Ieri l-am condus pe ultimul drum pe Jorga Ferenc!
Care reghinean, pasionat de artă, n-a cunoscut figura simpatică și-n adevăr remarcabilă a lui Jorga Ferenc? Unul dintre cei mai charismatici artiști plastici pe care i-am cunoscut. Totdeauna foarte corect, jovial, cald și plin de distincție. Un profesor și sculptor inovator, captivant, neliniștit, rareori satisfăcut, era perfecțiunea însăși care se afla în competiție cu propria-i persoană.
Ieri l-am condus pe ultimul drum pe acest pământ cu lacrimi în ochi pe maestrul ,,Feri” dar vreau să cred că Jorga Ferenc, nu a murit, doar s-a dus să sculpteze și să picteze undeva în altă parte de unde sufletul său va veghea de dincolo de moarte.
Este incredibil cum trec secundele pe lângă noi, cum ajungem să cunoaștem oameni înțelepți, cum ne bucurăm de fiecare dată când ne apropiem și învățăm de la ei lecții importante de viață… pentru că apoi să ne obișnuim cu gândul că ei nu mai sunt aici cu noi.
De când l-am cunoscut prima oară mi-am spus în sinea mea: dacă vreodată voi ajunge la vârsta senectuții aș vrea să fiu ca Jorga Ferenc. Avea o grație în mișcări și o siguranță în tot ceea ce făcea care te cucerea ,,fără drept de apel”. Era de o eleganță și un rafinament pe care îl întâlnești doar la marii artiști. Când i-am propus prima dată să îmi acorde un interviu m-a primit cu foarte mare căldură și în primele 5 minute mi-am dat seama că sunt ,,pe aceeași lungime de undă” cu cel din fața mea. Rar am simțit o astfel de conexiune cu altcineva…Nici măcar nu ştiu cum s-o explic. Simțeam că parcă îl știam dinainte să îl cunosc.
Nu a avut o viață ușoară dar nu a bravat niciodată, nu a cerut compensaţii morale pentru asta. A muncit, în schimb toată viața. A mers pe drumul lui și și-a creat un renume prin forțe proprii care la 80 de ani i-a adus titlul de “Cetăţean de Onoare” al municipiului Reghin pentru merite deosebite în activitatea culturală.
Era recunoscător Divinității că a ajuns la performanța de a-și picta strănepoții și mi-a arătat o agendă în care erau consemnate comenzile de picturi pe care le realizase în ultimii 40 de ani toate contabilizate în mod foarte precis și deși avea atunci 92 de ani continua să își onoreze cererile artistice cu tact și diplomație. După interviu îmi amintesc că artistul mi-a dăruit o felicitare primită tocmai din Australia de la o doamnă pasionată de artă care l-a cunoscut pe maestru în timp ce realiza o călătorie în jurul lumii, prilej cu care a ajuns și la Reghin și în atelierul artistului. A fost atât de impresionată de operele reghineanului încât a ținut cu orice preț să îi achiziționeze un tablou însă înțeleptul Jorga văzând îndârjirea cu care îşi dorea să aibă o pictură în colecția personală i-a făcut-o cadou. Fericita posesoare a operei de artă semnată de Jorga Ferenc nu a uitat acest gest nobil și i-a trimis de Crăciun o felicitare în care își exprima admirația și prețuirea pentru talentul și generozitatea acestuia. În ziua aceea am povestit multe cu maestrul și nu aș fi vrut să mai plec pentru că aveai atâtea de învățat de la un asemenea OM.
Mi-a arătat colecția sa de pietre adunate din totă lumea, tablourile sale preferate, sculpturile, mi-a povestit cum a decurs întâlnirea sa cu echilibristul mondial Arturo Strohschneider din anii 30 la Reghin. Mi-a mărturisit cum s-a împrietenit cu celebrul dr. Eugen Nicoară și cum a ajuns mai târziu să sculpteze o statuie în memoria prietenului său care i-a salvat mama de la o moarte sigură în urma unei intervenții chirurgicale care a durat 7 ore. Tot atunci l-am văzut pe artist și la lucru și reflectând și în urma discuției noastre s-a născut un reportaj pe care l-am publicat în ziarul ,,Glasul Văilor pe 7 martie 2016 și am să îl public din nou ca un ultim omagiu fiindcă după ce a văzut articolul lumina tiparului, am fost sunat de maestru și mi-a făcut un mare compliment spunându-mi ceva de genul ,,Mulți au scris despre mine dar dumneata ai reușit să redai cel mai bine pilda mea pământească cu tot ce a fost în ea mai bun, dar mai presus de toate, a omului care a încercat să trăiască demn şi împăcat cu sine însuşi”.
