Adio – unui consacrat al lui Dumnezeu care și-a îndeplinit misiunea pe acest pământ!

Eram în vizită la părintele Gherman Dumitru studiind arhiva parohiei ,,Sfânta Treime” în acea zi de luni, 20 martie când am aflat că s-a stins din viață părintele Ioan Mariș. Vestea am primit-o de la preotul Bogdan Avram de la Cancelaria eparhială a Arhiepiscopului de la Alba-Iulia care mi-a transmis că Înaltpreasfințitul Irineu va participa la înmormântarea părintelui și vizita mea la dânsul pentru ziua de miercuri se amâna.

Am primit cu mare tristețe vestea trecerii din această viaţă, în urma unei grele suferințe, a părintelui pensionar Ioan Mariș, fost preot la parohia Ibăneşti Pădure, din Protopopiatul Reghin. Un cancer galopant a răpit un om al bisericii de o bunătate rară care și-a îndeplinit conștiincios îndatoririle preoțești pe acest pământ. În cei 43 de ani de preoție Ioan Mariș a creștinat circa 1300 de nou-născuți, a oficiat aproximativ 700 de cununii și a prohodit la groapă peste 1300 de credincioși. A construit o casă parohială nouă, apoi a renovat biserica în exterior de două ori, în 1985 și în 2002, iar în 1995 a făcut un iconostas nou din stejar sculptat, a coordonat lucrările de refacere a tencuielilor exterioare ale bisericii, a pardoselii, înlocuirea stranelor, împrejmuirea curții parohiei. A dotat lăcașul de cult cu scaune sculptate din stejar, a refăcut pictura bisericii, acoperișul celor trei turle ale capelei și nu în ultimul rând în 2010 părintele a cumpărat candelabre din Grecia, cu donații de la credincioși, pentru a înfrumuseța biserica.
Vestea a căzut ca un trăznet peste mine pentru că l-am cunoscut pe părinte în 2011 când am scris cartea ,,Oameni de Onoare din județul Mureș”. Atunci l-am intervievat în casa parohială și după ce mi-a povestit cele mai importante momente din viața sa mi-a prezentat biserica și mi-a povestit istoricul lăcașului de cult pe care îl păstorea cu atâta har. Apoi în cei 7 ani care s-au scurs de la acel interviu până la tragica despărțirea de această lume a părintelui de la Ibănești Pădure ne-am reîntâlnit la diferite evenimente unde ne-am bucurat de revedere și am mai discutat multe.
Nu m-am gândit niciodată că va veni și ziua în care voi scrie un necrolog despre Ioan Mariș – un consacrat al lui Dumnezeu care pe o scară deloc abstractă a valorilor a reprezentat acel punct de certitudine, exemplar, care conferă meseriei și harului deschiderea necesară pentru a deveni pildă și document pentru un timp pe care clepsidra îl va fixa într-o eternitate anume.

Trei zile mai târziu eram la înmormântarea părintelui. Când am ajuns, în curtea bisericii se auzeau în boxele instalate în curte, cuvintele preotului protopop Teodor Bledean care sublinia că Ioan Mariș a fost un exemplu de slujire preoţească și un om care întreaga viaţă şi-a pus-o la picioarele bisericii.
Curtea era plină ochi de enoriași din toată comuna care au venit să îl conducă pe ultimul drum pe omul providențial care și-a legat 37 de ani din viață de comunitatea din Ibănești. Au curs lacrimi, s-a jelit şi s-au povestit secvențe din viața sa. Credincioșii prezenți și rudele adormitului s-au rugat preț de două ceasuri pentru sufletul preotului chemat la cele veșnice.

