Cu dragoste pentru Valeria Pop (O scrisoare din timpul celui de Al Doilea Război Mondial publicată după 80 de ani !)

Scrisoarea de faţă este datată din 6 iunie 1940 şi este scrisă de Florian Pop (23 august 1913-d. 6 septembrie 1988) din Ibăneşti de pe Tireu un soldat cu 6 clase către soţia sa Valeria Petra în vârstă de 19 ani, scrisă în timpul celui de al Doilea Război Mondial în timp ce era mobilizat în zona Oradea. Cartea poştală are o caligrafie excepţională.

Mult dorit pui depărtat – Deal tău soţ, cari o credinţă aţi jurat !

Prin aceste câteva cuvinte cuprinse în această micuţă scrisoare vei afla dorită tovarăşă nedespărţită şi însoţitoare pe acest pământ şi dincolo de mormânt căci sunt sănătos care sănătate rog pe bunul şi înduratul Dzeu să ţi-o rînduiască şi ţie Valerie la mulţi ani şi zile fericite. ; asemenea sănătate doresc şi la părinţi noştrii, fraţii noştri şi surori împreună la toate rudele apropiate şi îndepărtate şi la toţi fraţii mei de la datorie.

Valerie ţi-am scris că am plecat pe zonă aceasta e a treia carte poştală şi nu ştiu dacă le primeşti sau nu. Vei şti că aicea am primit o mică carte de la tine soţie în ziua de 4 iunie (1940) şi mam bucurat aproape mă gîndeam puiule căci stăm amândoi de vorbă după cum stăteam serile în curând va fi anu de când a fost prima dresare de cuvânt unul către altul şi cetind cartea Valerie mi-a trecut toate gândurile care îmi apasă de când ieu am plecat dela a noastră casă părintească şi dela tine şi nedespărţită tovarăşă. Şi nu ştiu cum să fac să mi treacă din minte gândurile de pe acasă căci şi gândindumă acasă şi să îmi fac datoria pentru mine e greu căci cred şi eu din inimă căci acelea gânduri le porţi şi tu iubită soţie iar dacă nu le porţi poate îţi trece mai uşor timpul care îl aştepţi să ne mai vedem odată împreună cum neam văzut timpul aproape un an de zile şi rog pe bunul D-zeu să ne mai ajute să fim împreună mulţi ani şi zile fericite dară acele zile numai Dumnezeu le poate şti.

Din partea mea Valerie şi dorită soţie fă ceţi va ajuta Dumnezeu şi cum îţi va judeca mintea care trebuie să o ai faţă de timpul când erai în familia părinţilor tăi iar astăzi trebuie să te gândeşti : singură de conducerea lucrurilor faţă de lume şi faţă de egalitatea altor femei căci ieu fiind aşa departe nu ţi pot da nici un ajutor la lucrul câmpului cu câtă plăcere aş lucra împreună cu tine nu să fiu aicea aşa străin ieu îţi scriu astăzi aicea aşa îţi îngrijeşte de ceeacee ai ştiţi îngrijeşte sănătatea şi situaţia în care te afli şi fă ce ceţi va ajuta Dumnezeu.

Meai scri că teai dus la căpălit la spini bine dară pe aicea nam văzut încă soarele ântro zi mai mult de un ceas zilnic a plouat. Doresc ca aceste cuvinte să te găsească în momente de fericire ale vieţii te rog când îmi mai scri să mi scri ce e pe acasă cum o duci cu părinţii mei cu fratimeo şi alte lucruri căci şi eu am să viu acasă. ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Mai departe vei şti căci mi-am întâlnit cu nănaşu Florian (Persoană care ține pruncul în brațe în timpul botezului (naș de botez) sau care asistă, în calitate de martor oficial, la cununie (naș de cununie).întrun sat în care am fost ieu mult timp şi am stat de vorbă o jumătate de oră. Iară cu şogoru Ion şi cu Patriţ (Petruţ?) nu mam întâlnit nu ştiu undes. Ieu pea aiecea oduc bine can armată numai dear fi face să şti că pe sf. Petru (Pe 29 iunie, Biserica Ortodoxă îi prăznuieşte pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel n.a.) vei şti mai bine ce va fi ori se întăreşte aţia ori se rupe de tot în mai multe părţi. Vei şti şi spune-i la Vica lui Bălan căci chiar când scriam cartea o venit pela mine Florean şi-i sănătos. Mai departe doresc sănătate la mama şi la tata Ilie şi Victoria şi la copilaşul drăguţ al lor care încă nu şti căci are şi el un tată plecat la datorie pe cum nu va şti nici al meu urmaş. Valerie nu te supăra căci această soartă D-zeu nea creiato când ne-am născut noi amândoi. Din partea mea dacă te-am supărat în viaţa vreodată dăo uitării. Te sărut prin carte, al tău soţ dorit Floriean.

6.VI.1940

Florian Pop s-a întors din război şi a trăit la Ibăneşti până la adânci bătrâneţi, alături de soţia sa Valeria Pop, fiica lui Nastasia şi Ilie Petra, coratorul, felcerul şi veterinarul comunei Ibăneşti. Dumnezeu l-a binecuvântat cu doi copii (Eugen Traian şi Felicia Mărioara) şi s-a stins din viaţă pe data de 6 septembrie 1988 la vârsta de 75 de ani. Scrisoarea ne-a fost pusă la dispoziţie de către fiul ibăşteanului, Pop Traian Eugen, născut pe 1 decembrie 1940, la Ibăneşti, absolvent al promoţiei 1963 – 1965 a Şcolii Tehnice de Maiştrii în Exploatări şi Transporturi Forestiere” din Gurghiu, care a activat ca preşedinte de Sindicat la IFET Reghin, preşedinte al Consiliului Orăşenesc al Sindicatelor şi şef Sector cu Probleme Statutare de Organizare şi Economice, actualmente pensionar.