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace! Fie-i luminată calea până la stele!
Reghinul a mai pierdut un Cetățean de Onoare
Jorga Ferenc (Senior) – profesor, sculptor şi artist plastic amator
Prin Hotărârea de Consiliul Local nr. 46 din 2004 i s-a conferit titlul de “Cetăţean de Onoare” pentru merite deosebite în activitatea culturală. În 2010 profesorul George Tripon a scris o carte despre viaţa artistului, intitulată pur şi simplu “Maestrul Feri” care a fost prefaţată de prof. Adam Barothi. Cartea este un modest omagiu adus vieţii şi activităţii unui mare artist şi unui mare OM. Deşi a realizat până acum peste 6000 de lucrări în pictură, vândute în toată lumea şi a sculptat cu ciocanul şi cu dalta peste 210 statui în lemn, ghips, piatră sau bronz, Jorga nu se sfieşte să recunoască că în tinereţe a fost măturător de stradă, dar Dumnezeu l-a înzestrat cu un talent rar întâlnit. După ce a reuşit să devină un nume respectat în sfera artiştilor plastici şi sculptorilor cu 38 de statui dezvelite oficial, reghineanul a primit oferte tentante de a se muta în Suedia unde ar fi putut deveni milionar datorită talentului său. A refuzat pentru că nu a putut niciodată să se despartă definitiv de melegurile natale. Apoi a fost în Ungaria, la Budapesta, dar maestrul mărturiseşte cu umor că nu s-a putut adapta, nu şi-a putut abandona casa construită de strămoşii lui în urmă cu 160 de ani la Reghin şi atelierul din strada Pandurilor nr. 18 de care îl leagă prea multe amintiri. Are 92 de ani şi o energie creatoare ieşită din comun. „Întotdeauna am avut un motiv să mă trezesc dimineaţa pentru că mai aveam ceva de finalizat şi să ştiţi de la un veteran că fără program, foarte repede omul „rugineşte” declară Jorga răzând.
Un vrăjitor de culori fără concurenţă
S-a născut în Reghinul Săsesc în familia lui Iosif Jorga şi a Reginei Kacso, iar pe linie paternă strămoşii săi se numeau Jorgensen şi sunt originari din Suedia. A fost botezat şi crescut în religia romano-catolică, în cultura maghiară specifică Transilvaniei din acele vremi. A copilărit pe strada Abatorului și cei mai buni prieteni din copilăria sa au fost Nösner Helmut Emil, Asztalos Dezso, Hejas Stefan, Boer Pisti, Zajzon Nori și Zajon Iancsi. La 12 ani a vândut primul său tablou, iar la 14 ani a început să muncească făcându-şi ucenicia lângă pictorii de biserici Hejlinger şi Kacso, renumiţi în Reghinul Săsesc şi de atunci până în prezent maestrul nu a mai avut vacanţă sau concediu. Cu aceştia a lucrat şi a învăţat să construiască lăcaşuri de cult de la temelie, până la faza de finisaj. La sfârşitul anilor 30, Jorga a devenit colaboratorul principal al președintelui ASTREI Reghin, de atunci Eugen Nicoară, fiind angajat de doctor să picteze fiecare Christ sculptat pe troiţele pe care le-a ridicat prin intermediul Despărţământului ASTRA în satele de pe Valea Mureşului şi Gurghiului și iconostase pentru biserici.
În 1943, după ce Reghinul a intrat sub ocupaţia hortystă, tânărul Jorga a fost concentrat pentru o campanie de lucru la Bistriţa, unde trebuiau construite fortificaţii la noile graniţe impuse de Diktatul de la Viena cu România. Aşa a ajuns reghineanul pe jos până la Colibiţa, Pasul Tihuţa, Prislop şi Sighetul-Marmaţiei. Flămând fiind, a ajuns să mănânce din pachetele cu provizii aruncate din avion de piloţii lui Tito şi după un timp a dezertat împreună cu un grup format din 4 reghineni şi un bistriţean concentraţi şi a venit pe jos până la Sărăţel în judeţul Bistriţa Năsăud. Pe un pod din Bistriţa a fost la un pas să fie împuşcat, dar a fost salvat de un militar al wehrmacht-ului. Când a ajuns în oraş, bocancii lui Jorga nu mai aveau talpă, în centru armata germană tocmai dădea ordin să fie spânzurat un ţigan.