Am urcat în podul bisericii pentru că nu aveam nici o șansă să ajung la catafalc, de unde am și realizat câteva fotografii și am ascultat cu pioșenie citirea necrologului părintelui Ioan Mariș rostit cu lacrimi în ochi de protopopul Teodor Beldean. Prin intermediul acestuia și-a luat un ultim rămas bun de la mama sa din Gurghiu ,,După rânduiala firii copii sunt cei care îi conduc la mormânt pe părinții lor, dar iată că unde vrea Dumnezeu, se biruiește rânduiala și astăzi văduvă cu sănătatea șubrezită, cu inima îndurerartă precum Fecioara Maria la picioarele sfintei cruci a lui Isus Hristos când sabia a trecut prin inima sa, această sabie a durerii ai simțit-o și dumneata ca mamă. Părintele Mariș îți mulțumește că i-ai dat viață că l-ai educat și a avut acestă chemare de a devenii slujitor al lui Dumnezeu și a oamenilor. Dumnezeu să îți dea putere și să îți răsplătească pentru toată facerea de bine, să îți poți duce crucea vieții și a văduviei până la capăt. Îți mulțumește și te îmbrățișează și dacă ți-a greșit cu ceva spune creștinescul îndemn ,,Dumnezeu să îl ierte”.
Apoi prin intermediul aceluiași protopop, părintele Mariș și-a luat rămas bun de la iubita sa soție și preoteasă Maria, de la fiicele, Ioana-Laura şi Maria-Ionela și frații săi:Viorel și cumnata Cornelia și copii din Brașov, Italia și Canada; Victor cu soția Doina și copiii:Florin și Liviu din Reghin; Gheorghe cu soția Lenuța și copiii, Ionuț și Andrea din Gurghiu. Le-a mulțumit pentru dragostea lor de frați și pentru că au fost alături de el în toate momentele grele ale vieții sale. Cu aceiași durere și-a luat rămas bun de la nașa de botez: Măriuța din Comori și nașii de cununie Nelu din București și văduva Dina din Reghin, Viorica cu soțul Mihai și Adriana cu familia.
De la iubiții finii de cununie: părintele prof. Simion Todoran cu familia din Alba-Iulia și preotul Viorel Suceava cu familia din Reghin, dr.Nelu din Târgu-Mureș și Vasile și Zaharica din Dulcea.
În mod special și-a luat rămas bun și de la dr. de familie Bianca Zahan și dr. chirurg Anuța Roșca, cărora le-a mulțumit pentru dragostea și devotamentul cu care l-au tratat și i-au alinat suferințele amare.
De la Vasile Dan, primarul comunei Ibănești, Consiliul Local și angajații administrației locale
De la părintele actual al parohiei Ibănești Pădure, Franc Florin care i-a urmat la altar reînodînd șirul preoților din acestă biserică.
Deasemenea Ioan Mariș și-a luat rămas bun de la nepoți, unchi, mătuși, verișori și verișoare și nu în ultimul rând de la toți prietenii, colegii de muncă și toți vecinii din comună prin intermediul preotului protopop Teodor Beldean ,,Le-a cerut iertare la fiecare, dacă le-a greșit cu ceva, cu știință sau neștiință”.

Apoi rând pe rând, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu Arhiepiscop al Alba-Iuliei, preoții slujitori și creștinii și-au luat rămas bun la căpătâiul părintelui, înconjurând apoi sfântul lăcaș de închinare cu sicriul purtat de preoți, în tradiționalele ectenii și cântări funebre. Părintele ,,adormit întru Domnul” a fost înmormântat în curtea bisericii fiind prohodit de Înalt Preasfințitul Irineu după ce s-a citit și mesajul de condoleanțe a Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Preasfințitul Părinte a adresat, la rându-i, cuvânt de mângâiere familiei, arătând că de fapt, moartea este, pentru cei ce se dăruiesc lui Dumnezeu și Îl iubesc, o trecere la viață, o stare de existență plenară, în familiaritatea Sfintei Treimi. Un munte de flori s-a ridicat deasupra mormântului în care îşi va dormi somnul de veci părintele Ioan Mariș, care a plecat să slujească în Ceruri, lăsând în urmă o mare durere în sufletele celor care l-au cunoscut şi preţuit!

