Să împărtășim minunea și recunoștința că ne aflăm aici ,,mâine” nu este promis nimănui

Lumina sau întunericul în care trăiești astăzi este reflecția faptelor tale sau consecințele deciziilor pe care le-ai luat până acum. Puteai face mai mult ? pentru bunăstarea ta materială? sau pentru desăvârșirea ta spirituală? pentru cariera ta? pentru femeia ta? sau pentru copiii tăi? Da, cu siguranță puteai să faci și mai mult și atunci și acum. Important este să îi dai drumul ancorei ce te ține legat de conceptul de ,,trecut”, indiferent că este vorba de amintirile tale neplăcute, convingerile greșite, temerile sau eșecurile din trecutul acestei vieți. E doar o ancoră de care te ții, iar asta te împiedică să privești înainte, datorită conceptului nostru al oamenilor vizavi de timp și de spațiu.

E important să împărtășim minunea și recunoștința că ne aflăm aici, pe acest pământ, în acest moment, pentru că timpul se scurge cu nepăsare iar ,,mâine” nu este promis nimănui. Maestrul spiritual Darryl Anka spunea că trebuie să înțelegi că ești liber și că ai toate mijloacele să faci ce vrei. ,,Imaginează-ți că ești un balon al cărui fir a fost tăiat, că ești nelimitat și că nu ești legat de nimeni și de nimic. Nimeni nu te poate ține pe loc. Fii fericit pentru rolul tău, oferă-ți lucruri bune pentru autoapreciere și generează fapte bune”. Nu alerga după slavă deșartă și nu te încrede prea mult în experiențele mistice în care știința cuantifică moartea și definește sufletul. Pentru că asta deși ne face să credem că pare tangibilă tot nu ne ajută să evităm moartea fizică.

E atât de simplu să credem că viața se termină la groapă și că datoriile și obligațiile noastre se șterg, odată ce s-a închis un sicriu și a fost lăsat în pământ sau un corp a fost incinerat și i-a fost aruncată cenușa în vânt. Nu te păcăli singur. Lasă legile pur omenești și încearcă să te mai și smerești, viața e o mare minciună pentru cei slabi de înger. Viața e o mare păcăleală care îi va costa mult pe cei care trăiesc superficial și nu au nici o credință și nu se raportează la divinitate în nici un fel. E simplu să credem că nimic nu ne mai poate afecta după ce am închis ochii și am murit fizic într-un corp pe care l-am purtat ani întregi, fără ca măcar să înțelegem că în realitate abia atunci începe lupta sufletului cu lumea nevăzută, dar atât de bine definită și de concretă. Precum trupul după ce s-a desăvârșit în pântece trebuie să se nască., așa și sufletul după ce și-a plinit în trup măsura hotărâtă lui de Dumnezeu trebuie să iasă din trup. Filocalia spune că ,,După cum veți sluji sufletul până ce este în trup, așa și el te va sluji pe tine după ce vei ieși din trup. Căci cel ce și-a slujit aici trupul bine și cu desfătări s-a slujit pe sine rău pentru moarte. Fiindcă și-a osândit sufletul ca un lipsit de minte. Precum trupul ieșit din pântecele maicii nu poate să se hrănească fiind încă nedesăvârșit, tot astfel și sufletul când iese din trup, dacă nu și-a agonisit prin bunăviețuire cunoștința de Dumnezeu, nu poate să se mântuiască sau să se unească cu Dumnezeu”.

Atunci când în viață te limitezi la ceea ce știi, e greu să înțelegi ceea ce ar trebui să cunoști cu adevărat. Nimic nu e static, totul se mișcă, oamenii, planetele, pământul se învârte în jurul soarelui și viața e într-o continuă transformare. De obicei omul dacă a găsit un loc unde se simte în siguranță se oprește să fie fericit și să nu îi tulbure nimeni echilibrul vieții. Dacă are un confort material în imaginația sa crede că așa va fi mereu și nu prea îl interesează să mai umble și pe cale spre desăvârșire și să caute o aliniere armonioasă cu sinele său natural.

