Pe cine a pierdut Reghinul în anul 2016?
Pentru că încă medităm asupra lucrurilor pe care le-am trăit în 2016, facem analize la ce am pierdut și ce am câștigat. Pentru cei care nu se pot consola cu gândul că anul trecut au pierdut cele mai dragi ființe din viețile lor, site-ul ,,viselenuautermenlimita.ro” a realizat un articol comemorativ în memoria oamenilor pe care i-a pierdut Reghinul în decursul a 365 de zile încercând să evidențiem tot ce au avut ei mai bun de oferit. Unii au fost băștinași ai cetății, alții oameni care nu s-au născut aici, dar și-au legat viața de acest municipiu, au locuit o parte din viață în Reghin și au strâns legături de rudenie sau de prietenie, care vor dăinui prin urmașii lor mult timp de acum înainte.
Păcat că de multe ori nu prețuim viața la adevărata ei valoare și oamenii pe care îi avem alături, decât după ce nu mai există. Și nu realizăm cât de privilegiați suntem cei care am rămas încă în viață, parafrazând-o pe Teodora Maftei, o fotografă care și-a pierdut viața în 30 octombrie 2015 în clubul Colectiv din București, în urma incendiului survenit în timpul unui concert gratuit al trupei Goodbye to Gravity. „E cu atât mai frumos să trăiești, când înțelegi că ai avut atâtea șanse să învingi moartea. Dar e cu atât mai trist când te uiți în jur și vezi că, spre deosebire de tine, atâția alții care meritau poate mai mult decât tine, nu au primit nici măcar o bucățică de sanșă să meargă mai departe și timpul lor s-a oprit…”.
1. BEȘLIU MAGDALENA (1924-2016), 92 de ani- A fost fiica cizmarului Kali din Reghin s-a căsătorit în 1950 cu Ioan Beșliu fost şef al Biroului Documente Secrete, din cadrul Comisariatului din Reghin și au avut împreună doi copii (Vladimir născut în 1950 și decedat în 1965 și Alexandru născut în 1952 și decedat în 2015). Magdalena s-a stins din viață în 14 februarie 2016. Soțul ei Ioan Beșliu, are 96 de ani și este singurul veteran din municipiu decorat cu medaliile „Bărbăţie şi Credinţă” cu Spade Clasa a III-a, „Virtutea Militară” cu Spade Clasa a II-a și medalia Crucea Națională ,,Serviciul Credincios,, care i-a fost înmânată la București, direct de către Maria Antonescu, soția Mareșalului. Reghineanul are o carieră militară de 15 ani, patru ani de război și în 2010 a fost avansat la gradul de sublocotenent,iar anul trecut în grad de locotenent.
2.HORAŢIU HOREA COJOCARU (Badea) (1956-2016) , 60 de ani –designer, În 7 martie 2016 a închis ochii pentru totdeauna cel mai mare fiu al etnologului Anton Badea, ctitorul Muzeului Etnografic din Reghin. În 1984 Horea a fost admis la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, Facultatea de Design, sectia sticlărie – ceramică cu nota 10. După absolvire a fost repartizat ca designer la Fabrica de sticlărie şi porţelanuri din Dorohoi, unde a muncit până în 1985, când s-a transferat cu servicul la Fabrica de Ceramică Sighişoara. Din 1987 a fost angajat ca designer la CIPC Bucureşti, în cadrul secției de proiectare-cercetare din Târgu-Mureş, loc unde l-a prins şi Revoluţia din Decembrie 1989. În 1990 a devenit şef de sectie ceramică în, cadrul Cooperativei Metalul Tîrgu-Mureş, unde a activat doar un an pentru că în 1991 a plecat în străinătate şi s-a angajat ca designer la AJKA KRISTALY K.F.T şi HERMAN K. cea mai mare Fabrică de Sticlă din Ungaria. În 1996 s-a mutat la Găieşti, unde şi-a continuat cariera de designer, cu convenţie la service Arctic Găeşti, până în 1998, când a fost protagonistul unui accident rutier extrem de grav, în urma căruia a fost pensionat medical cu drept de muncă.Designerul a suferit un accident cerebral vascular la volan, care i-a afectat grav vederea şi l-a făcut să piardă controlul volanului. În urma accidentului, Horea a suferit multiple traumatisme şi a decedat Ionela-Mădălina Cojocaru (cea de-a doua soţie a designer-ului) profesoară de limba