DESTINUL TRAGIC AL UNUI EVREU DIRECTOR DE BANCĂ ÎN REGHIN ABSOLVENT AL UNEI FACULTĂŢI COMERCIALE DIN VIENA, POLIGLOT ŞI VETERAN DE RĂZBOI DECORAT UCIS ÎN LAGĂRELE DE EXTERMINARE NAZISTĂ !

Reimer Karoly s-a născut în anul 1892 și a fost un funcționar bancar din Târgu-Mureș, absolvent al Facultății Comerciale din Viena, a fost înrolat în luna octombrie a anului 1913. A fost încorporat ca plutonier în cadrul regimentului de infanterie 22 Târgu-Mureș și trimis pe front în Primul Război Mondial. În anul 1915 a fost luat prizonier de război de armata rusă şi a venit acasă din captivitate în anul 1922. A fost în multe locuri, dar la sfârșit a ajuns la Tașkent [Uzbekistan]. Karoly a fost decorat cu distincția: Crucea de trupă Carol. După ce s-a reîntors la Târgu-Mureș tânărul poliglot care vorbea șase limbi străine, cânta la vioară și avea un șarm aparte a reușit să o cucerească pe Paula Mittelman, o femeie extrem de frumoasă, născută în Reghinul-Săsesc în anul 1897 şi care în anul 1918 a fost declarată „Miss Târgu-Mureș”,

Iată cum îl descrie pe Reimer Karoly şi familia lui, fiica sa vitregă, Zsusza Riegelhaupt căsătorită Diamantstein supravieţuitoare a Holocaustului, azi în vârstă de 100 de ani „Tatăl meu vitreg nu era deloc religios. Erau evrei asimilați, aveau conștiința evreiască, dar nu erau religioși. Și bunicul Riemer a început din nimic, iar după soția lui, bunica mea vitregă, după primul an de căsătorie au fost foarte fericiți că au reușit să-și cumpere o saltea, pentru că până atunci dormeau pe o saltea de paie. Așa că au realizat ceea ce au avut cu propriile mâini. Dar și-au educat copiii, toată lumea a învățat muzică. Tatăl meu vitreg a urmat Academia Comercială din Viena, iar următorul său fiu, Oszkar Riemer, a absolvit liceul și mai târziu a ajuns pe front și a murit ca erou în Primul Război Mondial. Există o coloană memorială de război în cimitirul evreiesc din Târgu-Mureş *(Marosvasarhely), care enumeră toți soldații evrei care au murit ca eroi. Oszkar Riemer este unul dintre ei, de altfel,

Au avut o soră, Ilonka, care s-a căsătorit în Cluj *(Kolozsvar), era o femeie frumoasă. Soțul ei era Mor Erdos, un inginer evreu. Ilonka era casnică, nu era complet sănătoasă, așa că Mor a răsfățat-o, era îngrijorat pentru ea. Duceau o viață foarte frumoasă, dar nu aveau copii. Avea o voce frumoasă, era o bună pianistă și au călătorit mult împreună. Aveau o casă foarte elegantă, civilizată, o casă a unui cuplu de intelect înalt – soțul câștiga probabil bine ca inginer.
A construit căi ferate forestiere, din câte știu eu, dar mai târziu a renunțat la această ocupație și (când eram deja parte din familia lui) avea un magazin angro în Cluj. S-au mutat din acest apartament în altul, care era și frumos, mare și splendid. Când m-am întors din deportare, am aflat că ea, împreună cu soțul ei, erau în Cluj în timpul Holocaustului pentru că era un profesor de chirurgie maghiar, Klimko, care i-a salvat și pe ei și pe alții. I-a ținut în spital, așa că nu i-a extrădat când au vrut să-i ia [pentru a-i deporta].Așa că amândoi au supraviețuit.”

Karoly şi Paula s-au căsătorit în 1929-1930 și au locuit în oraşul Târgu-Mureș până în anul 1939 când economistul a fost detașat cu serviciul în oraşul Reghin pe funcția de director al Băncii de Scont din Târgu-Mureș, Sucursala Reghin. După ce Tranasilvania de Nord a fost cedată Ungariei și au început să fie puse în aplicare legile rasiale și la Reghin, Rimer a fost data afară din funcție și a fost nevoit să lucreze la negru ținând contabilitatea la diferite firme din oraş. Odată cu ocuparea Ungariei de către armata germană și mai ales cu apropierea Armatei Roșii de centrul Europei, a început aplicarea ,,soluției finale” și în Nordul Transilvaniei. Guvernul lui Dome Sztojay, numit constituțional de Horty la 22 martie 1944 a pus jandarmeria, poliția și serviciul civil la dispoziția naziștilor, adoptând, în același timp, o serie de decrete antievreiești care erau concepute să izoleze să însemneze , să exproprieze și să ghetoizeze evreii în vederea deportării lor în masă.

Înainte de a fi închiși în Ghetoul Reghin din strada Dedradului amplasat în veche fabrică de cărămizi a lui Johann Muller, familia Reimer a locuit în perioada rasial o scurtă perioadă împreună cu familia antreprenorului Diamanstein Maximilian principalul acționar, al Fabricii „NAUTICA” care a propus construcția de ambarcațiuni la Reghin. Apoi pe 4 mai au fost duși sub escortă în Ghetou unde majoritatea au fost cazați în șoproanele fără pereți ai cărămidăriei dezafectate, iar o mică parte în casele din apropiere.

Closetele au lipsit cu desăvârșire, au fost săpate unele improvizate mult mai târziu în niște șanțuri când locul se transformase într-un adevărat focar de infecție. Apa nu a fost adusă decât după câteva zile, cu o cisternă a pompierilor, evreii fiind nevoiți să bea doar ceea ce se găsea într-o baltă.

Aprovizionarea cu alimente s-a făcut în mod defectuos de către Primărie, rația constând din 100 g de pâine și o supă de cartofi de evreu/zi. Această situație a provocat îmobolnăvirea a multor persoane din cele aproape 4.000 de persoane internate din Reghin, satele din împrejurimi și nordul județului Ciuc.

Pe date de 4 iunie Riemer Karol a fost deportat din Ghetoul Reghin în lagărul Auschwitz – Bierkenau împreună cu soția Paula Reimer, fiica vitregă Zsusza și cumnata Aranka (Mittelman) Mendel. Karoly a decedat în lagărul morții de la Melk la vârsta 52 de ani fără a se putea descoperi vreodată unde a fost îngropat trupul neînsufleţit al directorului de bancă din Reghin. Acesta era o închisoare mult mai mică decât Auschwitzul, avea 10.000 de deţinuţi, spre deosebire de 150.000, câţi erau în temutul lagăr de exterminare. Aici, cei închişi lucrau la construirea unor subterane pe locul unde trebuia să funcţioneze o fabrică de avioane nemţeşti. La Melk, deţinuţii munceau în trei schimburi cu ciocane pneumatice (pichamăre) la transportat saci de ciment și rata mortalității era foarte mare. Soţia sa, Paula s-a stins din viaţă la Auschwitz în Polonia la vârsta de 47 de ani. De fapt din familile Reimer, Mittelmann şi Weisz în timpul Holocaustului au pierit peste 20 de persoane singura supraviețuitoare rămasă azi în viață din lagărele naziste este Zsusza Diamantstein, fiica vitregă a bancherului Reimer Karoly, *(născută din prima căsnicie a reghinencei Paula Mitelman) care trăiește la Târgu-Mureș și care pe 17 iunie 2021 a împlinit venerabila vârstă de 100 de ani.