Necrolog pentru un om care și-a pus viața la picioarele bisericii

Ioan Mariș s-a născut la 10 septembrie 1950, în satul Comori, comuna Gurghiu unde a și absolvit clasele primare, iar clasele gimnaziale le-a continuat la Sânmihaiul de Pădure. Fiind atras de mic copil de lucrurile sfinte și de biserică, în anul 1965 s-a decis să se înscrie la Seminarul Teologic din Cluj-Napoca, unde a studiat timp de cinci ani. După absolvire, în 1970, s-a înscris la cursurile Institutului Teologic din Sibiu, iar ultimul an la Institutul Teologic de grad universitar din Bucureşti, devenind licențiat în teologie ortodoxă, în anul 1977.
În primăvara anului 1972, a cunoscut-o pe Maria, profesoară de istorie-geografie în Gurghiu, cea care avea să îi devină soție în același an. În 11 decembrie 1972 Mariș Ioan a fost hirotonit preot, la biserica ortodoxă din satul Orșova, de către Preasfințitul Visarion Răsinăreanul Episcop Vicar la Mitropolia Sibiului. Dumnezeu a binecuvântat familia preotului Mariș cu două fiice: Ioana-Laura şi Maria-Ionela.
Preotul a slujit pentru credincioșii din satul Orșova din comuna Gurghiu timp de șase ani și trei luni, până în 25 martie 1979 când a fost transferat prin concurs pe Valea Gurghiului, în satul Ibănești Pădure. Acolo l-a înlocuit pe părintele Constantin Cotuțiu, mutat la cele veșnice după ce a păstorit comunitatea din Ibănești timp de 53 de ani.
În 2011 îmi spunea părintele ,,Când am sosit eu ca preot în Ibănești Pădure parohia era compusă și din credincioșii din Dulcea și Isticeu, ceea ce însemna 720 de familii, adică vreo 2.400 de suflete, iar azi au mai rămas în parohia mea doar 400 de familii, circa 900 de suflete, din localitățile Ibănești Pădure, Tireu, Tisieu și Pârâul Mare”. Acum 7 ani mi-a prezentat o statistică din care reieșea o scădere drastică a cununiilor, botezurilor și o creștere a a numărului de înmormântări. ,,Pe vremuri botezam anual circa 55 de nou- născuți, cununam 30 de cupluri și înmormântam circa 50 de persoane. Făcând o comparație cu realitatea zilelor noastre, vă pot spune că în 2010 am săvârșit canonic 12 botezuri, 6 cununii și 20 de înmormântări, iar în anul 2011 am înregistrat 15 botezuri, 8 căsătorii și 16 în înmormântări, deci demografic descreștem zilnic și tineretul ne pleacă în străinătate, pentru a-și câștiga pâinea. Rămân familii singure care se destramă sau rămân case goale cu bătrâni sleiți de puteri” îmi spunea cu tristețe părintele.
În 1979, preotul Mariș a găsit o casă parohială veche și dărăpănată, motiv pentru care preotul a fost nevoit să să construiască în timp o altă casă. Edificarea a început în 1981 și părintele s-a mutat un an mai târziu, când casa parohială avea două camere zidite, iar în 1985 s-au finalizat lucrările. În cei 37 de ani, de preoțime la Ibănești Pădure, Ioan Mariș a renovat în interior și în exterior Biserica ortodoxă ce poartă hramul ,,Sfântul Ierarh Nicolae”. Sub conducerea sa a fost restaurată și pictura din biserică, ce data din 1971, cu una nouă în tehnică frescă de către pictorul bisericesc Bucuroiu Ioan.

În 10 octombrie 2010, lăcașul de cult păstorit de Ioan Mariș a fost resfințit de Înalt Preasfințitul Andrei Andreicuț, cu un sobor de 25 de preoți. Preotul a primit harul dumnezeiesc prin Taina Hirotoniei și puterea duhovnicească să își îndeplinească conștiincios îndatoririle preoțești la 11 decembrie 1972 și și-a finalizat misiunea spirituală și socială la 1 noiembrie 2016 când s-a pensionat. Așa cum se arată și în mesajul Patriarhului Daniel al Bisericii Ortodoxe Române ,,În cei 43 ani de slujire bisericească la Parohiile Orșova și Ibăneşti Pădure, Părintele Ioan Mareş a coordonat numeroase lucrări administrative…De asemenea, îngrijindu-se şi de educaţia religioasă a tinerelor vlăstare ale Parohiei Ibăneşti Pădure, între anii 1993-2010, Părintele Ioan Mareş a fost profesor de religie la Şcoala Gimnazială Ibăneşti.Începând cu data de 1 noiembrie 2016, părintele s-a pensionat, lăsându-ne o pildă de activitate pastoral-misionară, caracterizată prin dăruire de sine şi conştiinţă puternică a responsabilității încredințate prin taina hirotoniei întru preot. Preţuind în mod deosebit lucrarea misionară a Părintelui Ioan Mareş, ne rugăm Domnului Hristos, Cel Înviat din morţi, să odihnească sufletul său în lumina cea neînserată a Împărăţiei Cerurilor, unde drepţii ca luminătorii strălucesc, şi să mângâie familia îndoliată şi pe toţi cei care l-au cunoscut şi preţuit.
Veșnica lui pomenire din neam în neam!
Cu părintești condoleanțe şi binecuvântări pentru familia îndoliată”,
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române