În anul 1952 patru primari ai Reghinului erau închiși în închisorile comuniste!

Vă vine să credeți sau nu în anul 1952 patru dintre foștii primari ai Reghinului erau închiși în închisorile comuniste. Dr. Schmidt Emeric la Aiud, Dr. Ioan Popescu la Ghencea, învățătorul Ilie Șandru la Târgu-Mureș și contabilul Melinte Căprucean, fost senator și în Parlamentul României interbelice la Văcărești și Colonia Fundulea. Un caz fără prededent în istoria Reghinului prezentat în premieră de viselenuautermenlimita.ro, în ,,numele cunoașterii”. Articolul este un prolog la un viitor film documentar fiindcă presa locală nu prea a suflat mare lucru despre aceste file din istoria primarilor reghineni și destinele lor. Patru oameni care au condus în perioade diferite același oraș, doi juriști, un învățător și un contabil la 67 de ani de la anul în care toți înfundau pușcările comuniste din motive diferite, fața în față cu istoria scrisă la rece.

Dr. Popescu Ioan 1896 – 1981 (Jurist, Primar în perioada 1924 – 1940 )

A fost fiul lui Ioan și Sidonia Popescu, născut pe 16 aprilie 1896 în Reghinul Săsesc. A fost prim-pretor al Plasei Reghinul de Jos și la 28 de ani a devenit primul primar român din istoria Reghinului, după o perioadă de peste 400 de ani, timp în care Reghinul a fost condus doar de primari sași. Dacă îl cităm pe prof. Valeriu B. Boieriu, din paginile sale de jurnal ,,Amintiri despre Reghinul de altădată”, publicate în ,,Gazeta Reghinului”, de cercetătorul Liviu Boar în 1998, aflăm următoarele : ,,…orașul Reghin a luat o mare dezvoltare și a înflorit, fiindcă el, primarul, a știut să se situeze în afara intrigilor meschine și a divergențelor politice. Om inteligent și cult, s-a menținut mulți ani în postul de mare răspundere de primar, dovedind în toate împrejurările cea mai largă înțelegere, soluționând în modul cel mai corect și mai echitabil toate problemele, îndeosebi cele de mare interes public. A fost primar al orașului Reghin în perioada 1924 – 1940. Studii: Facultatea de Drept și Științe Politice, a Universității ,,Fr. Iosif”, din Cluj (1914 – 1918). În anul 1941 Ioan Popescu și-a susținut doctoratul în Drept, cu teza ,,Drepul de Vânat”, în cadrul Universității din Cluj, ”Regele Ferdinand I”, care avea pe atunci sediul mutat la Sibiu.

În anul 1939, a fost promovat de regele Carol al II-lea, la rangul de Insepector general Regal de vânătoare, și gestiona toate terenurile regale cu vânat nobil, din cuprinsul României. Nu mai este un secret demult că, Ioan Popescu, s-a ocupat de formarea viitorului monarh Mihai I ca vânător, și care înainte să părăsească țara în calitate de rege, i-a încredințat chiar și o procură semnată, pentru a-l reprezenta în unele eventuale litigii, pe care acesta din urma ar fi putut sa le aibă cu statul român.

În anul 1952 după 27 de ani, în care a slujit Casa Regală a României cu abnegație, <recunoștința> din partea comuniștilor veniți la putere în mod fraudulos, a fost arestarea, anchetarea și întemnițarea primarului, în trei închisori comuniste. A fost arestat pe data de 15 aprilie și întemnițat la Penitenciarul Târgu-Mureș, după care pe 15 august a fost încătușat împreună cu Dr. Eugen Nicoar și transportați cu o dubă și un tren accelerat între arme în București la Colonia Ghencea conform memoriilor secrete ale doctorului.

De acolo, chirurgul Nicoară a fost întemnițat la Colonia Fundulea, în timp ce fostul primar, Popescu a fost trimis la Poarta Albă, fiind unul din cei 3.000 de deținuți închiși la Galeșu, unde conform mai multor mărturii, mureau unul până la trei deținuți pe zi. Pe 14 ianuarie 1953, a fost transferat la Penitenciarul Onești, și a stat încarcerat până în luna februarie a anului 1954.

