Jos pălăria, în faţa celui mai bun pădurar. Bun (re)venit domnule Ioan Danciu după 40 de ani în actualitate !

Unii oameni nu își pierd frumusețea, oricât ar fi atinși de aripa timpului şi unul dintre aceştia este pădurarul pensionar Ioan Danciu, care pe 22 iulie 1980 câştiga pentru a doua oară locul I în cadrul concursului profesional „Cel mai bun pădurar” organizat de Direcţia Silvică a judeţului Mureş.

L-am căutat după 40 de ani fix să vedem ce mai face omul care a colindat pădurile cât 7 bărbaţi la un loc „printre cerbi şi căprioare sus pe munţi cu pieptu-n soare” şi care a plantat de-a lungul profesiei sale o pădure întreagă pentru generaţiile viitoare. Vorbim de un simbol al desăvârşirii în meseria de pădurar care care a militat toată viaţa împotriva tăierilor ilegale şi care poate să îţi vorbească ore întregi despre rolul de recreere pe care îl are o pădure, despre legea entropiei, despre faptul că „fără păduri, n-avem viitor” şi câte şi mai câte secrete despre pădure acest plămân verde al omenirii şi această formidabilă uzină biochimică. 

L-am găsit acasă pe strada Pădurii acolo unde şi-a construit o casă care seamănă mai mult cu o pensiune turistică decât cu o reşedinţă unde şi-a amenajat un adevărat parc dendrologic cu pomi fructiferi, arbori şi arbuşti răşinoşi arbori cu frunzele verzi, lungi, aciculare, lucioase, cu lemnul tare și foarte prețios, rari la noi şi ocrotiţi ca monumente ale naturii. Afundat în gânduri ca un stejar oracular mi-a povestit ca unui fiu cum a ajuns poala pădurii să devină umbrela vieţii sale.  Acest crainic al înţelepciunii m-a făcut să înţeleg până la finalul discuţiei noastre că este un om fericit pentru că a datorită profesiei sale a dobândit cunoaşterea naturii şi crede cu tărie în cugetarea scriitorului francez Victor Hugo care spunea cândva că  „Natura, este ca o mamă surâzătoare, care se pretează tuturor visurilor și capriciilor noastre”. 

Ioan Danciu a absolvit Şcoală Silvică din Gurghiu, în 1956 după care s-a angajat în cadrul Ocolului Silvic de pe aceiaşi vale a Gurghiului, devenind pădurar de canton la Lăpuşna, pe Bătrâna, unde avea în dotare o puşcă cu glonț ZB calibru 7,92 mm și o armă cu alice de 12 mm. A trebuit să fie necruțător cu hoții pentru că avea în administrație 2378 de hectare şi 51 de arii de teren care însemna parcelele de la 1 la 68. Nu i-a fost uşor să asigure de unul singur paza pădurii în vârful Bătrâna şi să realizeze cu brio combaterea dăunătorilor şi lucrările silvice, dar a iubit meseria de pădurar şi a ţinut sub control atacurile de gândacul mic şi mare de molid, depistându-i în faza incipientă. Pădurarul avea, totodată specii protejate în canton, precum căpriorul, cocoşul de munte, cerbul carpatin, râsul şi ursul brun, dar niciodată nu a dat greş în atribuţile de serviciu ce le a avea în fişa postului. A fost un pădurar exemplar, cu frică de Dumnezeu, care a păzit cinstit averea statului şi nu a lăsat pe nimeni să taie arbori ilegal. Ani la rând a stat în genunchi, arcuit peste sămânța ascunsă în strat, să îngrijească răsărirea firavului fir din care avea să întruchipeze, apoi, arborele, a făcut ridicări în plan și a respectat rolul categoriilor trofice în ecosistemul pădurii. Dar numai cine și-a petrecut viața în tainele pădurii îl poate înțelege cu adevărat. El a știut să-i asculte arborii, să îi prețuiască și, mai ales să-i ocrotească. Bineînțeles că a avut parte și de primejdii și a fost martor la multe întâmplări cu sălbăticiunile dezlănțuite dar a încercat de fiecare dată să fie tare.

În 1980 era deja mutat de trei ani în oraş era pădurar în cadrul Ocolului Silvic Reghin, locuia într-un apartament de serviciu pe strada Pădurii şi a primit post Cantonul 13 Suseni, care cuprindea pădurile din zona Săcal, Suseni, Dedrad şi Luier.

În 1984 a obţinut locul II la Concursul „Cel mai bun pădurar” faza ISJ Mureş organizat de Inspectoratul Silvic Judeţean Mureş şi care îi avea în comisie pe preşedintele Kovacs Pavel şi prim-vicepreşedinte pe ing. Ştefan Dumitrescu.

Pe 21 septembrie 1986 a împlinit 50 de ani de viaţă şi 21 de ani în câmpul muncii.

În 1994 a finalizat construcţia unei case după ce pădurarul Danciu a primit un teren în urma unui schimb (cu 14 arii de pădure de la Nadășa proprietate personală) în spatele apartamentului silvic unde, împreună cu copiii a ridicat o casă, bineînţeles, în apropierea Pădurii Rotunde.

