Ioan Danciu, la plimbare prin Reghin

În periplul său zilnic prin buricul Reghinului, pădurarul pensionar Ioan Danciu emană respect și nostalgie la fiecare pas al său. Astăzi este la fel de iubit ca și înainte de 1989 când reușea performanța de a obține 6 ani consecutiv locul I la faza judeţeană a concursului ,,Cel mai bun pădurar” și era dat ca model în profesia sa, de conducerea Ocolului Silvic. Coboară aproape zilnic de pe Strada Pădurii în centru la o șuetă la Times-Cafee sau să servească o mâncare tipică italiei meridionale la Pizzeria Sevilla. După care își cumpără un ziar în pași mărunți, cu zâmbetul pe buze și o bună dispoziție contaminantă, pădurarul face să dispară parcă masca de ceară a bătrâneții și străbate ca un căpitan, Piața ,,Petru Maior”, salutând orice persoană care îl aclamă. Atunci când este interpelat, umorul și explicațiile îi rămân la înălțime, dar dacă vorbești rău pădurile, nu mai ești prieten cu el.

Ioan Danciu locuieşte bot în bot cu Pădurea Rotundă, într-o casă ce seamănă cu o pensiune cochetă ce îşi aşteaptă turiştii. Mai are trei luni și împlinește 82 de ani din care aproape 40 s-a preumblat prin împărăția pădurilor falnice din județul Mureș încărcate de verdeață. Nu îi place să filozofeze dar este convins că nu va putea niciodată să mulțumească pentru șansa care i-a oferit-o, aproape patru decenii, divinitatea, de a inspira mirosul pământului și al verdeții care l-au încărcat cu o energie cât pentru două vieți.
A lucrat la Lăpuşna în comuna Ibăneşti, pe cel mai mare canton al Ocolului Silvic Gurghiu, ce deţinea 2378 de hectare de pădure, a ,,mâncat pe pâine” meseria, ajungând să cunoască fiecare colţişor, fiecare potecă a muntelui şi să înveţe în teren toate secretele pădurii.
Astăzi, Danciu e un pensionar fericit, care nu scapă nici-o ocazie de a depăna poveşti vânătoreşti celor care îi caută compania şi recomandă oricui să se plimbe prin pădure, să respire aerul proaspăt şi să îşi încânte privirile cu frumuseţiile oferite de natură. Cântecul său preferat va rămâne toată viața: ,,Pușca și cureaua lată”! ,,Ce bărbat eram odată! ” pe care îl cântă cu patos ori de câte ori i se cere. Făcând un bilanț al vieții pădurarul se declară un om de onoare care și-a îndeplinit cerințele de bază ale societății. Este împlinit atât ca tată cât și ca bunic și este mândru de copiii lui pentru că reușit să îi educe și să îi poarte în școli și ei la rândul lor să se realizeze profesional.