Mai târziu Securitatea a încercat chiar să-l transforme într-un informator, dar fără rezultatele scontate. Fostul primar al Reghinului, a primit numele de cod „Hubertus”, dar a fost scos din evidență la scurt timp, pentru că nu s-a dovedit foarte cooperant cu autoritățiile comuniste. Pe pe 27 aprilie 1981 s-a stins din viață în anonimat Ioan Popescu, fost primar al Reghinului în perioada 1924-1940 și unul dintre cei mai mari vânători din istoria României, care a avut o demnitate pe care o întâlnești doar la marile personaje istorice, preferând să moară sărac și într-un anonimat sumbru, decât să își trădeze regele și Casa Regală a României, pe care a slujit-o timp de 27 de ani cu o loialitate exemplară. A fost înmormântat, de preotul Nicole Dincă, în cimitirul Bisericii Ortodoxe Române ,,Sfânta Treime”, din strada Nicolae Bălcescu unde îşi doarme somnul de veci alături de soţia Elisabeta și frații săi, într-un cavou ridicat de Nicolae Marinovits, negustor şi episcop al bisericii care la bază a fost lăcaș de cult greco-catolic.

Dr. Schmidt Emeric n. 1885 – d. ? (Doctor în drept, funcționar – Primar în perioada 1940 – 1944)

A fost fiul lui Francisc și Sofia născut la 17 iulie 1885 în Reghin, care înainte de a fi primar a fost referent al afacerilor industriale încredințat din partea Consiliului Reghin și președinte la alegerea Dlegației Instanței Industriale a orașului Reghin și a Plasei Reghin. În anul 1940 după Diktatul de la Viena când a fost cedat Ardealul de Nord Ungariei a fost numit primar al Reghinului până în anul 1944 când s-a refugiat în Ungaria. Însă după ce a revenit în țară reghineanul a fost arestat pe motivul că era unul dintre dintre vinovaţii principali în deportarea evreilor din Reghin în lagărele de exterminare din Auschwitz şi Bierkenau, alături de Janos Dudaş, şeful de Stat al Poliţiei de Stat Ungare Reghin, lt. Szentpali G. Kalman, cetăţean maghiar, comandant al Sectorului de Jandarmi Reghin și alții. La data sentinței pronunțată pe 31 mai 1946 în Procesului Ghetourilor din Nordul Transilvaniei în 1945, fostul primar era în arest fiind condamnat la 10 ani de temniță grea. Când a fost arestat fostul edil avea 61 de ani și era domiciliat pe str. Vasile Alecsandri nr. 7, (Strada Rândunelelor de azi) era fără profesie și și-a ispăşit pedeapsa în cinci penitenciare comuniste. În anul 1952 Schmidt Emeric era închis în închisoarea de la Aiud dar a fost eliberat pe 26 ianuarie 1956 din penitenciarul Poarta-Albă.

Melinte Căpruceanu 1888 – 1953 (Căprucian ) – (Contabil, Primar în anul 1945)

A fost fiul lui Melinte și Eva născut în 15 noiembrie 1885 în Slatina (Arad). A fost contabil de meserie, director de Cooperativă, primar, senator și om de afaceri. A locuit în Reghin pe Strada Gării la nr. 18 și după venirea comuniștilor la putere a fost anchetat de mai multe ori i s-a stabilit domiciliu forțat pe Strada Gării la nr.8, ca în final să fie arestat pe 16 august 1952 de DGSS a Regiunii Autonome Maghiară pe motiv că a fost demnitar politic PNL și condamnat la 60 de luni de muncă forțată în mai multe închisori comuniste.

