Cine a fost femeia din Reghin care a îngrijit-o pe patul de moarte pe Ana Pauker ?

În fiecare casă se spune că există cel puțin o poveste de familie care, dincolo de orice moment de grație sau strălucire, ascunde un secret cutremurător care așteaptă să fie descoperit de omul potrivit, iar dacă nu se întâmplă se pierde în negura timpului. Un proverb spune: Fiecare om poartă în sufletul lui o poveste dar nu te grăbi să judeci până nu o citești! În urmă cu unsprezece ani Dumnezeu mi-a întins o mână să devin jurnalist și să cunosc o mare de oameni pe care a trebuit, sub o formă sau alta, să îi studiez, să îi cunosc și să îi prezint opiniei publice.

O parte din ei mi-au rămas în suflet, pentru că aveau acea sevă miraculoasă a neamului românesc, pentru că știau că adevărul este singura armă a istoriei și aveau nevoie de un confident de încredere, să se spovedească. Mărturisirile lor au generat un nesecat izvor de descoperiri care mi-am propus să rămână scrise în amintirea timpului care trece și ne mistuie, rând pe rând. Azi, mulți nu mai sunt locuitori ai acestui pământ, dar au fost oameni care au așteptat ani de zile să apară descoperitorul lor. Așa am ajuns să intru în posesia unor scrisori inedite, invitații de nuntă, manuscrise, jurnale, fotografii cu paspartu, pe cale de dispariție, și nu în ultimul rând tezaure umane, locale care mi-au relatat povești fascinante, povești pe care n-ați găsit ocazia niciodată să le auziți sau să le citiți, ”viselenuautermenlimita” vă oferă șansa să descoperiți docu-drame și mituri-urbane, evocate de Matei Robert Mihai, pentru că Reghinul a avut întotdeauna oameni de valoare cu istorii care nu au fost niciodată ,,simplu” de înțeles.

Episodul I

Prima poveste din acest serial este legată de Maria Schon, din Reghin, pe care am cunoscut-o în 2008, datorită casei sale ce mi-a atras atenția că deține un horn pe care era inscripționat anul construirii imobilului: 1856. Am bătut la ușa săsoaicei, cu un singur gând, să aflu povestea ei de viață. Fără să mă cunoască, m-a invitat înăuntru și încet, încet, mi-a povestit crâmpeie din viața sa. S-a născut în satul Logig, în 10 octombrie 1928, într-o familie de sași, a crescut alături de încă patru frați, cu tați diferiți, și a prins din plin febra celui de Al Doilea Război Mondial. Deși a absolvit doar 8 clase, în satul natal, nu avea în CV-ul ei nici un masterat sau vreun doctorat, însă vorbea fluent patru limbi. Mi-a povestit că în timpul războiului a fost de mai multe ori la un pas de moarte, din cauza bombardamentelor, obuzelor și schijelor care au căzut la câțiva metri de ea. Vremurile de război i-a îndemnat familia să se refugieze o perioadă în Austria, dar au fost nevoiți să se întoarcă pentru fratele ei mai mare, care care era înregimentat în Armata Germană și pe care nu l-ar mai fi găsit niciodată dacă s-ar fi stabilit în Austria. În urmă cu zece ani, când am fost eu la dânsa, doamna Schon se pregătea să împlinească 80 de ani. Fusese căsătorită, timp de 39 de ani, cu Samuel Arthur Schon, fiul unui dogar celebru din Lechința. A rămas văduvă în anul 2000 și pe vremea când am vizitat-o locuia singură pe Strada Călărașilor, într-o casă construită la 1856.

În tinerețe a îngrijit-o pe Ana Pauker, pe patul de moarte

Când a început procesul de colectivizare, Maria a plecat din satul natal, la Brașov *(orașul Stalin), apoi la Sanatoriul din Predeal și-a găsit de lucru și la o casă de vacanță ca menajeră. A locuit o perioadă și în vila lui Chivu Stoica, fost Prim-Ministru al României, în perioada 1956-1961. La Predeal, Maria a cunoscut mai multe personalități ale ,,Burgheziei Roșii”, printre care viitoarea pereche prezidențială Nicolae Ceaușescu și Elena, jurnalistul Ioan Lupu, Emil Botnăraș, Vasile Luca și Ana Pauker, pe care a cunoscut-o la Sanatoriu în Brașov.

