DR.-UL PSIHIATRU KLOOS GERHARD UN PERSONAJ CONTROVERSAT NECUNOSCUT OPINIEI PUBLICE REGHINENE !

Medicul originar din Reghin devenea în urmă cu aproape 85 de ani responsabil de Spitalul de Stat Stadtroda din Germania nazistă de la 1 iulie 1939. Sub conducerea sa, un nou departament pentru uciderea copiilor cu handicap mintal a fost înființat în 1942/43, în care cel puțin 103 copii sub 11 ani au murit până în aprilie 1945. După război a fost acuzat, dar nu condamnat, ci promovat. A condus Clinica de stat din Göttingen cunoscută şi sub denumirea de Azilul Psihiatric de boli nervoase din Göttingen…

Victime ale crimelor medicale germane

Încă de la început, politica nazistă de sănătate s-a bazat pe calculul „vindecă și distruge”. În Turingia, acest lucru a fost devreme prin separarea acei deținuți la domiciliu și la instituție care erau considerați inapți pentru muncă de ceilalți pacienți.

Medicul de tuberculoză Franz Heisig a cerut chiar măsuri de detenție asemănătoare închisorii pentru cazurile severe de consum. La 15 octombrie 1934, o astfel de „secție de spital” a fost atașată Spitalului de Stat Turingian din Stadtroda, adică o instituție de psihiatrie fără medici tuberculozi. Persoanele cu boli mintale incurabile și persoanele consumatoare clasificate drept „antisociale” sau „asociale” urmau să fie „inofensive”. Așa a descris-o Alexander Rössler în teza sa de la Facultatea de Medicină din Jena în 1936.

Întrucât astfel de departamente pentru azil forțat au fost de obicei înființate cu câțiva ani înainte de începerea crimelor psihiatrice organizate la nivel central, se poate presupune că bolnavii de tuberculoză grav bolnavi au fost printre primele victime ale crimelor de eutanasie din 1940/41. Cel puțin 630 de pacienți de la spitalele de stat din Blankenhain, Hildburghausen, Pfaffenrode de lângă Mühlhausen și Stadtroda au căzut victimele acestei campanii de crimă la nivel național. Acestea au inclus peste 60 de persoane cu handicap mintal din Jena care au fost ucise în centrul de ucidere Sonnenstein de lângă Pirna. Numărul victimelor din majoritatea caselor administrate de persoane private și municipale din Turingia, cum ar fi casa municipală de îngrijire și bătrâni din Jena, nu a fost încă determinat.

De la mijlocul anilor 1930, costurile cu alimentele în sanatoriile din Saxonia, Hesse-Kassel și Turingia au fost reduse drastic. Ca urmare a dietei de foame, tot mai mulți pacienți s-au îmbolnăvit de tuberculoză, iar numărul persoanelor care au murit de tuberculoză a crescut brusc. Jena aparținea districtului de tuberculoză Stadtroda, unde, potrivit istoricului medical Christine Wolters, cei cu tuberculoză deschisă erau uciși sistematic din cauza îngrijirii medicale neglijate și privarea de alimente.

După începutul războiului, au crescut uciderile din cauza medicamentelor dozate incorect. Până în aprilie 1945, cel puțin 612 bolnavi de tuberculoză au murit în azil forțat în Stadtroda, inclusiv 25 de tineri. Comparativ cu ultimii ani dinaintea războiului, numărul pacienților adulți care au murit s-a dublat în anii de după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.

Gerhard Kloos era responsabil de Spitalul de Stat Stadtroda de la 1 iulie 1939. Sub conducerea sa, un nou departament pentru uciderea copiilor cu handicap mintal a fost înființat în 1942/43, în care cel puțin 103 copii sub 11 ani au murit până în aprilie 1945. Atât profesorul de psihiatrie din Jena Berthold Kihn, cât și, cel puțin din 1943, directorul clinicii universitare pentru copii au fost informați despre adevăratul fond al ratei în creștere a mortalității. Jussuf Ibrahim a trimis în mod verificabil șapte copii răniți grav la Stadtroda; niciunul dintre ei nu era în curs de moarte.

Uciderea persoanelor cu dizabilități și a persoanelor bolnave a avut ca scop în primul rând eliberarea de paturi pentru pacienții din spitale și spitale de urgență. În plus, el și-a propus să economisească alimente și medicamente. provizii, asemănătoare cu foametea latentă din secțiile închise ale instituțiilor de psihiatrie.