În 1997, pădurarul s-a pensionat de la Ocolul Silvic Reghin dar momentul nu a trecut neobservat şi a fost consemnat de gazetarul Petre Giurgiu într-un articol de suflet intitulat ,,Rămas Bun, Pădure Dragă” apărut în cotidianul județean ,,Cuvântul Liber” care i-a adus o mulțime de aprecieri. În acel articol memorabil Petre Giurgiu îl ruga pe pădurarul parcă desprins din fila de poveste să îi spună un gând la pensionare unui om care se despărțea după aproape 40 de ani de Pădurea lui iubită. Ioan Danciu l-a privit adânc în ochii și i-a răspuns: Vedeți pălăria asta de pădurar? Nu știu dacă ați observat: o țin mereu la piept. O voi purta toată viața, cu mândrie și cu mare satisfacție. Ori de câte ori o duc la piept parcă aud simfonia Pădurii și, de fiecare dată, cu ochii minți revăd saltul de vis al căprioarei. Așa suntem noi, pădurarii adevărați, nu ne putem despărți niciodată de leagănul de aur al codrilor în lumină și-n nemurire.

În anul 2010 după Inundațiile din Republica Moldova care au afectat în special nordul și centrul țării, și mai ales localitățile de-a lungul principalelor cursuri de apă Prut și Nistru, în perioada mai-iulie, Danciu Ioan s-a implicat foarte serios în Campania umanitară “Reghinul ajută Moldova” care s-a ocupat de strângerea de ajutoare pentru sinistrați care au rămas fără case în urma furiei apelor.

În anul 2013 numele absolventului Ioan Danciu din promoţia 1965 ai Liceului Silvic din Gurghiu a fost evidențiat printre cei mai buni silvicultori pe care i-a dat şcaola în cartea “Școala noastră- Omagiu- Colegiul Silvic Gurghiu 120 de ani, scrisă de prof. drd. ing. Mihai Gherghel. Cartea a fost scrisă ca un omagiu adus școlii, dascălilor și elevilor absolvenți, cu următoarea dedicație: “Cartea aceasta a fost scrisă pentru TINE, absolvent al Școlii Silvice Gurghiu. În felul acesta îți vei aduce aminte că ești un INEL al unui BÂTRÂN STEJAR, adică ȘCOALA, care ține mereu vie legătura cu locurile și oamenii de altădată.

Pe 21 martie 2014 la vârsta de 77 de ani Ioan Danciu a călcat prima oară pe pământ sfânt după ce a vizitat Israelul şi de atunci spune tuturor care îl întreabă cum a fost în „Ţara Sfântă” ? că la mormântul lui Isus s-a umplut de Duh Sfânt și a crescut în smerenie. Din fostul imperiu al lui David şi Solomon pădurarul originar din Nadăşa Română s-a întors cu „Diplomă de pelerin în Ţara Sfântă” semnată chiar de Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române şi cu un „Certificat de Pelerin la Ierusalim” semnat de edilul oraşului Nir Barkat care a ocupat funcţia de primar al Ierusalimului în perioada 2008-2018.

În anul 2017 a fost premiat în cadrul primei ediţii a „Galei Vârstnicilor de Succes” din Reghin cu o cupă şi o diplomă pentru merite deosebite în susţinerea activităţiilor „Ligii Pensionarilor”.

În anul 2017 a devenit membru corul ,,Crenguță verde de brad” cu care pădurarul pensionar a fost la Iași în parcul Copou la Bustul şi Teiul lui Eminescu unde a cântat la 167 de ani de la nașterea poetului ,,Mai am un singur dor” și apoi a susținut un recital în Salina din Turda cu ocazia sărbătorilor de iarnă. În acelaşi an siteul „viselenuautermenlimita.ro” a scris un articol despre viaţa lui Ion Danciu intitulat „Portretul unui pădurar desprins din fila de poveste !”

Pe 15 iunie 2018 Primăria Municipiului Reghin şi Biblioteca „Petru Maior” cu prilejul Centenarului Marii Unirii i-a acordat o „Diplomă de Gratitudine” pentru aportul mijlocit adus la reuşita evenimentelor cultural-artistice organizate de biblioteca municipală.

Pe 5 noiembrie 2018 a participat la Concursul de Istorie „România 100 de ani 1918-2018” organizat de Bibliotecea „Petru Maior” unde a obţinut locul II fiind surclasat doar de profesorul pensionar Ioan Moldovan.

În anul 2019 a obţinut o „Diplomă” din partea Ligii Pensionarilor din Reghin în cadrul Concursului de Creaţie de la Lăpuşna de pe Valea Gurghiului.

În acest an şi-a propus să ajungă într-o armonie perfectă cu stilul de viață sănătos prin mișcare și sport şi după ce se va încheia pandemia de COVID 19 să viziteze cât mai multe  din frumusețile României, și să descopere cât mai multe elemente culturale și gastronomia specifică fiecărei zone din această ţară minunată. 

About Author

Robert Mihai

See author's posts