INTERVIU NECONVENȚIONAL CU MARIUS PAȘCAN LA 15 ANI DE LA NUMIREA SA CA PREFECT AL JUDEȚULUI MUREȘ !

Marius Pașcan a fost jurnalist, purtător de cuvânt al Primăriei Târgu-Mureș, director de comunicare, prefect, senator, deputat, candidat pentru fotoliul de primar la Târgu Mureș și, nu în ultimul rând, este lector universitar dr. la UMFST „George Emil Palade” din Târgu Mureș, şi lucrează şi în calitate de consultant pentru Parlamentul European.

În cele două mandate în cel mai înalt for legislativ al țării de senator și deputat Marius Pașcan a fost cel mai activ parlamentar mureșean și consideră că a demonstrat seriozitate, dăruire, perseverență, preocupare consecventă și realizări concrete pentru problemele municipiului Târgu Mureș și ale județului Mureș.

Luna aceasta se împlinesc 15 ani de când Emil Marius Pașcan a fost numit în funcția de prefect al județului Mureș, motiv pentru care l-am provocat la un interviu neconvențional.

Reamintim cititorilor noștri că, prin publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii de Guvern, începând de pe 30 ianuarie 2009, dvs. ați fost desemnat pentru a ocupa funcția de prefect al județului Mureș, funcție pe care ați exercitat-o până la alegerile locale din iunie 2012.

Rep.: Ce a făcut Marius Pașcan în ultimii 15 ani de la numirea dvs. ca prefect al județului Mureș ?

Prof. univ. dr.: M.P.: Chiar din 1990, activitatea mea se desfășoară în lumina interesului public. Am fost întotdeauna în „vizorul” audienței și atenției publice, deopotrivă ca jurnalist, înalt funcționar public și demnitar al statului român. Așa că mi-e greu să rezum, să spun ceva ce nu ar exista deja ca informație despre mine în spațiul public. Mi-am început cariera profesională ca profesor suplinitor, am fost mai apoi jurnalist aproape un deceniu, lucrând mai mulți ani ca redactor la cotidianul „Cuvântul liber” din Târgu Mureș, apoi secretar general de redacție la ziarul mureșean „Recurs”, corespondent al Studioului Teritorial de Radio Târgu Mureș și concomitent al cotidianului național „Adevărul”. A fost o perioadă prolifică a vieții mele, care m-a ajutat enorm profesional și mi-a fost de maxim folos în activitatea ulterioară de purtător de cuvânt al Primăriei Târgu Mureș, prefect și parlamentar.

Reprezintă o temelie a experienței mele profesionale și din perspectiva poziției de universitar, întrucât predau tocmai științele comunicării de circa 14 ani la Facultatea de Științe și Litere „Petru Maior” (UMFST „George Emil Palade din Târgu-Mureș). Dacă cineva este anume interesat de ceea ce am realizat în ultimii 15 ani, poate consulta pagina mea web: www.mariuspascan.ro, unde am publicat cam tot ce am asumat și realizat de la instalarea mea în funcția de prefect și până în prezent. Dincolo de aceste aliniamente profesionale, consider că cea mai importantă realizare personală o reprezintă familia mea, sunt mândru de soția mea Anca și de cei doi copii minunați, Andrada și Dorian. Îi mulțumesc bunului Dumnezeu pentru binecuvântarea Sa!

Rep.: Știu că în cele două mandate de parlamentar ale dvs. a-ți inițiat peste 187 de propuneri legislative dintre care 29 au fost promulgate legi. De care dintre aceste legi sunteți cel mai mândru ? Și care dintre propunerile legislative, care au fost ignorate sau blocate deliberat, în Parlament vă pare cel mai rău ?

Prof. univ. dr. Marius Pașcan: Voi începe cu proiectele respinse nejustificat, cele care nu au fost agreate de majoritatea parlamentară. Prin proiectele legislative pe care le-am promovat împreună cu colegii din PMP, am susținut creșterea potențialului de consum al economiei românești pentru gazele din Marea Neagră. Rețeaua de gaze, e valabil și azi, trebuie extinsă la minimum 65% pentru gospodăriile României.