si literatura română, în cadrul Colegiului Naţional „Alexandru Ioan Cuza” din Ploieşti, însă a scăpat cu viaţă, printr-un miracol, fiica lor Bianca, în vârstă de doi ani. La 42 de ani Horia a rămas aproape invalid şi cu un defect puternic de vedere, astfel că mulţi din prietenii săi l-au abandonat, deoarece nu mai era „apt de muncă”…În 1999 designerul a suferit trei intervenţii chirurgicale la Cluj-Napoca, din cauza unui strabism galopant. Dar chiar şi aşa bolnav, Horea a continuat să execute ocazional, până în 2002 diverse reclame, grafică publicitară, caricaturi, prototipuri şi matriţe pentru diferite firme. În 2005 încă făcea design cu lumânări, dar având sănătatea şubredă şi nemaiputând face faţă la un loc de muncă normat, s-a întors demoralizat acasă şi s-a internat la Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Reghin. În ultimii ani era suferind de o semi-pareză, care îl împiedica să se deplaseze fără ajutorul unui cărucior cu rotile. A decedat în urma unui infarct, pe patul Centrului de Asistenţă Socială din Reghin, la doar 60 de ani, lăsând în urmă trei copii orfani de tată. Slujba de înmormântare a fost oficiată în 9 martie, la capela „Petru şi Pavel” din incinta Bisericii „Petru Maior” de către preotul Alexandru Ionescu. Cojocaru Horea Horaţiu a trecut la cele sfinte cu pace şi cu linişte, obosit de truda vieţii și a fost înmormântat lângă tatăl său, Anton Badea, şi fratele său mai mic Marius, decedat la vârsta de 16 ani într-un accident de circulație.
3.ALEXANDRU ŞOMODI jr. (1953-2016) – 62 de ani, electrician, jurnalist, secretar de redacție și director de ziar. A absolvit o școală de maiștri la Râmnicu-Vâlcea, a lucrat în biroul de proiectare IFET Reghin, și în timpul liber cocheta și cu presa, unde scria articole pentru ,,Steaua Roșie”. După revoluția din 1989 s-a privatizat și a deschis o mică tâmplărie, domeniu în care a lucrat câțiva ani buni, până ce a fost șantajat de un asociat parșiv. Alexandru a pierdut tot și s-a reprofilat pe jurnalism. A scris de-a lungul vieții pentru publicații, precum ,,Gazeta Reghinului”, ,,ASTRE”, ,,Jurnal de Reghin” a fost secretar de redacție și redactor șef al săptămânalului ,,Opinia Reghineană”, iar în anul 1999 a înființat ,,Semnal”, o publicaţie locală multilingvă. În ultimii ani de viață a colaborat cu cotidianul ,,Cuvântul Liber” și se pregătea să scrie o carte, dar nu a mai apucat. Alex Șomodi a fost unul din ultimii gazetari ai Reghinului,care a fost pe baricadele presei comuniste pe vremea când articolele se redactau cu mașina de scris, când se scoteau corecturile direct de pe rama de ziar și erau în vogă şpalțurile cu zaţ de plumb. Gazetarul a făcut față și în faţa presei post-decembriste, însă nu a mai avut răbdare să învețe tainele valului tehnologic generat
de computere și presa on-line, oglindită în plasme și tablete. A fost membru fondator al Despărțământului Reghin al ,,ASTREI”, reactivat în anul 2005 și unul dintre inițiatorii înființării ,,Asociației Jurnaliștilor din Reghin” în 2010. Ca și jurnalist a scris și cu pseudonimele: Mihai Cornea, Florin Mihai și Valer Moldovan și a militat în toată cariera lui de gazetar pentru drepturile persoanelor de a avea acces la orice informație și a explicat în nenumărate rânduri că acest drept nu poate fi îngrădit. În ultimii ani de viață, nepotul ziaristului, Florin Șomodi, business coach și trainer i-a făcut cadou de Crăciun cartea: ”Mielul: Evanghelia, după Biff, tovarășul de viață a lui Iisus” ultima citită de Alexandru Șomodi și probabil nu întâmplător. În data de 5 mai 2016 Alexandru Șomodi a lăsat toate bucuriile din această lume și s-a dus la Dumnezeu, după o lungă suferință, a închis ochii pe vecie în urma unui atac cerebral. A fost înmormântat în cimitirul de la Biserica Ortodoxă Română ,,Sfânta Treime”, alături de tatăl său, care a fost unul dintre