Sorin Tilea s-a stins din viață în urma unui accident mortal în seara zilei de 29 martie 2011, în comuna Corbu din județul Harghita, la ora 20.45 când a fost izbit violent de un autoturism, condus cu o viteză nebună de un cetățean de origine cehă. Avea doar 32 de ani şi în urma impactului Sorin a fost proiectat pe parbrizul mașinii și aruncat aproape 30 de metri. Mama prietenului meu mi-a mărturisit că medicul legist care a efectuat autopsia a constatat că în urma impactului violent i-a explodat inima care i s-a desfăcut ca o floare fără să mai aibă vreo șansă de supraviețuire. Mama a primit 1.200 de lei de la șofer, imediat după accident, pentru a-și putea înmormânta fiul, iar apoi a părăsit țara și de atunci nu l-a mai văzut niciodată. 

Sorin era îngrijitorul animalelor Primăriei din comuna Corbu şi a avut ghinionul să se afle la locul nepotrivit în momentul nepotrivit. Autopsia s-a realizat la Spitalul din Tulgheș și procesul s-a judecat la Tribunalul din Harghita. Mama prietenului meu decedat îmi spunea în urmă cu trei ani că procesul s-a încheiat în anul 2016, fără ca familia să fie chemată vreodată la proces, iar până la urmă avocatul care i-a apărat în instanță a ajuns cercetat penal de către DNA pentru ,,asistență și reprezentare neloială” și ,,exercitarea fără drept a profesiei de avocat”.

Sorin a fost înmormântat în 3 aprilie 2011, în cimitirul ortodox ,,Cuviosul Lazăr” din Reghin. Durerea mamei e imposibil de descris în cuvinte și suferința nu îi va fi decontată de nici un for legislativ din România. Pe doamna Tilea, mama prietenului meu am văzut-o de multe ori mergând  la cimitir, la mormântul lui Sorin ori la biserică să se roage, să aprindă o lumânare ori să pună un pomelnic pentru sufletul fiului său să își găsească liniștea. Odată am întâlnit-o într-un cartier unde plătea o factură de utilităţi şi am schimbat câteva vorbe fără să pun prea multe întrebări lăsând-o să îşi descarce durerea. Atunci mi-a spus printre altele un lucru extraordinar pe care nu-l voi uita niciodată. Mi-a mărturisit că de când a murit fiul ei într-un accident de circulaţie, viaţa ei şi-a schimbat toate sensurile pe care le credea importante până atunci…

Unul dintre gesturile care le face după nenorocirea prin care a trecut pur şi simplu nu are grad de comparaţie.  De fiecare dată când vede o ambulanţă pe stradă cu girofarul pornit că se îndreptă spre spital cu un bolnav între viaţă şi moarte, se opreşte şi spune în gând o rugăciune pentru pacientul care este transportat indiferent cine ar fi el, fiindcă pentru acel suflet mai există o speranţă de viaţă, o rugăciune care pentru fiul ei nu a avut cine să o spună atunci la locul accidentului. Am rămas fără cuvinte. Nu am mai auzit niciodată ca cineva să facă un asemenea gest pentru un om fără să îl cunoască. Atunci am înţeles că deşi uneori zidurile vieţii ne strâng pe dinafară, din cauza unor suferinţe de nedescris, câteodată realizăm că menirea acelor chinuri e să ne zidească pe interior. Durerea poate zidi caractere puternice şi limpezi ca diamantul, un astfel de om este şi mama prietenului meu Sorin care are sentimente atât de curate în ciuda faptului că destinul i-a adus suferinţe de neînchipuit ca mamă. Sorine oriunde te-ai afla, vei rămâne la cel mai înalt nivel la mine în suflet. Mi-ai lipsit ieri, îmi lipseşti azi şi îmi vei lipsi şi mâine. Îmi va fi dor de tine tot restul vieţii mele. Dumnezeu să te odihnească în pace ! 

About Author

Robert Mihai

See author's posts