Am susținut relansarea industriei petrochimice prin repornirea celor 5 combinate petrochimice care aveau aviz de mediu pentru funcționare. Am inițiat un pact național pentru sănătate, propunând ca fiecare comună să fie dotată cu o ambulanță și construirea celor șapte spitale regionale. Am reiterat, de asemenea, creșterea capacității de producție de medicamente în România și producerea de vaccinuri la Institutul Cantacuzino. Am promovat un program național de modernizare și construire pentru creșe și grădinițe la standarde europene, inclusiv prin utilizarea surselor de energie verde.

Totodată, dotarea cu aparatură digitală a unităților școlare – laboratoare, biblioteci, săli de clasă, asigurarea de internet gratuit în fiecare școală și transport gratuit pentru elevi, susținând că reducerea abandonului școlar trebuie categoric să devină prioritate. De asemenea am asumat program național de relansare a școlilor de meserii, conform normativelor europene, care să permită pregătirea tinerilor pentru cerințele actuale ale pieței…

Am propus reducerea taxelor pe muncă și sporirea investițiilor vizând relansarea industriei locale, prin sprijinirea afacerilor locale, a antreprenorilor români. În cele mai multe dintre aceste asumări, implicit prin proiectele de legi pe care le-am inițiat și promovat, din păcate nu am reușit să am de partea mea majoritatea parlamentară necesară.

Vă reamintesc că am reușit, totuși, să întrunesc majoritatea pentru două proiecte importante pe care le-am inițiat, privitoare la dezvoltarea infrastructurii rutiere naționale, care au devenit legi: Autostrada „Unirii” Târgu Mureș – Iași – Ungheni și Autostrada „Nordului” Satu Mare – Bistrița – Vatra Dornei – Suceava. În ansamblu, îmi pare rău pentru fiecare dintre inițiativele legislative muncite, asiduu documentate, și respinse de plen. Le consider la fel de valabile și azi.

Rep.: După alegerile parlamentare din 2020, când PMP nu a intrat în Parlament, spuneați într-o postare așa „Am asumat dintotdeauna în fruntea PMP o politică onestă, am știut din start că vom deconta electoral negativ susținerea anterioarei guvernări, într-o perioadă de criză generalizată, sanitară și economică. Consider însă că bărbații politici, politicienii veritabili se validează calitativ atunci când e greu, la bine poate oricine. Nu cred că am greșit asumând proiecte importante, așteptate de români, și nu-mi pare rău că am făcut-o. Proiectul nostru de țară rămâne: Reunirea Basarabiei cu România”. În anul 2024 rămâne pentru PMP același deziderat ?

Prof. univ. dr.: M.P.: Susțin ceea ce am afirmat atunci. Nu mă voi dezice vreodată de acest deziderat al reunirii, al reîntregirii țării. Basarabia a fost ruptă samavolnic din trupul României prin pactul a doi mari criminali, Hitler și Stalin (Pactul Ribbentrop- Molotov). Am rămas singura națiune din Europa divizată în continuare prin decizia unor tirani, condamnați de întreaga comunitate internațională, și de aceea avem obligația să discutăm deschis și asumat despre un viitor comun al națiunii noastre, pentru că doar așa putem face dreptate pentru milioanele de români ce au avut de suferit în timpul ocupației și prigoanei bolșevice și sovietice. Sper ca Republica Moldova, care a revenit oficial la limba română, să fie acceptată cât mai curând în Uniunea Europeană iar, astfel, s-ar realiza un pas concret în ideea reîntregirii României. Prin eliminarea granițelor dintre noi, s-ar consfinți, evident neoficial, alipirea Basarabiei de România iar timpul le va regla pe toate după voia bunului Dumnezeu, căci „frații în veci vor fi frați”.

Rep.: Sunteți persoană publică de peste 30 de ani în lumina reflectoarelor opiniei publice fie că ne referim la Marius Pașcan în calitatea jurnalist, profesor, înalt funcționar public ori demnitar care este cheia succesului dvs.?