cei mai autentici veterani de război ai Reghinului pe care destinul l-a ținut 10 ani departe de casă după ce a fost trimis pe front în Cel de-al Doilea Război Mondial și apoi sechestrat în prizonierat sovietic. Nici Alexandru Șomodi nu a fost un privilegiat al sorții, dar l-am simțit mânat de un spirit justițiar, avea o dorință arzătoare să iasă din matricea mentalității unui oraș mic fără pretenții și a luptat cu condeiul în mână pentru o restaurație morală și intelectuală. În ultima perioadă a vieții a avut probleme financiare, a căzut în patima alcoolului și a fost abandonat de cei mai mulți prieteni dar cel mai trist este că la moartea sa niciunul dintre vechii săi colaboratori nu a scris nici măcar trei rânduri în memoria sa. În ciuda cârcotașilor mârșavi care nu l-au respectat nici cât timp era în viață nici după moarte eu continui să cred că Alexandru Șomodi nu a fost un rebel fără cauză. A fost un jurnalist neînțeles de mulți dar care sunt convins că peste ani va fi respectat la adevărata valoare pentru convingerea cu care a scris și pentru scrisul pe care și l-a asumat.
4. VICTOR TEODOR PESCARU (1932-2016), 84 de ani – profesor. Anul 2016 a fost un an de doliu și în lumea dascălilor reghineni care a pierdut câțiva profesori greu de înlocuit. Primul pe lista celor dispăruți a fost îndrăgitul profesor de biologie, Teodor Pescaru. El a spus adio acestei lumi în dimineața zilei de 20 mai la orele 9.00, acasă în patul său, în brațele fiicei sale, Diana. S-a stins din viață după o luptă grea cu un cancer pulmonar pe care în primă fază l-a învins și, culmea ironiei, nu a aflat niciodată ce boală îi măcina trupul, deoarece membrii familiei nu i-au spus niciodată diagnosticul adevărat, pentru a-i alina suferința. A închis ochii împlinit că a trăit o viață frumoasă și și-a îndeplinit cerințele de bază ale acestei societăți. A trăit o poveste de dragoste de 58 de ani fără o zi, cu acte în regulă, alături de profesoara de istorie, Elena Pescaru (născută Sârbu), cu care și-a unit destinul în 21 mai 1958 în comuna Lunca. Din căsătoria lor s-au născut doi copii: Radu, în 19 august 1959 (om de afaceri și membru fondator al Camerei de Comerț și Industrie Mureș și vicepreședinte în Consiliul de Administrație al C.C.I.M.) și în 17 august 1971, Diana Pescaru (Șerban după căsătorie)- medic dermatolog renumit. Teodor Pescaru a fost absolvent a două facultăți, una de Agronomie și una de Biologie și a predat la catedră timp de 29 de ani, până în 1994, când s-a pensionat. În activitatea sa didactică Teodor Pescaru a modelat o mulțime de suflete și a fost un profesor obiectiv și jovial care și-a folosit tot timpul vieții sale cu o mare înțelepciune. În învățământ a debutat în comuna Lunca, apoi a fost o perioadă șef de secție la URCAP Reghin, după care a predat în cadrul Școlilor Generală nr. 2 (Școala Gimnazială ,,Alexandru Ceușianu”) și Generală nr. 5 (Școala Gimnazială ,,Augustin Maior ”), până la pensionare. De-a lungul anilor a făcut parte din comitetul bisericesc al Parohiei Reghin-Iernuțeni, care era pe atunci păstorită de fostul său elev, preotul Vasile Chiorean și în ultimii ani a făcut parte din comitetul bisericesc al Parohiei Ortodoxe ,,Sfântul Gheorghe” din strada Călărașilor și s-a implicat în lucrările de construcție a lăcașului de cult. Era un om cu o inimă de aur, cu care nimeni nu se putea certa, era un caracter ales care nu se vindea pentru nimic. A fost un luptător toată viața, care și în perioada bolii a rezistat la 5 serii de tratament cu citostatice și și-a dus crucea destinului cu demnitate. A fost înmormântat în 22 mai, în cimitirul ,,Petru Maior”, de un sobor de 5 preoți, în frunte cu preotul Vasile Popeiu și părintele protopop Gheorge Șincan și a fost condus pe ultimul drum de cadre didactice de la toate școlile din municipiu, foști elevi prieteni și cunoscuți.
