Sosia lui Mihai Eminescu este actor la Hollywood sau poetul călătorește prin timp?
Episodul 2 MIHAI EMINESCU versus CRISTOPHER WALKEN
Ronald Walken, cunoscut profesional ca Christopher Walken, este un actor scenarist și regizor american. Fotografia acestuia din filmul “ The Deer Hunter “ (Vânătorul de cerbi) comparată cu portretul din tinerețe al poetului, prozatorului și jurnalistului român Mihail Eminovici, cunoscut profesional ca Mihai Eminescu realizat la Praga în 1869 are o asemănare incredibilă.
Au trăit la o distanță de 54 de ani unul în România celălalt în America dar îi leagă mai multe coincidențe stranii: portretele lor din tinerețe comparate demonstrează o sumedenie de asemănări fizice incontestabile începând de la faptul că aveau purtau aceeași frizură, fete simetrice, nasul, buzele și expresivitatea ochilor identică și aptitudini de actorie și scriitoricești. Amândoi au creat mituri, au captat atenția lumii și au fost rivalizați și copiați de numeroși poeți și actori în devenire.
Dacă Eminescu stă, în literatura universală, alături de cei mai mari poeți naționali ai altor țări, alături de Dante, Goethe, Shelley sau Victor Hugo, pe Walken criticii de film l-au nominalizat în galeria celor mari actori ai tuturor timpurilor pentru talentul cu care s-a reinventat și a știut să își aleagă rolurile. Mihai Eminescu avea o fire imprevizibilă, producând totdeauna o impresie puternică și neobișnuită asupra celor care-1 cunoșteau, atât prin înfățișare, cât și prin gesturile sau prin privirea sa „cufundată în ceruri-nalte”, visătoare, solitară. Ion Coteanu ” afirma că poetul nu a întemeiat un limbaj artistic, „ci l-a reîntemeiat, dându-i o factură și un spirit atât de nou, încât este modern și astăzi”. Același lucru putem să îl spunem și despre Cristopher Walken în cinematografie: este un actor solicitat de regizori și la 74 de ani pentru că are șarm și este un excentric om al timpului modern care a impus cinematografiei universale norme de evaluare estetică necunoscute până la el.
Tânărul Eminescu a fost una dintre cele mai fermecătoare prezenţe masculine din cercurile aristocratice ale vremii. În sprijinul acestei afirmații vine și mărturia unui văr al lui Eminescu, Mihai Mavrodin „Şi astăzi, chipul lui minunat îmi stă în minte. L-am văzut şi eu…. era izbitor de frumos. Era imposibil să apară într-o sală, fără ca fiinţa sa să nu atragă privirile chiar ale celor ce nu-l cunoşteau. Chipul lui ne minuna şi pe noi, copiii”, scria vărul poetului într-un articol din anul 1929, din ziarul botoşănean „Ştirea“. Ne putem imagina că atunci când intra la serate, se năştea în jurul lui un murmur de admirare în rândul femeilor.
Același lucru se poate spune și despre Cristopher care a fost un răsfățat al Hollywood-ului au avut succes nebun la femei și a eclipsat generația sa prin trăsăturile lui fizice și talent. Nu degeaba este supranumit și „regele rolurilor cameo”, pentru că și dacă a apărut într-o singură scenă din nenumărate filme celebre, prezența lui nu a trecut neobservată. Chipul său este inconfundabil și felul în care știe să dea viață personajelor negative e unic.
Eminescu a fost un poet neegalat nici până astăzi și un publicist extrem de bun, în timp ce Christopher este un actor remarcabil, care a jucat până în prezent în peste 100 de filme majoritatea considerate capodopere ale cinematografiei și a scris o serie de scenarii de succes. A primit premiul Oscar în 1969 pentru un rol secundar în ,,Vânătoarea de cerbi“, plus alte 22 de premii cinematografice și 33 de nominalizări.
Eminescu a publicat primul său poem la 16 ani în 1866 și în timp ce Cristopher a jucat în primul său film de succes, la exact 100 de ani, în 1966 în pelicula ,,Barefoot în Athens”. Temele principale pe care le-a abordat poetul au fost condiția geniului, moartea și iubirea care se regăsesc și în filmele în care actorul american a interpretat roluri memorabile.
Eminescu a plecat să studieze la Viena la 17 ani și apoi în perioada 1873-1874 și definitivat studiile universitare la Berlin, la sugestia lui Titu Maiorescu, care-i i-a promis sprijin financiar şi o catedră la Universitatea din Iaşi, în cazul în care îşi dădea doctoratul.
