Matei Nicolae, primarul Dedradului și tâmplarul Reghinului, a plecat spre veșnicie acum 18 ani!
Cu tristețe și regret anunțăm pe cei care l-au cunoscut că în 10 decembrie 2016 se împlinesc 18 ani de la trecerea la cele veșnice a lui Matei Nicolae, tâmplar renumit, fost primar al comunei Dedrad, administrator al Intreprinderii Republica și veteran de război. Va rămâne în memoria noastră așa cum a fost, cinstit, generos și de o aleasă omenie! Ne rugăm bunului Dumenzeu să îl ierte, să-i dea odihnă veşnică și linişte sufletului său, pentru bunătatea şi dragostea cu care ne-a înconjurat toată viaţa. Familia Matei, cu copiii, nepoții și strănepoții.
Pentru el, să își apere țara a fost cea mai mare onoare!
S-a născut în Ibănești, la 2 iulie, 1918, unde a și absolvit primele patru clase. La 15 ani a intrat în câmpul muncii, în perioada 1933-1939 fiind deja muncitor în cadrul CAPS Ierbuș. A învățat meseria de tâmplar și în paralel cu serviciul în timpul liber a fost unul dintre colaboratorii dr. Eugen Nicoară, cooptat în grupul de meseriași care au realizat tâmplăria Palatului Cultural din Reghin (Casa de Cultură ,,Eugen Nicoară” de azi). A fost încorporat în armată în 17 septembrie, 1939, la Regimentul 6 Grăniceri, din Bacău, și a fost lăsat la vatră în 15 septembrie 1942. O scurtă perioadă s-a refugiat în Brașov, unde a muncit la Fabrica de Avioane. În tinerețea lui, să fii militar era o mândrie! și să-ţi aperi ţara, cea mai mare ,,onoare”, motiv pentru care a luptat în Cel de-al Doilea Război Mondial, în Regimentul 8 Grăniceri a Diviziei 103 vânători de munte. A fost concentrat în Armata Română, în campania de vest, ca pușcaș, între 25 august 1944 și 3 ianuarie 1945. Tot timpul războiului a purtat o cruce în jurul gâtului, suspendată de o panglică, și s-a rugat la Dumnezeu, din tranșee, înconjurat de obuze și schije, printre camarazi morți și răniți, să îl protejeze, să mai poată odată să își vadă părinții și frații. Dumnezeu i-a văzut sufletul bun și blând și a făcut o minune să scape neatins de nici un glonț, nici în luptele din zona petrolieră din Moinești și de la Bicaz și apoi nici în luptele de la Cotul Donului și din Munții Tatra. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile și s-a întors teafăr acasă. A văzut cu ochii lui cu cât sânge au plătit românii pământul acesta, pe care l-a considerat toată viața scump pentru frumusețile și pentru bogățiile sale. Pentru serviciile militare aduse statului român în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, acte de vitejie și devotament în slujba Țării, i s-a conferit medalia ,,Crucea Comemorativă” și un Brevet, semnat de Președintele României.
În 2 martie 1946 Nicolae s-a căsătorit cu Alexandra Moldovan din Hodac, fata pe care o visase cu trei ani înainte de a o cunoaște după ce a făcut mătănii după miezul nopții în seara de Bobotează. Împreună au avut 7 copii (Nelu, Dorin, Nicolae jr. Elena, Violeta, Viorica și Dumitru) și au avut o căsnicie de 52 de ani. În 26 februarie, 1948, a obținut brevetul de tâmplar de mobilă eliberat de Camera de Muncă din Cluj Oficiul Târgu-Mureș, domeniu în care a lucrat practic toată viața, cu scurte întreruperi. După încheierea războiului Matei Nicolae s-a stabilit în Dedrad, unde, datorită calităților sale de bun gospodar, prestigiului profesiei şi a respectului câștigat în comunitate, a fost ales președinte al Sfatului Popular al Comunei (primar) în perioada 1 iunie 1949 – 1 iunie 1950 și apoi președinte al Comitetului Provizoriu Dedrad (primar) funcție pe care a îndeplinit-o în perioada 1 iunie – 21 decembrie 1950. Apoi în perioada 1 noiembrie 1951 – 16 aprilie 1952 a fost administratorul Intreprinderii ,,Republica”, după care o perioadă a executat prestări-serivicii de tâmplărie în regim particular.
În 1964 Nicolae s-a mutat cu familia în comuna Iernuțeni (care ulterior a devenit cartier al Reghinului), unde și-a deschis propriul atelier de tâmplărie, particular, pe strada Argeșului, unde a muncit tot restul vieții în domeniul tâmplăriei. În perioada 1 august 1968-28 februarie 1970 a fost solicitat pentru experiența de tâmplar în cadrul Complexului Industrial al Lemnului Reghin și apoi a rămas particular până la la pensionare. După Revoluția din Decembrie 1989, în baza Legii nr. 44/1994 și statutului A.N.V.R. Nicolae a fost ridicat la gradul de sergent. S-a stins din viață în 10 decembrie 1998, în urma unui stop cardio-respirator, chiar în atelierul de tâmplărie al fiului său Nicolae jr. Vestea morții a căzut ca un trăznet peste toți cei care l-au cunoscut, pentru că a fost un om iubit și respectat de toată comunitatea din Iernuțeni și nu numai.
viselenuautermenlimita.ro
Conținutul website-ului www.viselenuautermenlimita.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către ROBERT MATEI sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea materialelor noastre, vă rugăm să contactați administratorul site-ului pe adresa de e-mail: roberto_zizi@yahoo.com.
About Author