5. ALEXANDRU MERA (1939-2016), 77 de ani – numismat. Lumea colecționarilor din județul Mureș a devenit mult mai săracă prin dispariția maestrului Alexandru Mera, care a încetat din viață la vârsta de 77 de ani, în data de 6 august, răpus de un cancer galopant. A fost înmormântat pe 8 august în Cimitirul Catolic din Reghin. Alexandru a făcut parte din prima generație a Organizației ,,Pionierii României” și în 30 aprilie a 1949 a rostit, alături de alți 500 de elevi, angajamentul de pionieri în centrul Reghinului. După absolvirea studiilor a muncit de-a lungul vieții ca statistician la SMT Reghin și apoi a fost ani de zile un om de bază în organigrama Stației de Întreținere și Siguranța Drumurilor din oraș. În paralel a făcut și sport, fiind campion interjudețean la TIR cu arma și a făcut planorism sportiv la Școala de Pilotaj pe Aerodromul din Sânpetru, de lângă Brașov și cursuri de parașutism pe aerodromul Clinceni, lângă București. S-a căsătorit în 30 iunie 1966 cu Irma Pongrat, la Reghin, și anul trecut a aniversat ,,Nunta de Aur”. Alexandru Mera a fost frate cu prof. Eugen Mera care a scris în 2011 cartea ”Ibănești- File de Istorie”.
6. POP ANA (1914-2016), 101 ani. A fost cea mai longevivă reghineancă și urmașă de veteran de război. S-a născut în 13 decembrie 1914 în comuna Orosfaia, județul Bistrița, din părinții Gabor și Maria Munteanu. În 1937 s-a căsătorit cu Pavel Pop, cu care a avut 8 copii și alături de care a trait 60 de ani. A locuit în Strada Dealul Brezii, până în anul 1997, când i-a decedat soțul și s-a mutat la o fiică în strada Iernuțeni. S-a stins din viață în 27 iunie 2016, cu 6 luni înainte de a împlini 102 ani de viață. A fost înmormântată de preotul Vasile Chiorean, în cimitirul din Iernuțeni, unde își doarme somnul de veci.
