Lazăr Lădariu de un an la țărmul veșniciei …și câteva versuri „De pe celălalt mal” !

Acum un an pleca la țărmul veșniciei, un idealist dotat cu un puternic spirit creativ și un șarm personal deosebit, Lazăr Lădariu, un senior al cetății care nu a fost preocupat niciodată în mod special de câștigurile materiale, chiar dacă, prin natura firii și prin magnetismul inteligenței sale le putea obține destul de ușor. El a descoperit satisfacția și succesul oferind lumii ceea ce a avut mai frumos. A fost un om altruist, generos și tolerant, trăsături de caracter care l-au condus pană la urmă la alegerea a două profesii nobile, cea de profesor și ulterior cea de jurnalist. A respectat întotdeauna codul de conduită etică, și deontologie al gazetarului fiindcă așa cum obișnuia să spună: adevărul este nenegociabil. A dat valoare scrisului prin sinceritatea, claritatea și profunzimea sentimentelor sale care se bazau pe o filosofie adevărată nu pe noțiuni abstracte ci pe observația și experiența sa interioară și exterioară.

A fost membru în Uniunea Scriitorilor din România, membru în Uniunea Ziariștilor Profesioniști, in perioada in care a fost parlamentar a fost membru al delegației române, din partea Camerei Deputaților, la Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre, membru al Comisiei pentru Cultură, Arte, Mass-Media a Camerei Deputaților, a fost vicepreședinte al Partidului Unității Naționale Române și președinte al Despărțământului Central Județean Mureș al ASTRA și a scris peste 20 de volume de reportaje de călătorii, publicistică, folclor poetic și peste 10.000 de articole de presă.

Despre rolul reporterului, publicistului, poetului și scriitorului Lazăr Lădariu în cultura mureșeană s-a scris și s-a spus demult tot ce se putea spune, încât biografului de azi nu-i rămâne decât gestul stânjenitor al recapitulării. A fost un ,,factotum al Cotidianului Mureșean Democratic și Independent Cuvântul Liber”, și al Despărțământului Central Județean Mureș al ASTREI, a fost o portavoce a generației sale la adresa căruia elogiile curg încă.

A fost unul dintre ultimii jurnaliști ai „Epocii de Aur” a gazetăriei județene care a fost pe baricadele presei comuniste pe vremea când articolele se redactau cu mașina de scris, când se scoteau corecturile direct de pe rama de ziar și erau în vogă şpalțurile cu zaţ de plumb și a reușit să rămână pe val și după 1989. Gazetarul a făcut față și în faţa presei post-decembriste, care nu l-a speriat cu valul tehnologic generat de computere și presa on-line, oglindită în plasme și tablete. Dar pentru că azi se împlinește un an de când a plecat în lumea drepților, Lazăr Lădariu vreau să-l citez chiar pe el, marele dispărut recapitulându-i două poezii dragi mie: ,,De pe celălalt mal” și ,,Am fost în ziua aceea acrobatul și clovnul” dintr-una din cărțile regretatului om de cultură păstrate cu grijă-n biblioteca mea.