Ion Beșliu, ultimul veteran voluntar, „Pe vremea mea să fii militar era o mândrie și să-ţi aperi ţara, cea mai mare onoare”.

Ioan Beşliu este singurul veteran de război din Reghin decorat în viaţă dintre cei care au luptat ca voluntari în armata română în cel de-al Doilea Război Mondial. Veteranul şi-a sacrificat cei mai frumoşi ani ai vieţii în slujba Patriei şi chiar dacă a ajuns la aproape 97 de ani, a rămas cu răni adânci, pe care timpul nu a reuşit să le vindece nici astăzi, după 7 decenii de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. În tinerețea lui „Să fii militar era o mândrie! și să-ţi aperi ţara, cea mai mare onoare”. A participat cu armata Română la Campania din Est din 22 iunie 1941 până în 1942, din Crimeea până la Stalingrad şi la Campania din Vest până la 9 mai 1945. A luat parte la întreg războiul. A mers cu frontul până în Cehoslovacia și apoi s-a întors pe jos cu Armata Română din Munții Tatra. De 68 de ani s-a stabilit la Reghin, unde s-a căsătorit și-a construit o casă și a avut o familie frumoasă până când a fost dat afară din Serviciul Militar de un comisar zelos, apoi unul dintre băieții săi s-a otrăvit…Azi veteranul se apropie încet de vârsta de 100 de ani, în ciuda faptului că viața i-a fost presărată de un lung șir de tragedii. În ciuda fiecărui eșec întâlnit, el a încercat să meargă mai departe așa cum a simțit el. Asta a contribuit la dezvoltarea sa, devenind un om minunat.

În urma apariției articolulului ,,Ioan Beşliu ultimul veteran medaliat al Reghinului, uitat de autorităţi,, scris de jurnalistul Robert Matei, un concitadin sufletist a fost impresionat de povestea tragică a nonagenarului și a sărit în ajutorul acestuia după ce a aflat că ultima sa dorință este să fie înmormântat în ținută militară și nu are. ,,Am înțeles că domnul Beșliu, deși a făcut mai multe demersuri pentru a obține o ținută militară conform cu gradul profesional pe care îl deține în livretul militar, nimeni nu a mișcat un deget. Deși a primit o serie de promisiuni chiar și din partea Asociației Veteranilor de Război și alte asociații nimeni nu l-a ajutat concret și atunci i-am donat eu o ținută militară de infanterie cu chipiu, veston, grade militare, cămasă, panataloni și cravată din perioada anilor 60. Este o ținută casată pentru că azi nu se mai fabrică astfel de ținute dar are valoare istorică. Poate pentru unii nu înseamnă mult, dar pentru un om care și-a petrecut cei mai frumoși ani din viață în astfel de haine, apărându-și țara înseamnă mai mult decât o pot exprima cuvintele.,, a declarat pentru ,,viselenuautermenlimita.ro,, colecționarul Boțog Pavel Daniel.

Când a aflat că a Reginei Maria a închis ochii pentru totdeauna s-a urcat în primul tren și a plecat la înmormântarea acesteia la Curtea de Argeș

Nonagenarul Ioan Beșliu, este singurul veteran din municipiu decorat cu medaliile „Bărbăţie şi Credinţă” cu Spade Clasa a III-a, „Virtutea Militară” cu Spade Clasa a II-a și medalia Crucea Națională ,,Serviciul Credincios,, care i-a fost înmânată la București direct de către Maria Antonescu soția Mareșalului. Reghineanul are o carieră militară de 15 ani, patru ani de război, în 2010 a fost avansat la gradul de sublocotenent și anul trecut în grad de locotenent și mai are o singură dorință ca autoritățile locale să îi confere titlul de ,,Cetățean de Onoare,, al Reghinului.