7. SIMION COTOI (1938-2016), 78 de ani, tehnician în industrializarea lemnului și om politic. În 1955 a absolvit Școala Medie Tehnică pentru Produse Finite din Lemn, la Târgu-Mureș, a urmat apoi un curs de partid în perioada 1960–1961 și și-a continuat specializarea la Școala Superioară de Partid „Ștefan Gheorghiu“, promoția 1966. În perioada 1966-1970 a urmat cursurile Facultății de Istorie, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj. La începutul anilor 70 a ajuns secretar al Comitetului orășenesc de partid Reghin și apoi a fost ales prim-secretar al Comitetului orășenesc de partid și primar al orașului Reghin, în perioada 1975–1978. După ce a plecat de la Reghin a fost numit secretar pentru probleme organizatorice al Comitetului județean de partid Mureș și adjunct la Secția Organizatorică a Comitetului Central al P.C.R. Iar din 1986 până în 1989 a fost transferat la Buzău, unde a fost numit prim-secretar al Comitetului județean de partid și președinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al județului Buzău. După Revoluția din 22 Decembrie 1989 s-a mutat la Târgu-Mureș unde și-a deschis o firmă privată, cu un asociat până la pensionare. S-a stins din viață în 29 iunie 2016 în urma unui cancer laringean. A fost înmormântat în Târgu-Mureș, în Cimitirul Bisericii de Piatră. Pe 13 august, la 6 săptămâni de la trecerea la cele veșnice a fostului primar, soția Ana, copii Sorin și Luminița cu familiile l-au comemorat pe Simion Cotoi la Parohia ,,Cuvioasa Paraschiva“ lângă Spitalul Nou.
8. EUGEN MĂRCUȘ -Puiu (1941-2016) -75 de ani, profesor. S-a născut la Căcuci în familia polițistului Ilie Mărcuș, a fost nepotul Cardinalului Alexandru Todea și a fost botezat de celebrul dr. Eugen Nicoară, directorul și fondatorul spitalului municipal, președinte al Despărțământului ,,ASTRA“ Reghin, prefect și inspector general sanitar. A făcut liceul la Reghin, a absolvit o Școală Tehnică la Brașov și Facultatea de Educație Fizică și Sport din Iași. După absolvire a fost repartizat să predea la catedra Școlii Generale din Jabenița, unde a și construit primul teren de handbal. După patru ani s-a transferat la Școala Generală nr. 2 din Reghin. Aici, în 1972 s-a căsătorit cu Julieta Dubert din Turda, profesoară de muzică, care i-a dăruit doi copii: Andrada Mărcuș în 1973 (azi învățătoare în Danemarca) și Cristian în 1975 (absolvent al Liceului Silvic din Gurghiu, stabilit în Canada). De-a lungul carierei profesorul Mărcuș a avut 9 generații de elevi și a fost un profesor model, care toată viața s-a ocupat de echipe de handbal de băieți și fete încercând să-i modeleze să respecte eforturile, dorința și munca depusă de adversari pentru a ajunge într-o competiție și să nu încerce niciodată să îi învingă prin mijloace nesportive. Pentru profesorul Eugen sportul nu înseamna umilirea adversarului în fața galeriei, ci încurajarea lui de a-și îmbunătății performanțele și instinctiv a transmis fiecărei generație de elevi cărora le-a predat câte puțin din respectul, bucuria de viață, forța meditativă și reflexivitatea pe care o avea. S-a pensionat, la cerere în 1998 și s-a stins din viață bolnav de ciroză în 29 iulie 2016, în secția de terapie intensivă a spitalului ,,Dr. Eugen Nicoară”, instituție care poartă numele omului care l-a botezat. A fost înmormântat în cimitirul din Magyar-Reghin și a fost condus pe ultimul drum de foști colegi din învățământ și de o sumedenie de foști elevi care l-au iubit și admirat. Întâmplător sau predestinat brancardierul de pe salvare, care l-a transportat grav bolnav la spital i-a fost elev, asistenta care l-a preluat la serviciul de urgență de asemenea i-a fost elevă și apoi trei dintre cei patru gropari care i-au săpat mormântul pentru a-și dormi somnul de veci au fost elevii profesorului Eugen Mărcuș. A fost un om care a urât minciuna, spunea lucrurilor pe nume indiferent de consecințe și avea acel filon de conducător alfa care îl făcea un om respectat de toți cei din jurul său.Dacă victoriile sufletului ar putea fii măsurate și renumerate așa cum se întâmplă cu izbânzile profesionale cred că profesorul de sport Mărcuș ar fi câștigat toate maratoanele încercărilor nedrepte, cursele cu obstacole ale destinului, sprinturile după liniște și săriturile în înălțime ale fericirii.