Din investigațiile făcute de jurnalistul Robert Matei reise că politicianul a murit în aceiași zi și în același an în trei locații diferite, lucru imposibil în realitate. În matricolele Institutului de Investigații și de Cercetare a Crimelor Comunismului din România figurează că a murit în Spitalul Văcărești, conform Dicționarului ,,Victimele terorii comuniste – arestați, torturați, întemnițați, uciși”, scris de Cicerone Ianițoiu, scrie că a murit în Lagărul Capu Midia iar conform memoriilor dr. Eugen Nicoară, care a fost coleg de suferință cu fostul senator se pare că Melinte Căpruceanu s-a stins din viață în chinuri groaznice în lagărul din Ghencea datorită regimului de exterminare. Doctorul mai scrie că senatorul Reghineanul și-a dat ultima suflare într-o baracă plină de microbi și paraziți, lipsit de asistenţă medicală şi-n ignorarea celor mai elementare principii de igienă. Cităm ,,Trupul neînsuflețit al reghineanului a fost aruncat într-o groapă comună, dezbrăcat în pielea goală alături de alți 20 de deținuți politici morți, printre care se aflau și cadavrele deputaților Dumitru Manu și Hans Otto Roth. Practic nu se cunoaște nici azi la 66 de ani de la moartea fostului primar locul unde a fost îngropat în bajocură de torționarii închisorilor comuniste.

Șandru Ilie 1905 – 1981 (Funcționar, învățător, Primar în perioada 1946 -1948)

A fost fiul lui Gheorghe și Elena născut în 14 ianuarie 1905 în Săcalul de Pădure. A făcut stagiul militar în 1927 și o școală de gradați ajungând la gradul de locotenent. A deținut funcția de primar al Reghinului în perioada 1946 -1948. A fost arestat în 6 septembrie 1952 de Securitatea Reghin din casa lui de pe Strada Stalin nr. 7 fiindcă în ciuda faptului că era membru al Partidului Muncitoresc Român s-a căsătorit cu o fată de chiabur, Paraschiva fiica lui Ilie din Poiană din Idicel Pădure cu care a avut trei copii: Petrișor, Mitruț și Gheorghe.

Ciudat este faptul că nu a fost condamnat și a fost eliberat după o lună de zile în condițiile în care conform fișei matricole de Deținut Politic a reghineanului se specifică că în perioada interbelică a fost membru marcant al Partidului Național Țărănist și apoi membru în Partidul Frontul Plugarilor o formațiune politică de stânga a țăranilor români înființată de avocatul Petru Groza. Fișa de deținut mai specifică faptul că la data arestării Ilie Șandru era membru al Partidului Muncitoresc Român iar după eliberarea atât de rapidă a primarului fără explicații și fără o condamnare serioasă a născut multe semne de întrebare în epocă care nu au fost elucidate până azi.

Nu contestă nimeni că învățătorul Ilie Șandru nu era o capacitate intelectuală și că nu a fost un bun român, o dovedește și lucrarea Sub stindardul ,,ASTREI” (DOUĂ DECENII DE ACTIVITATE CULTURALĂ ÎN DESPĂRȚĂMÂNTUL REGHINULUI 1919 – 1939 ) scrisă de istoricul Vasile Netea în care se specifică că Ilie Șandru era președintele Cercului cultural din comuna Idicel pădure și viceprefect al Șoimilor din Despărțământul Reghin, dar nu știm motivul pentru care a fost reabilitat de comuniști. Cert este că în 1956 a fost numit director la Căminul din Apalina și din 1959 director la Școala Profesională Specială Apalina nr. 15 funcție pe care a deținut-o până în anul 1964. A locuit în Reghin pe Strada Porumbei la nr. 45 și s-a stins din viață în anul 1981. Documentele legate de memoriile și activitatea sa profesională se află la secretarul ASTREI Reghin și realizatorul de emisiuni tv. Ilie Frandăș.

Sperăm ca și în aceste cazuri, istoria va sedimenta, aşeza, lămuri şi clarifica lucrurile, faptele şi evenimentele, oamenii şi locurile fiindcă, până la urmă, “istoria este cea mai frumoasă, poveste și farmecul reînnoit al istoriei constă în faptul că niciodată nu știm totul ” să îl citez pe istoricul Adrian Cioroianu.

Conținutul website-ului www.viselenuautermenlimita.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către ROBERT MATEI sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea materialelor noastre, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing pe adresa de e-mail: roberto_zizi@yahoo.com.