet ocultate…

Un ţăran cu coasa răstignit simbolic pe o cruce ….constituie din acest punct de vedere un preţios instrument pentru oricine doreşte să ȋnţeleagă mai bine ce se ȋntâmplă cu noi, cu credinţele şi temerile noastre, cu instituţia numită Biserică, care administrează şi reprezintă “speranţa” aici, pe pământ şi chiar şi dincolo de el !