9. PUȘKAȘ LORANT (1989-20216), 25 de ani – motociclist. În data de 21 august a fost din nou doliu în Reghin, de data aceasta în lumea motocicliștilor, după ce tânărul Lorant în vârstă de 25 de ani și-a pierdut viața într-un accident stupid pe Valea Mureșului, pe DN 15, E578 la km 128 + 600 în localitatea Pietriș. În 24 august la ora 12.00 familia, rudele, colegii de servici, prietenii și peste 100 de motocicliști din Reghin, Tîrgu-Mureș, Odorhei, Miercurea-Ciuc și Gheorgheni l-au condus pe ultimul drum pe Lory. Slujba de înmormântare a fost oficiată de preotul catolic din municipiu Elemer Szabolcs. Impactul morții reghineanului a fost unul nemaiîntâlnit până în prezent în presa județeană. În 24 de ore articolul publicat pe site-ul ,,viselenuautermenlimita.ro” a înregistrat peste 10.000 de vizualizări, ajungând ca la sfârșitul anului necrologul său să înregistreze aproape 15.500 de accesări. Reghineanul era absolvent al Universității Bioterra, Facultatea de Ingineria Produselor Alimentare, specializare: securitatea și siguranța alimentară și din 2007 era angajat al firmei Neon & Sign, punct de lucru și desfacere al grupului Haid Internațional pentru Europa de Est. Lorant și-a cumpărat prima motocicletă la vârsta de 19 ani din economile sale. Când și-a pierdut viață în accidentul din 21 august conducea o motocicletă Yamaha R1 și culmea ironiei este că fosta iubită a motociclistului a decedat în urmă cu doi ani, într-un accident aproape similar, pe Drumul Național 14, în localitatea Brăteiu.
10. MARINESCU CRISTIANA MARIANA (1952-2016), 64 de ani – profesoară de Limba și Literatura Română și metodistă de Limba Franceză. S-a născut în 1952 acasă la Reghin cu ajutorul moaşei Margareta Sturza în casa familiei Cotta din Strada Roosevelt nr.10. În Protocolul Botezaţilor figurează la pagina 2, la poziţia a 12-a, a avut 2 perechi de naşi de botez pe Aurel Tera şi Mărioara din Tîrgu-Mureş şi pe Dr. Titus Făgărăşan din Gurghiu şi soţia a fost creştinată de preotul Gheorghe Pop. A fost fiica celebrului profesor Ovidiu Cotta, fost director al Școli Pedagogice din oraș şi a funcţionarei Doina Cotta. Cristina a avut cifra 2 în destin, tatăl ei avea 27 de ani când s-a născut iar mama 22. Moaşa care a adus-o pe lume a locuit pe strada Republicii la nr. 12. Critina Mariana Cotta a fost soția profesorului de istorie Ionel Marinescu. Ca profesoară de limba franceză a predat între anii 1976-2011 la Gimnaziul ,,Augustin Maior”, unde a fost diriginte al multor generații de elevi și s-a remarcat printr-un puternic atașament față de profesori, școală și elevi. Două astfel de cazuri sunt cele ale fostelor sale eleve, Eugenia Liți (azi medic) și Matei Gianina pe care le-a pregătit-o și care au ajuns până la Olimpiada Națională de Limba Română. S-a implicat activ în relația de prietenie cu delegațiile de francezi din Bourg la Reigne (oraș înfrățit cu municipiul Reghin), dezvoltând legături trainice valabile și astăzi. De-a lungul întregii sale vieți profesionale și de familie, Cristina Mariana Marinescu a dat dovadă de dragoste, abnegație, devotament, altruism și spirit de sacrificiu, fiind un model de dascăl, soție, mama și bunică. A ars ca o lumânare, mai mult pentru cei din jurul ei decât pentru ea. S-a stins din viață în urma unei boli necruțătoare, în 23 iunie 2016, și a fost înmormântată în Cimitirul ,,Cuviosul Lazăr”, din municipiu, fiind condusă, pe ultimul drum, de colegii din învățământ de la toate unitățile de învățământ din Reghin. Odată cu plecarea la cele veșnice a profesoarei Cristina Marinescu, cu siguranță ,,lumea dascălilor” din Reghin e puțin mai săracă.