Perioada studiilor lui Mihai Eminescu la Berlin este o mare necunoscută și nici un critic literar nu își asumă să vorbească prea mult despre experiența poetului național trăită în Imperiul German. Încă este un subiect tabu deși se știe că Berlinul, îl făcea pe Eminescu să se simtă destul de singur, lucru care-l va determina să se plângă, în scrisori, de indispoziţii şi suferinţe care-i perturbau programul. Uneori, Eminescu regreta hotărârea de a veni în acest oraş aglomerat, lucru demonstrat chiar de o scrisoare către Titu Maiorescu datată din 26 februarie 1874: ,,Cum să fug din Berlin? În privinţa acestui scump oraş din Sfântul Imperiu Roman de naţiune germană nu am făcut decât greşeli: în primul rând că am venit aici, în al doilea rând că nu am plecat deja de mult, iar punctul trei cifrez tot felul de «et caetera-uri» şi sunt multe, unele de nerostit”. Una dintre enumerările de nerostit ar fi putut fi și o aventură cu o tânără de origine germană din care s-a născut un copil. Iar dacă luăm în considerare faptul că tatăl actorului Cristopher Walken este german emigrat în America iar asemănarea lor atât de izbitoare nu ar fi imposibilă nici o astfel de teorie. E greu de crezut că un don-juan, fermecător cum era Eminescu, nu a intrat în grațiile nici unei femei la Berlin, că a putut să se abțină un an fără a avea contacte sexuale pe perioada cât a fost student și că nu a frânt inima nici unei nemțoaice fie ea studentă, bucătăreasă sau curtezană.
Dacă despre Kristopher Walken criticii de film și teatru scriu că este un actor „extraordinar de talentat, căruia i-a plăcut să îndrăznească şi să experimenteze” același lucru putem să îl spunem și despre Mihai Eminescu care a fost în scurta sa viață hamal în port, sufleur într-o trupă ambulantă de teatru și copist la Teatrul Național din București, director al Bibliotecii Centrale din București, revizor școlar și redactor la mai multe ziare importante din România.
Christopher chiar dacă nu a scris poezii toată viața s-a jucat cu replicile bazate pe jocuri de cuvinte a rostit monologuri pe scenă și în filme și actorul american declară așa „Cuvintele sunt bombe mici și au multă energie în interiorul lor”. La celălalt capăt al lumii în România, Eminescu a avut același cult al cuvântului pe care toată viața l-a înzestrat cu noi şi noi puteri expresive.
Ba mai mult în 2007 actorul american și-a înregistrat vocea pe o carte audio, recitând celebrul poem narativ ,, „Corbul” scris de poetul și romancierul Edgar Allan Poe scris în urmă cu 172 de ani. A făcut-o din dragoste pentru literatura clasică probabil dar cel mai șocant ar fi ca după apariția acestui articol cineva să îi propună să recite „Luceafărul”, (omologat drept cel mai lung poem de dragoste din lume), cu imaginea unui „Eminescu” îmbătrânit dar cu podoaba capilară încă intactă, șarmant, recitând versurile poetului român cu iconica voce care l-a consacrat în galeria celor mai iubiți actori din cinematografia mondială.
Mihai Eminescu a fost îndrăgostit de Veronica Micle dar nu a fost căsătorit cu ea niciodată *(ea fiind soția prof. universitar Ștefan Micle) ei s-au iubit ca amanți. Din păcate cea mai frumoasă poveste de dragoste din literatura română dintre gelosul Eminescu şi frumoasa lui muză a fost una neîmplinită și plină de frământări știute și neștiute. Povestea lor amară de amor s-a încheiat zguduitor pe când amândoi aveau 39 de ani. El ucis la comandă politică, pentru că supăra mult adevărul său care nu era adevăr de conjunctură partinică și pentru că scrisul lui era considerat periculos pentru stabilimentul clasei politice. Ea s-a sinucis cu arsenic, la 50 de zile de la moartea iubitului ei care se pare că a fost îmbolnăvit psihic deliberat printr-un tratament bazat pe injecții cu mercur.