Ana Pauker a intrat în Partidul Comunist de la înființarea lui, în 1921 și a fost racolată mai târziu ca agent sovietic după mai multe arestări în calitate de ilegalistă. În Uniunea Sovietică a devenit consiliera lui Iosif Visarionovici Stalin pe ”Probleme Românești”, a ajuns în conducerea Cominternului și în 1943 președinta Comitetului Național Român de la Moscova , cu grad de colonel. În 1947 Ana Pauker a devenit prima femeie ministru de externe din istoria lumii și în luna septembrie a anului 1948 și câștigat notorietatea internațională după ce a apărut pe coperta celebrei reviste „TIME”, cu titlul ,,cea mai nemiloasă femeie din lume”. Se pare că în anul 1952, în timpul unei întâlniri de vârf dintre Stalin și Gheorghiu Dej, ” tătucul de la Mocova ” i-a dat ordin viitorului președinte al Republicii Populare Române să o elimine pe Ana Pauker și ceilalți membri ai grupului care trădau cauza comunismului în favoarea sionismului și iuadismului. Când a cunoscut-o Maria, pe evreica Ana Pauker (Hannah Robinsohne pe numele ei real) era deja bolnavă psihic, dependentă de tutun, epurată în mod stalinist, acuzată de ,,cosmopolitism” și măcinată de cancer. Săsoaica din Logig a îngrijit-o scurtă perioadă în Sanatoriul de la Predeal pe una dintre cele mai, malefice femei din istorie poreclită ,,Stalin în fustă” pentru cruzimea dusă la extrem, pentru a-şi putea îndeplini ţelurile. Într-una din zile Maria chiar i-a salvat viața, comunistei pentru că adormise cu țigara în gură însă până la urmă tot a murit nu ucisă de tutun sau de glonț ci de un cancer la sân care a făcut-o să sufere în tăcere.

După moartea Anei Pauker, Maria s-a mutat din Brașov cu serviciul la Reghin unde în 1961 s-a căsătorit cu Arthur Schon, alături de care a conviețuit 39 de ani. Își amintea cu drag de serbările săsești la care a participat, când gătea mâncăruri tradiționale și la procesiunile religioase de altădată, din Biserica Evanghelică. Era văduvă de 8 ani când am descoperit-o eu, dar era fericită că preotul ortodox, Vasile Popeiu, îi făcea cumpărăturile și îi plătea facturile, iar soția acestuia se interesa tot timpul de starea ei de sănătate. Cel mai mare regret al reghinencei era că nu a avut copii. ,,Aș vrea să vizitez locurile unde mi-am petrecut cei mai frumoși ani din viață, încă o dată, înainte să plec din această lume”, mi-a spus la plecare.

S-a stins din viață în 4 noiembrie 2015 și anul acesta se vor împlini trei ani de la dispariția unei reghinence cu suflet mare care sunt convins că nu a spus multe lucruri pe care le-a văzut sau pe care le-a auzit și a dus cu ea în mormânt multe secrete legate de ultimele zile din viața Anei Pauker despre care nu vom ști niciodată dacă și-a regretat faptele prin care și-a câștigat un loc în istorie.

M-am întrebat de multe ori dacă faptul că Ana Pauker a murit din cauza unui cancer la sân care i-a fost tăiat a fost o întâmplare sau o pedeapsă divină, pentru ce i-a făcut Ecaterinei Gâță, în 1949. Pentru că virgina călugăriță în timpul unei anchete a scuipat-o pe tovarășa Pauker i-a poruncit maiorului Vasile Bulz să o ucidă, într-un mod inimaginabil. După ce maiorul Bulz a legat-o, a bătut-o bestial, i-a smuls sânii cu cleștele, a violat-o, apoi i-a băgat un fier în vagin și, într-un final, a omorât-o. Pe data de 9 Aprilie, 1949, a fost chemat fratele ei (venit de pe front), dus într-o celulă unde se afla spânzurată sora lui, cu propriul ei cordon, moment în care acesta a suferit un șoc a luat-o la fugă și nu a mai fost găsit niciodată.

Ironia sorți este următoarea: călugărița Ecaterina care a suferit moarte de martiră a fost aruncată cel probabil într-o groapă comună sau a sfârşit la crematoriu nici astăzi nu se cunoaște adevărul fiindcă Ana Pauker a avut grijă să șteargă toate urmele în legătură cu acest caz, în schimb criminala stalinistă care a ordonat uciderea ei după ce a fost incinerată urna funerara i-a fost depusă în Mausoleul Eorilor Comunisti din Parcul Carol.

Sunt curios noile manuale școlare de Istorie a României cum o vor considera pe Ana Pauker, eroină sau impostoare ? pentru că vorbim de manuale avizate de Ministerul Învățământului care se doresc a fi unelte de învățare pentru noile generații de elevi și să nu uităm că copiii de azi vor fi viitorul de mâine.

A consemnat Matei Mihai