1
1. AGNETA MARKUȘ (1950 – 2016), 66 de ani – laborantă. S-a născut în 27 iunie la Petrilaca și a fost căsătorită cu Dezideriu Markuș. A fost fiica adoptivă a lui Ştefan Kohl (jr), taxidermist, ornitolog, laborant, publicist şi om de ştiinţă autodidact. (A fost desemnat „Cetăţean de Onoare” pentru merite deosebite pe tărâm ştiinţific în ornitologie şi taxidermie, iar muzeul creat de acesta, azi îi poartă numele). Agneta Markuș în ultimii ani de viață s-a ocupat de muzeul ,,Kohl Ștefan”, înființat de tatăl ei în 1951, care este situat în clădirea veche a Liceului Tehnologic ,,Lucian Blaga”, lângă bibliotecă. Muzeul a fost în grija reghinencei până vara trecută, când a suferit o comoție cerebrală. După o suferință de trei luni, la pat, Agneta s-a stins din viață la 17 septembrie 2016 și a fost înmormântată în cimitirul catolic de pe strada Dealului, unde își doarme somnul de veci.
12. LAURENȚIU BOBOHALMA ( 1978-2016), 39 de ani – cameraman tv și fotograf. Laurențiu s-a stins din viață în 23 octombrie, la orele 15.30, după o luptă cu un cancer nemilos. Înmormântarea a avut loc în 26 octombrie, la ora 13.00 la capela ,,Sfântul Ierarh Nicolae”, iar rămășitele pământești ale reghineanului au fost depuse spre veșnica odihnă în cimitirul din Iernuțeni. În urma morții lui Laurențiu a rămas în urmă o fiică de 13 ani, orfană de tată, și o soție îndurerată.
Laurențiu a fost un om iubit, stimat și respectat de toți cei care au avut ocazia să îl cunoască să lucreze sau să colaboreze cu el. Dovada este necrologul său publicat pe site-ul ,,viselenuautermenlimita.ro” care în 3 luni de la publicare a fost accesat de peste 10.500 de utilizatori iar editorialul scris de jurnalistul Robert Matei ,,LAURENȚIU BOBOHALMA, AI ÎNCHIS ÎN OCHII TĂI ATÂTEA VISE CÂND TE-AI DUS!” a fost accesat de circa 7.700 de cititori on-line.
13. RODICA LATIȘ (1956-2016), 60 de ani. A lucrat timp de 11 ani în cadrul Primăriei Municipiului Reghin, pe funcția de auditor public intern. A fost căsătorită cu Lazăr Latiș din a căror mariaj s-au născut doi copii Horea și Vlad. S-a stins din viață la o lună după ce s-a pensionat în 28 noiembrie 2016 în Irlanda. A fost înmormântată în România în 5 decembrie 2016, la ora 13.00, în cimitirul Bisericii Ortodoxe ,,Petru Maior” din Reghin.