Ioan Beşliu, s-a născut în 5 februarie 1920, în Budapesta pe vremea când încă era Republica Populară Ungară, într-o familie cu 9 copii, fiind cel mai mare fiu al lui Ioan şi Veronica. A ajuns în România la vârsta de 3 ani în Oltenia, unde s-au stabilit părinţii. Primele IV clase le-a absolvit în satul Braneţ, judeţul Romanaţ. După care în 1938 a plecat în Bucureşti pentru a-şi câştiga existenţa, ca şi vânzător ambulant unde în 19 iulie a citit într-un ziar de moartea Reginei Maria, mama regelui Carol al II-lea, a fost atât de marcat de tragedia care a lovit Casa Regală a României încât s-a urcat în tren şi a plecat până la Curtea de Argeş pentru a lua parte la funeralii. (Regina Maria, născută Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, a fost mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei, fiind nepoata reginei Victoria a Marii Britanii). Tânărul Beșliu a fost impresionat de gestul reginei care deși încetase din viață la Sinaia, a cerut prin testament ca trupul să-i fie înhumat în biserica episcopală de la Curtea de Argeș, iar inima să fie păstrată într-o raclă la capela Stella Maris a reședinței din Balcic. În același an a împlinit la 18 ani și s-a înrolat voluntar în Armata Română în Regimentul 2 din Caracal. A participat cu armata Română la Campania de Est din 22 iunie 1941 până în 1942, din Crimeea până la Stalingrad şi la Campania din Vest până la 9 mai 1945. A luat parte la întreg războiul de unde a eliberat cu gradul de sergent pentru că nu a avut nicio pilă care să îl gradeze ca şi subofiţer . Evenimentele din 23 august 1944 l-au prins în Bucureşti apărând capitala ţării împotriva armatei germane. În capital țării a mai primit o decorație din partea Mariei Antonescu soția Mareșalului și a Ministrului de Război de la aceea dată. Soldatul Ioan Beșliu a luat parte la întreg războiul din 1941 de când a intrat și România conflagrația mondială, în alianţă cu Germania nazistă și până la până la semnarea Convenţiei de armistiţiu, în ziua de 12 septembrie 1944, A scăpat cu viaţă, însă a fost rănit grav de două ori, prima oară în operatiunile militare peste Nistru pe linia Odessa – peninsula Crimeea în 15 august 1942 şi a doua oară a fost rănit grav la un picior în luptele de la Bogata de Mureş în 15 august 1944.

După încheierea conflagrației mondiale a fostr trimis de autorității la studii, la Şcoală Politică din Breaza, timp de 6 luni, după care a fost repartizat la mai multe Unităţi Militare: 8 Auto din Craiova, Cercul Teritorial Romanaţ, Caraş -Severin şi în 1948 a ajuns în Ardeal la Reghin, angajat la Depozitul de Muniţie din Pădurea Mociar. „Aici la început am fost sub comanda unui plutonier Prosie din Moldova, apoi a venit la conducere Locotenentul Popa din Calafat care a fost urmat de colonelul Tuţu din Calafat„ îşi aminteşte cadrul militar care a avut o activitate exemplară într-un loc de muncă cu condiţii deosebit de periculoase, înconjurat cu explozibili, pulberi şi produse pirotehnice. Pe când visa să ajungă ofiţer, Ioan Beşliu a fost lovit din nou de ghinion, după ce a finalizat o nouă serie de cursuri de 6 luni la Şcoala Politică din Breaza a fost trimis acasă după ce a adresat o întrebare ce nu le-a convenit lectorilor militari „Dacă la un moment dat, Partidul Comunist Chinez nu va mai asculta de U.R.S.S. ce se va întâmpla?”. A doua zi elevul a fost respins din cadrul şcolii fără o motivare scrisă şi retrimis la Reghin la Depozitul de Muniţie, fără a mai primi vreo adeverinţă de absolvire a şcolii.