Prof. univ. dr.: Marius Pașcan: Nu cred că este vorba de vreun succes, cel puțin în viziunea mea. Sunt un om smerit, modest, nu caut glorii publice, ci muncesc foarte mult iar astfel mă consider împlinit. Ceea ce cred asum, nu îmi trădez principiile și îmi respect cuvântul dat. Am constatat adeseori că valorile mele personale, identitare, culturale, existențiale în general nu coincid cu cele frivole, dominante azi în politică. Dar nu voi abdica de la menirea mea, de la datoria creștinească și de conștiință de a încerca măcar să fac ceva concret și benefic pentru binele, bunăstarea și iubirea aproapelui, a celorlalți. În esență, avem datoria să reiterăm, păstrând rezonabil proporțiile, pilda demiurgică a sacrificiului lui Isus Hristos pentru noi, pentru mântuirea noastră și pentru toți ceilalți. O spune frumos, în felul său, și poetul ardelean George Coșbuc: „O luptă-i viața; deci te luptă/ Cu dragoste de ea, cu dor./ Pe seama cui? Ești un nemernic/ Când n-ai un țel hotărâtor./ Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,/ Te lupți pe seama tuturor.”

Rep.: Într-o lume unde oamenii visează în minuni peste noapte, conspirații și scenarii patetice, Marius Pașcan a ales să se dedice doctrinei unui partid al valorilor creștin-democrate, conservatoare. Ce îl mai ține român pe Marius Pașcan într-o epocă a globalizării mondiale?

Prof. univ. dr.: M.P.: Bună întrebare! Am ales să mă identific cu neamul meu, cu străbunii acestei țări, cu sacrificiul lor, cu sângele tumultuos al eroismului care ne-a scris istoria. Sunt un intelectual care-și cunoaște istoria poporului, a patriei, care-și asumă rădăcinile identitare, obârșiile spirituale, culturale, naționale. Vreau să primenim calitativ ceea ce avem, să evoluăm pe baza identității noastre, nu să ștergem artificial cu buretele sângele, sacrificiul și credințele străbunilor noștri, de dragul unei căznite globalizări sau temporare rătăciri. Cu toții ne naștem într-o apartenență, într-o credință strămoșească, de la care nu avem cum să abdicăm, cum să renunțăm?

Avem o mamă, un tată, un loc al nașterii și al formării individuale, o glie pe care am deprins primii pași de după naștere, un cer la care am privit prin ochii mamei căutându-l și rugându-ne lui Dumnezeu. Ne urmăresc întreaga existență, chiar și dacă vom încerca să ne modificăm prin justiție numele, să ne falsificăm identitatea, să ne facem pierdute originile din diverse motive. Eu sunt mândru de ceea ce sunt, nu mă schimbă exercițiile ideologice ale post-modernității, nici degenerările sexualității.

Desigur, în contextul migrației economice actuale, al părăsirii patriei prin fuga de sărăcie, pare că astăzi este chiar mai actual decât în antichitate conceptul „Ubi bene, ibi patria” (Unde e bine, acolo e patria) a dramaturgul grec Aristofan. Îi văd și pe compatrioții noștri plecați spre alte zări, însă respectivii fac acest lucru întrucât vor să ducă un trai mai bun, nu pentru că nu și-ar iubi țara. Adică, nu se dezic de originea și identitatea lor iar cei mai mulți vor căuta să revină acasă, dacă e posibil desigur mai prosperi. Am scris cândva aceste versuri în care cred: „Țara-i mai presus de toate/ Sfânta noastră eternitate…” Asum acest idealism cât se poate de conștient și rațional.

Rep.: Ce rol joacă banii în viața dvs.?

Prof. univ. dr.: M.P.: Prefer iubirea. M-am născut într-o familie numeroasă, oameni simpli, suntem patru copii la părinți, eu cel mai mare. În regimul trecut, nu era simplu de întreținut o astfel de familie. Așa că nu m-am învățat cu banii. Tot ceea ce am, am obținut prin munca mea, prin foarte multă muncă și niciodată banii nu au reprezentat pentru mine un scop, ci doar un mijloc pentru a exista. Am produs banii de care am avut nevoie pentru o existență decentă și o fac în continuare, fără a-i transforma în vreun țel sau destinație. Știu să trăiesc frumos fără nicio legătură cu banii… Nu doresc să fiu cel mai bogat om din cimitir.

Rep.: În tinerețe se spune că e greu să afli ce te face cu adevărat fericit, pentru că lucrurile care se adaugă fericirii tale astăzi ar putea să nu îți provoace aceeași bucurie în ziua următoare, așa că unii spun să experimentezi și eviți să te blochezi în angajamente mari. Un tânăr care a reușit să se pensioneze la 34 de ani spunea într-o carte de succes să încerci orice înainte să cumperi, să închiriezi înainte să devii proprietar și să împrumuți atunci când este posibil și cumperi obiecte folosite atunci când nu poți împrumuta. Sunteți de acord cu aceste sintagme ?