În schimb Cristopher Walken s-a căsătorit de tânăr cu Georgiane Thon o agentă de casting pentru seriale de televiziune, care la o analiză mai atentă seamănă izbitor cu poeta Veronica Micle și alături de care trăiește o poveste de dragoste de peste 48 de ani. Ciudat sau nu este faptul că nici Eminescu și Veronica nu au avut copii împreună și nici Cristopher și Georgiane. Privind pozele lor de cuplu Mihai Eminescu-Veronica Micle și Cristopher Walken – Georgiane Thon, îmi dau seama că asemănările dintre cele două cupluri sunt de-a dreptul halucinante și mă duc cu gândul la “Aventurile sufletului” alui James Van Praagh un manual pentru oricine s-a întrebat vreodată de unde vine, de ce este aici și unde se va duce după ce moare?. Acesta spune că ”Sufletul poartă în el toate amintirile experiențelor noastre fizice trăite în eoni de timp și de existență. Dar atunci când trecem în Lumile sau dimensiunile spirituale, conștiința noastră este deschisă nu doar către deplinătatea enormă a propriului nostru suflet, ci și către conștiința vastă a Spiritului”. Și dacă în viata anterioară Veronica și Mihai au creat o karmă de vise nerealizate și au înțeles pe parcurs că trebuie în această viață să le concretizeze și să lucreze asupra unei alte modalități de a aborda viața?. Și dacă acum au o karmă de reconstrucție care presupune o trecere de la ideal spre concret? Ar fi imposibil ca în viața de acum cei doi să fi moștenit instrumentele necesare pentru a-și consuma marea iubire?. Cum? Simplu: continuând să se folosească de comunicarea prin artă pentru a trăi, schimbând doar macazul dinspre literatură către cinematografie pentru a împlini destinul adevărat a 2 suflete pereche. O idee interesantă care chiar ar putea genera subiectul unui scenariu de film de succes intitulat ,,Eminescu în a doua viață actor la Hollywood laureat al premiului Oskar și căsătorit cu iubirea vieții lui“, cu Cristopher și Georgiane Walken în rolurile principale. Filmul ar putea avea la bază un fragment remarcabil din “Epistola lui Théophile Gautier“ un scriitor francez care scria la un moment dat că „Nu totdeauna suntem din țara ce ne-a văzut născând și de aceea căutăm adevărata noastră patrie. Acei cari sunt făcuți în felul acesta se simt ca exilați în orașul lor, străini lângă căminul lor și munciți de-o nostalgie inversă… Ar fi ușor a însemna nu numai țara dar chiar și secolul în care ar fi trebuit să se petreacă existența lor cea adevărată…“.
Întâmplător sau nu lumea i-a admirat pe amândoi nu doar pentru talentul lor (scriitoricesc și actoricesc), ci și pentru personalitatea lor puternică şi stranie în același timp care se regăsește în imaginea amândurora. Opera poetică lăsată moștenire de Eminescu s-a editat și reeditat în cei 119 ani scurși de la trecerea în eternitate a poetului de zeci de ori și editurile din România au încasat peste un miliard de lei din vânzările cărților sale. La fel și filmele în care a jucat Cristopher Walken au avut încasări de peste un miliard de dolari numai în Statele Unite. Singura diferență dintre cei doi este că actorul american s-a îmbogățit de pe urma talentului său dar de pe urma luceafărului poeziei românești s-au îmbogățit alții.
Mihai Eminescu este considerat poet național și universal, „scriitorul total al literaturii românești“, „poetul nepereche“ sau ,, „Luceafarul culturii romanești“. Cristopher Walken în cinematografie este considerat un zeu excentric și un scenarist și un dramaturg excelent care în 1995 a scris piesa intitulată „Him” și dedicată… vieții de apoi a idolului său, Elvis Presley – piesă în care a jucat și rolul principal. Un fel de “Sărmanul Dionis“ adaptat vremurilor noastre în care luxul imaginației pare la el acasă.
Și ca să încheiem apoteotic am să îl citez chiar pe Eminescu, luceafărul literaturii române: ,,Ciudat! Călugărul Dan se visase mirean cu numele Dionis… pare că se făcuse în alte vremi, între alți oameni! Ciudat! „Ah meștere Ruben, zise el zâmbind — cartea ta într-adevăr minunată este!… numai de n-ar ameți mintea; acuma simt eu, călugărul, că sufletul călătorește din veac în veac, același suflet, numai că moartea-l face să uite că a mai trăit. Bine zici, meștere Ruben, că egiptenii aveau pe deplin dreptate cu metempsihoza lor. Bine zici cum că în sufletul nostru este timpul și spațiul cel nemărginit și nu ne lipsește decât varga magică de a ne transpune în oricare punct al lor am voi. Trăiesc sub domnia lui Alexandru-vodă ș-am fost tras de-o mână nevăzută în vremi ascunse în viitorul sufletului meu. Câți oameni sunt într-un singur om? Tot atâția câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopții. Și dac-ai mări acea picătură, să te poți uita în adâncul ei, ai revedea toate miile de stele ale cerului, fiecare — o lume, fiecare cu țări și popoare, fiecare cu istoria evilor ei scrisă pe ea — un univers într-o picătură trecătoare. Ce adânc e evreul acesta”! — gândi el în sine despre dascălul Ruben,, și dacă ce a scris poetul în ,”Sărmanul Dionis” nu era doar o nuvelă fantastică ci chiar o revelație divină pe care Eminescu a trăit-o personal?
Conținutul website-ului www.viselenuautermenlimita.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către Mihai Robert Matei sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea materialelor noastre, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing pe adresa de e-mail: roberto_zizi@yahoo.com.
About Author