A fost dat afară abuziv după 15 ani de carieră militară din Cadrul Armatei

În 1950 s-a căsătorit cu reghineanca Cali Magdalena, fiică de cizmar care i-a dăruit doi fii, În 1951, Ion Beşliu a fost numit, şef al Biroului Documente Secrete, din cadrul Comisariatului din Reghin. Ioan a muncit în cadrul instituţiei până în 1954 când i s-a făcut o înscenare de către comandantul de atunci, Caia Vasile şi a fost scos forţat din Cadrul Armatei. În perioada în care Beşliu era şeful Biroului de documente secrete toate actele oficiale treceau prin mâna sa. La un moment dat a sosit un Ordin de la Marele Stat Major cu propuneri din rândul subofiţerilor merituoşi în vederea avansării în grad de ofiţeri” Beşliu îşi aminteşte că atunci l-a rugat pe comisarul să îl propună pentru avansarea în grad. „Bine, lasă că te propun” mi-a spus şi înainte de expirarea ordinului mi-a dat un plic sigilat să îl trimit la Bucureşti, că mi-a făcut caracterizarea, fără să îi cunosc conţinutul. După trei luni a ajuns la Reghin dosarul de cadre al plutonierului, purtând indicativul „strict-secret” pe care la repezeală Beşliu l-a desfăcut şi a citit că este respins datorită caracterizării negative făcute de comisarul Caia. Avansarea nu făcea obiectul propunerii. „Am luat dosarul de cadre nervos şi l-am aruncat în faţă comisarului spunându-i franc în faţă „Uite domnule cum mă caracterizaţi dumneavoastră? Pe faţă vă comportaţi frumos şi pe la spate faceţi informări duplicitare” îşi aminteşte Beşliu. A fost o demascare urâtă a modului de funcţionare al sistemului comunist. Motiv pentru care a doua zi a fost chemat la raport la Comisariatul Judeţului Mureş în faţa comandantului Roman care l-a ameninţat că îl va trimite în puşcărie, pentru că a deschis corespondenţa secretă. Demoralizat şi scârbit de abuzul autorităţilor, le-a spus să facă ce vor că nu îi mai pasă… şi după o lună de zile plutonierul a primit răspunsul că a fost trecut în rezervă, fără alte observaţii. Rămas fără loc de muncă şi nicio calificare, după 15 ani de carieră militară, Beşliu a ajuns şomer şi o lună de zile a trecut peste toate umilirile activiştilor de partid care au blocat toate posturile la comandă politică. Astfel că plutonierul a ajuns să muncească la Gostat Reghi, începând din 1954 pe post de muncitor, funcţionar administrativ şi magazionier, pe un salar mizer. Până la urmă s-a resemnat şi a acceptat destinul şi a muncit 28 de ani, zi de zi, la Gospodăria Agricolă de Stat până în 1982, când a fost pensionat la limită de vârstă. Pentru Beșliu Ioan răsturnarea regimului comunist în 1989 şi revenirea României la un regim democratic a venit prea târziu. A supraviețuit și periodei de tranziție a mai prins patru președinți la conducerea României, dar nu l-a impresionat niciunul. Când l-am căutat penultima oară l-am găsit în toiul unui greu și dureros doliu, în acest an, veteranul și-a pierdut soția și fiul. Veteranul rămând aproape singur, mai are două nepoate și o noră ,,Mă doare că s-a ales praful de familia mea și numele Beșliu se pierde!,, a declarat cu tristețe în glas bătrânul.

S.O.S. către autorităţile locale: Ioan Beșliu merită să devină ,,Cetățean de Onoare,,

S-a pensionat în urmă cu 34 de ani cu o pensie mizeră, însă din 2010, odată cu modificarea pensiilor militare, reghineanul şi-a refăcut dosarul şi de șase ani beneficiază de o pensie militară în valoare de 1.665 de lei, aşa cum ar fi trebuit să beneficieze o viaţă întreagă pentru jertfa sa în Cel de-al Doilea Război Mondial. Ioan Beşliu face parte din acei oameni care şi-au slujit neamul prin sacrificarea lor, dând dovadă de eroism la superlativ şi considerăm că pentru cel mai vârstnic veteran de război voluntar al municipiului, autorităţile locale i-ar putea conferi, pe merit, titlul de ,,Cetăţean de onoare al Reghinului”, cât este încă în viaţă. Ca o reparaţie morală pentru nedreptatea care i s-a făcut veteranului Ioan Beşliu, site-ul „viselenuautermenlimită.ro,, propune Consiliului Local şi Primăriei în semn de recunoştinţă şi respect pentru faptele desăvârşite de pe câmpul de luptă, apărând interesele naţionale să i se confere titlul de „Cetăţean de Onoare al Municipiului Reghin”. Veteranul îndeplineşte toate criterile generale de conferire a acestei distincţii, valoare, competenţă, moralitate, acte de curaj și devotement în slujba comunității!.
Matei Robert Mihai