Prof. univ. dr.: M.P.: Fiecare vede fericirea în felul său. Eu nu judec, nici nu asum fericirea nimănui, totodată nu dau sfaturi în acest sens. Recent, la universitate, într-o dezbatere publică, am avut printre invitați o scriitoare care se declara și profesa ca „profesor de fericire”. Chiar organizează cursuri prin care să-i determine pe cursanți să-și identifice orizontul propriei fericiri, pornind de la celebrul dicton socratic „cunoaște-te pe tine însuți”. Suntem diferiți individual, prin urmare și fericirile noastre sunt diferite. Unii identifică fericirea cu efuziunile de moment, cu efervescențele unei bucurii, cu trăirile profunde, cu revelațiile copleșitoare, cu o iubire incandescentă, în esență cu stările psihologice zguduitoare pentru individ dar evident fulgurante, pasagere. Eu cred că fericirea sălășluiește într-o stare de spirit la care poți să ajungi individual prin asumare și împăcare, cu tine și ceilalți.

Rep.: Ce îl face fericit pe Emil Marius Pașcan ?

Prof. univ. dr.: M.P.: Timpul pe care reușesc să-l aloc familiei, iubirii, cărților, meditației, introspecției căutând împăcarea cu sinele, cu ceilalți, refugiul din pacea sufletească, rugăciunea prin dialogul spiritual cu Dumnezeu, frumusețea din „partea plină a paharului” vieții. Când îți conștientizezi fundamental propria finitudine, ceea ce poetul Mihai Eminescu diagnostica „vis al morții eterne e viața lumii întregi”, devii conștient, rezonabil, responsabil și smerit în raport cu propria ființă și existență și rostul pe acest pământ. Lași iluziile și-ți asumi limitele realist.

Rep.: Când a plâns ultima dată Marius Pașcan ?

Prof. univ. dr.: M.P.: Plâng relativ frecvent, nu mă sfiesc, deh suflet de poet. Plânsul este eliberator… Mă înlăcrimează suferința dar în egală măsură frumusețea absolută, de pildă, până și gândul la poetul Grigore Vieru și versurile sale extraordinare: „Merg pe pământ/ Și sun ca vioara./ Toate îmi par că sânt/ Prima oară./ Ca un copil/ Aștept dimineața,/ Până la lacrimi/ Mi-e dragă viața./ Orice splendoare/ Mă doare,/ Mă doare-această floare/ Și frumusețea ta,/ Și frumusețea ta!/ Și-această zi/ Ce mâine nu va mai fi,/ Nu va mai fi!”. „Seismograful” sufletului unui poet este foarte sensibil, pentru că scrie cu lacrimi. Nu poți crea fără suferință, ești atrofiat emoțional dacă nu reușești să lăcrimezi, mai ales atunci când sufletul tău este zguduit sub propria povară a limitelor și neînțelesurilor existențiale sau confruntat cu durerile celorlalți. Unii susțin plini de sine că plânsul nu e semn de bărbăție, dar ce e?! Adică, bărbații trebuie să fie roboți insensibili, imuni la suferințele și durerile aproapelui, la neînțelesurile acestei lumi? Personal m-aș feri de astfel de oameni care nu pot fi decât atrofiați sufletește și emoțional.

Rep.: Care au fost cele mai frumoase lucruri pe care le-ați învățat de la părinții dumneavoastră?

Prof. univ. dr.: M.P.: Să nu mint, să fiu cinstit și onest, să muncesc cu drag, să fiu cumpătat, să-i respect pe semeni, să pun familia pe primul plan în viața mea. Mama, încă din copilărie, mi-a spus repetat că fiecare om este copilul cuiva și să nu-mi bat joc de copilul nimănui, că „să fii om e lucru mare, să fii domn, o întâmplare”. Cu alte cuvinte, „să fii om trebuie să te naști iar ca să fii domn trebuie să înveți”. Mama este o întreagă bibliotecă de înțelepciune populară. Ea este eroina mea.