Şi-a găsit casa părintească jefuită şi mama evacuată în Breaza. După eliberarea Transilvaniei din septembrie 1945, nici armata română nu l-a iertat şi a încorporat pentru o perioadă de 18 luni la Cluj. Datorită talentului său în primii ani de ucenicie, a fost selecţionat şi pus să lucreze o bună parte din timp ca pictor şi decorator la Opera de Stat din Cluj-Napoca. S-a căsătorit în anul 1947 cu Ilona Barabas care i-a dăruit doi copii, Ferko şi Eva. În 6 martie 1949, reghineanul s-a angajat ca meşter la Cooperativa “Ciocanul”, iar în paralel a început să activeze în cadrul Cercului de artă plastică de pe lângă Palatul Culturii din Reghin. La cooperativă a lucrat timp de 7 ani până când s-a transferat la I.E.F.O.R., iar din 1960 Jorga s-a mutat cu serviciul la Şcoala specială de Construcţii nr.15 din Reghin ca maistru instructor. În paralel cu activitatea didactică în 1966 reghineanul a publicat în colaborare cu inginerul Marin Ioan manualul „Studiul materialelor, sector construcţii” şi în 1975 a editat „Tehnologia meseriei de zugravi, vopsitori şi tapetari”. La Şcoala specială de Construcţii a muncit până la pensionare şi a educat mai multe generaţii de tineri în mai multe subramuri necesare în munca de construcţii. Întreaga sa activitate desfăşurată în şcoală, nu s-a rezumat numai la munca didactică de formare a tinerilor ca buni meseriaşi, ci a fost şi un bun profesor diriginte.
A realizat o statuie a poetului George Coşbuc, ce cântăreşte 2.700 de kilograme
În 1995 şi-a pierdut fiica şi apoi soţia în 1999, dar Dumnezeu i-a dat putere să meargă mai departe. Pentru realizarea bustului primului patriarh al României, Miron Cristea, care tronează la Mănăstirea „Sfântul Ilie” din Topliţa, Jorga Ferencz a fost distins în 19 iulie 2003, cu Diploma de Excelenţă, acordată de Andrei, Episcop de Alba-Iulia. În 2006, „pentru întreaga activitate profesională şi social-culturală pusă în slujba binelui obştesc şi pentru conduita morală exemplară” a fost distins şi cu o Diplomă de Excelenţă din partea Primăriei Reghin. La aproape 93 de ani, Jorga a rămas un om special care recunoaşte că sculptura îl reprezintă cel mai mult şi cel mai bine. Astăzi, maestrul a ajuns la performanţa de a sculpta peste 200 de statui în lemn, ghips, piatră sau bronz. Una dintre statuile cele mai grele realizate de maestru la propriu şi la figurat este cea a poetului George Coşbuc, care cântăreşte nici mai mult nici mai puţin de două mii şapte sute de kilograme. Lucrarea a fost comandată în 1996 de către directorul Mihai Boaru şi a fost amplasată la IAS Mociar Reghin.
Alte personaje celebre pe care maestrul Feri le-a metamorfozat în statui sunt: Decebal (1975), Traian şi Decebal (1976), Eugen Nicoară (1987), Alexandru Ioan Cuza (1988), Miron Cristea (1989),Petru Maior (1994), Iancu de Hunedoara (1997) şi nu în ultimul rând sculpturile în piatră a doi titani Mihai Eminescu, poetul naţional al Literaturii Române şi confratelui său maghiar, Petofi Sandor. De-a lungul anilor, au fost realizate mai multe interviuri cu maestrul Feri de Ion Vulcan, la Radio Tîrgu-Mureş şi de către reporterii televiziunilor locale însă niciodată nu te poţi sătura ascultându-l pe seniorul Jorga Ferenc, hoinărind printre amintiri.
A fost şi rămâne un om de mare caracter, un artist fără mască şi zorzoane, de o nobleţe sufletească rar întâlnită. Operele sale par a fi un „acatist de mulţumire artistică” pentru toate darurile cu care l-a înzestrat Dumnezeu. Jorga Ferenc este şi rămâne o valoare inepuizabilă în sculptură şi pictura românească şi internaţională, dacă ne gândim că lucrările sale au ajuns chiar şi S.U.A., Anglia, Australia sau Isreal însă anvergura personalităţii sale este mai adânc dăltuită de propria viaţă şi operă, decât de cuvinte, indiferent cine le scrie sau le rosteşte.
Jorga Ferenc face parte din galeria sufletelor frumoase pe care locuitorii din Reghin care l-au cunoscut le-au pus demult la păstrare în colțul sufletelor lor. La 93 de ani artistul a ajuns la performanța de a-și picta strănepoții și de a-și picta 40 de autopotrete. Maestrul Feri s-a stins din viață pe 22 septembrie 2018 la vârsta de 95 de ani după ce și-a înscris numele pentru totdeauna, în istoria locală și a lăsat în urma sa o moștenire artistică impresionantă de ținut minte pentru multe generații de acum înainte!
Matei Robert Mihai
About Author