14. CLAUDIU PAȘCU-DIDI (1956-2016), 60 de ani profesor de muzică. A absolvit Liceul de Muzică din Cluj-Napoca și apoi Institutul Pedagogic din Târgu-Mureș. După absolvire a predat o perioadă în comuna Urmeniș, județul Bistrița, apoi s-a transferat la Școala Specială din Apalina-Reghin iar din 1999 și până în 2016 a fost profesor titular la Școala Gimnazială ,,Augustin Maior”. În paralel a predat teorie în cadrul Școlii de Muzică din municipiu și ore de muzică în cadrul Gimnaziului Privat ,,Mirona”. A fost un profesor foarte atașat de elevii săi și foarte iubit pentru felul său de a fi. Totodată Claudiu Pascu a fost și dirijorul corului de fete pe două voci al Școlii Gimnaziale ,,Augustin Maior” cu care a participat la o mulțime de concursuri și festivaluri în municipiu de-a lungul anilor. În dimineața zilei de 17 decembrie profesorul se afla într-un local cu mai mulți prieteni când i s-a făcut rău și a căzut în brațele unui amic (Gabor Csaba) care s-a străduit din răsputeri timp de 20 de minute să îi acorde primul ajutor reghineanului până la sosirea echipajului SMURD. Din păcate doctorii nu au mai putut face nimic pentru Didi care la ora 11 și 30 de minute s-a stins din viață la scurt timp după ce a fost internat în cadrul unei secții a spitalului ,,Eugen Nicoară”, în urma unei hemoragii interne după o ruptură cauzată de un anevrism aortic. (Ruperea anevrismului aortic este pe locul 15 în lista cauzelor de deces și apare la una din 12 persoane în vârstă). A fost înmormântat în 20 decembrie în cavoul familiei în cimitirul ,,Petru Maior,, alături de tatăl Iacob Pascu, fost contabil la I.R.T.A Reghin (1928-2011) și mama Floarea născută Dan, educatoare (1934-2009). În data de 28 ianuarie, la orele 10.00 a avut loc Parastasul de 40 de zile al profesorului în Biserica ,,Petru Maior” din municipiu și a fost oficiat de părintele Daniel Ciolocoiu. În urma decesului a rămas un băiat orfan de tată Antonio Pascu stabilit în Anglia. Puțini știu că Claudiu Pașcu a fost profesorul cântăreței Ioana Nicoleta Cengher, decedată în incendiul, din Constanța, de la restaurantul ,,Beirut” în 5 aprilie 2014. Didi o însoțea în fiecare vară când era nevoie la spectacole pe care Nico le susținea pe litoral … acum profesorul și eleva lui s-au întâlnit în ceruri.
15. ARDELEAN VASILE (1954-2016), 62 de ani (Iernuțeni)
16. ARON EUGENIA (1935 – 2016), 81 de ani
17. BOȚAN DAVID jr. (1934-2016), 82 de ani
18. CERNATONI LUDOVIC (1921- 2016), 95 de ani Veteran de Război
19. CHIBULCUTEAN TOADER, ( 1937-2016), 79 de ani
20. CIOLOCA IONEL (1931-2016), 85 de ani
21. COSTEA IOAN (1942 – 2016), 72 de ani (Tâmplar)
22. CRIȘAN IOAN (1951-2016), 64 de ani
23. CSIKI ALEXANDRU (1937-2016), 79 de ani
24. FILPIȘAN IOAN (1937 – 2016), 79 de ani
25. FLORIAN DUCA (1926 – 2016), 90 de ani (Refugiat în al Doilea Război Mondial, milițian în comunele: Ibănești Pădure, șef de post în Ibănești Sat, sectorist în Cozma, Breaza și orașul Reghin);
26. FRICIU SILVIA (1923 – 2016), 93 de ani
27. GHEORGHIU IOAN (1944 – 2016), 72 de ani
28. LATIȘ ILDIKO (1971-2016), 45 de ani (Educatoare)
29. MOLDOVAN LUCIA (1976 – 2016), 40 de ani
30. PESCĂRUȘ MĂRIOARA – GRAMA (1937-2016), 79 de ani
31. PILCĂ GAVRIL (1939-2016), 77 de ani. *(Economist).Fost director al Băncii Agricole Reghin
32. PUȘCAȘ VASILE
33. SÁRKÁNY IRINGO (1941 – 2016), 75 de ani (Profesoară)
34. SUCIU IOAN (1942 – 2016), 74 de ani
35. SUCIU OCTAVIAN (1959 – 2016), 57 de ani
36. SZANTO MIHĂILĂ (1926-2016), 90 de ani – Veteran de Război
37. TINCA LIVIU (1936 – 2016), 80 de ani
38. ZSIGMOND GYORGY, 56 de ani
Să aveți drumul presărat de flori și de lumină. Dumnezeu să vă odihnească! Mulțumiri tuturor ce vor înălța un gând bun pentru aceste suflete și vor aprinde o lumânare pentru bucuria clipelor trăite împreună!
viselenuautermenlimita.ro
About Author