Rep.: Ce răspuns frumos … Spuneți-mi 6 trăsături de caracter care vă definesc ca om ?

Prof. univ. dr.: M.P.: Integritatea, responsabilitatea, empatia, respectul, loialitatea, creativitatea… Aș adăuga suplimentar perseverența.

Rep.: Ce nu puteți ierta unui prieten ?

Prof. univ. dr.: M.P.: Minciuna, perfidia, ipocrizia, invidia care finalmente fundamentează trădarea. Sunt pățit.

Rep.: Ce înseamnă renumele și popularitatea? Cât de greu se câștigă și cât de ușor se pierde?

Prof. univ. dr.: M.P.: Renumele și popularitatea nu sunt doar rezultatul succesului sau al recunoașterii publice, ci sunt legate profund de integritatea și calitatea caracterului unui individ. Acestea se construiesc lent, cu multă trudă, preponderent prin fapte și necesită o atenție constantă pentru a fi păstrate nealterate. În spațiul public însă, pot fi pierdute foarte repede, fie din erori, greșeli în viața personală sau derapaje de conduită condamnabile, fie aiurea, prin dezinformare, câtă vreme „gura lumii este slobodă și nu o acoperă nici pământul”.

Rep.: De-a lungul vieții ați cunoscut o mulțime de oameni celebri, cine v-a impresionat cel mai mult ca om din contemporanii care s-au pus în slujba culturii din România?

Prof. univ. dr.: M.P.: Dintre cei cu care am interacționat în mod direct și chiar am ajuns să leg o relație onorantă de prietenie, îl evoc pe academicianul Alexandru Surdu. S-a stins din viață în decembrie 2022, din cauza coronavirusului Covid 19. Un om de cultură extraordinar, a fost doctor în filosofie, președinte al Secției de Filosofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie a Academiei Române, director al Institutului de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Surdu

Academicianul Alexandru Surdu s-a afirmat ca un intelectual de elită, cu o cultură enciclopedică, un erudit de modă veche, discipol al lui Constantin Noica, dedicându-și întreaga viață pe altarul cercetării și creației filosofice, logico-matematice și psihologice. A publicat sute de cărți, cercetări, articole, studii de specialitate și traduceri.

A fost un prieten devotat al județului Mureș, adeseori a participat la conferințe, simpozioane, dezbateri științifice organizate de mediul universitar iar Universitatea „Petru Maior” i-a decernat distincția „Doctor Honoris Causa”. Ca prefect, i-am răsplătit activitatea și devotamentul pentru contribuția adusă la sporirea prestigiului intelectual al județului Mureș acordându-i distincția „Fibula de la Suseni”. Fie-i memoria veșnic binecuvântată!

Rep.: Cine sunt mentorii dvs. în materie de jurnalism, mediul academic și în politică ?

Prof. univ. dr.: M.P.: În jurnalism nu am mentori. În România ultimelor aproape trei decenii și jumătate de presă așa-zis „liberă”, nu poți să fii decât dezamăgit de realitatea stânjenitoare în această privință. În mediul academic, în afară de Alexandru Surdu pe care l-am menționat, sunt plăcut și profund impresionat de calitatea umană și intelectuală a președintelui Academiei Române, prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop. Un adevărat model și reper cultural. În politică, nu am reușit să aflu mentori mai importanți decât cei care au compus antichitatea și începuturile acestui domeniu, filosoful Aristotel, unul dintre cei mai influenți filosofi ai lumii occidentale, un discipol al lui Platon (fondator al filosofiei politice) și profesorul lui Alexandru cel Mare.

„Politica” este considerată una dintre cele mai importante lucrări ale lui Aristotel și a avut un impact semnificativ asupra gândirii politice și filosofice în cursul istoriei, până în actualitate. De asemenea, rezonez cu ideile lui Socrate în această privință, cu discursurile lui Cicero, Seneca, nu-l exclud din preferințele mele nici pe Confucius, poate vi se pare surprinzător, însă a fost un filosof chinez ale cărui idei au modelat profund gândirea politică și socială în Asia de Est. Lucrările sale se concentrează pe moralitate, etică socială și rolul conducătorilor în crearea unei societăți armonioase. Sunt valabile conceptual și azi. Sunt mai apropiat de acești înaintemergători în politică și filosofie, de idealismul lor, decât de cei care le-au urmat…

Rep.: Dacă ați avea posibilitatea să vă întoarceți în timp ce ați schimba în propria viață?

Prof. univ. dr.: M.P.: Nu aș schimba nimic. Sunt împăcat cu condiția, existența și soarta mea.

Rep.: Ce a învățat Marius Pașcan din anul 2023 ? și ce așteptări are de la anul 2024 ?

Prof. univ. dr.: M.P.: În fiecare an, cu fiecare clipă, încerc să învăț să fiu mai bun și să mă bucur de fiecare zi, de rostul său benefic. Sunt foarte exigent în primul rând cu mine însumi și încerc să-mi reprim tentația de a fi perfecționist. Iau lucrurile așa cum sunt, cum vin din natura firească a ființei umane și încerc să nu mă risipesc fără de rost. Mă bucur de tot ce-mi dă bunul Dumnezeu, împăcat, după cum vă spuneam anterior, cu finitudinea și limitele noastre umane.

Rep. : Pe 18 decembrie 2023 a fost constituită în România Alianța Dreapta Unită, mai concret partidele politice Uniunea Salvați România (USR), Partidul Mișcarea Populară (PMP) și Partidul Forța Dreptei (PFD), au lansat Alianța Dreapta Unită. Liderii partidelor, Cătălin Drulă, Eugen Tomac și Ludovic Orban, un proiect politic al cărui prim pas va fi participarea, în comun, la alegerile europarlamentare de anul acesta. Cum a primit electoratul dvs. această veste în județul Mureș? Ce așteptări are Marius Pașcan de la această alianță pe întregul an electoral ?

Prof. univ. dr.: M.P.: Sunt dintotdeauna adeptul valorilor politice conservatoare, ale dreptei creștine, care pun un accent deosebit pe importanța valorilor tradiționale, în special cele legate de familie. Susțin promovarea unei etici publice bazate pe principii creștine, inclusiv integritate, onestitate și responsabilitate morală. Promovarea patriotismului și a valorilor care susțin identitatea națională prin accentuarea istoriei naționale, culturii și tradițiilor. Punerea în valoare și susținerea capitalului autohton românesc, consolidarea clasei sociale de mijloc, protejarea intereselor noastre naționale. Reprezintă o viziune politică de centru dreapta în care cred și poate fi o (re)construcție politică principială benefică pentru viitorul României, prin resurecția valorilor noastre identitare cu adevărat reprezentative.

Doar într-o alianță consolidată a partidelor de dreapta, prin Dreapta Unită, care poate aspira la guvernarea României, putem reuși într-un astfel de demers. Sper să înțeleagă cât mai mulți români această realitate, mai ales că au văzut cum PSD a parazitat și absorbit PNL, cum s-a omogenizat o stângă politică toxică economic pentru România, a noilor boieri și ciocoi care și-au tras privilegii și beneficii doar pentru ei și clientela lor politică, în detrimentul și spoliindu-l pe românul de rând. Sper ca românii să se trezească la timp și să-i taxeze după „merite” pe acești politicieni profitori (și partidele lor) care distrug România pentru propria îmbuibare și interese lor personale egoiste.

Rep.: Foarte multă lume se întreabă la alegerile din 2024 pentru ce funcții va candida Marius Pașcan ?

Prof. univ. dr.: M.P.: Fac parte dintr-o echipă politică iar împreună vom decide cine are calitățile și meritele necesare pentru a candida pentru o anume poziție de demnitate (funcție) publică (locală, județeană, națională), implicit pentru a obține cel mai bun rezultat. Personal, optez pentru a candida la alegerile parlamentare, întrucât „soarele răsare pentru români la București” iar prin experiența mea profesională pot performa pentru a susține și promova din forul legislativ proiectele și interesele județului Mureș. Nu exclud însă posibilitatea unei alte candidaturi, rămâne de văzut…

Rep.: Ce nu v-a întrebat nimeni, niciodată, și ați vrea să știe lumea ?

Prof. univ. dr.: M.P.: Dacă mă consider un om împlinit profesional, familial, profesional? Categoric, da, fără însă a fi blazat, autosuficient sau automulțumit. Mai am încă multe de făcut și demonstrat. Vă mulțumesc pentru interesul manifestat! Doamne-ajută!