Însă, dacă a pierdut o persoană dragă, o casă, o sumă mare de bani, o funcție de prestigiu în societate, tinde de cele mai multe ori să se folosească de acest pretext, să se mintă că nu există Dumnezeu. Dar în fond și la urma urmei cine ești tu, omule? să se justifice Dumnezeu în fața ta un muritor de rând cu păcate cât nisipul mării și stelele cerului?. Ai fost vreodată într-o situație în care să te rogi cu sufletul și cu inima în aceeași anduranță, fără să ai nici măcar un gram de simțăminte pentru altceva decât pentru divinitate? În cuvântul despre rugăciune Evgarie Ponticul scrie ,,Nu căuta nicidecum să primești vreun chip sau vreo înfățișare în vremea rugăciunii, din dorul de a vedea Fața Tatălui din ceruri. Nu dori să vezi îngeri sau puteri, sau pe Hristos în chip sensibil, ca să nu îți ieși cu totul din minte, luând lupul drept păstor și închinându-te dracilor vrășmași. Începutul rătăcirii minții este slava deșartă. Căci mintea fiind mișcată de aceasta, încearcă să mărginească dumnezeirea în chipuri și înfățișări… Cînd, stînd la rugăciune, te vei ridica mai presus de orice bucurie, atunci cu adevărat ai găsit rugăciunea.

E simplu să îl judecăm pe Dumnezeu pentru cele mai mari nenorociri din viețile noastre, când avem liberul arbitru să alegem să facem ce vrem cu viața noastră și am primit de la Dumnezeu minte, știință, cunoștință și putere de a deosebi binele de rău. Dar e cumplit de trist, să crezi că Dumnezeu te i-a în ceruri, doar pentru că ai fost tânăr și prea puțin înțelept și că de fiecare dată când vedem un tânăr sau o frumoasă domnișoară, care a trecut în altă dimensiune, este acolo sus printre îngeri. Nu e chiar atât de simplu pentru că nemurirea îi vine sufletului cuvios din bunătatea lui, iar moartea i se trage sufletului ticălos și fără minte din răutatea lui. Nu este timp pentru viața noastră niciodată, decât după ce îmbătrânim să veghem la modul în care ne raportăm la credința pe care spunem că o avem, de fapt. E un loc special în inima fiecărui om de care se poate atinge doar duhul sfânt. Nu este un loc destinat celor care se îndrăgostesc și spun metaforic ,,am un loc în inima mea pentru tine”. E o expresie frumoasă, dar, de fapt, acolo se înmagazinează toate informațiile pure pe care le acumulăm de-a lungul întregii noastre vieți. E un fel de câmp magnetic al sufletului care simte fiecare cuvânt spus cu sinceritate de noi și îl așează în acel loc. E un fel de casetă magică a noastră, dar pe care nu o putem deschide decât o singură dată. Iar acea dată este după ce noi am plecat de pe acest pământ și atunci nu mai putem așeza acolo ceva frumos decât numai ce chiar am trăit noi cu adevărat și am simțit și acelea sunt rare momentele. Nu este nici un fel de tristețe în ea, pentru că Dumnezeu nu lasă acolo să pătrundă nimic, ce ar putea să distrugă acel sentiment divin, cu care ne naștem toți în acestă viață. E poate cel mai sacru loc din tot ce înseamnă ființă umană. Dar mecanismul acestei cutii e imposibil de descifrat acum, în acest moment al omenirii și care se desprinde dintr-o altă dimensiune a ființei noastre, rămasă acolo la începutul nostru. Ne naștem cu o carapace care se sparge în cer, iar pe pământ o construim din nou, din gânduri, acțiuni și din fapte.

Am auzit mulți care se bat cu pumnul în piept că trăiesc pentru soțiile și copiii lor și că ar muri pentru ei la nevoie dar aproape niciunul nu am auzit să se bată cu pumnul în piept că ar muri pentru Isus Hristos sau pentru Dumnezeu. E mai ușor să crezi că poți să mori pentru un om decât pentru Dumnezeu. Dar niciodată un om nu poate fi mai presus de Dumnezeu. Am călăuzit mai multe persoane la groapă și niciodată nu am simțit că un om mai poate să însemne ceva acolo, dincolo de bariera timpului pe care aici o considerăm ceva fantastic. Dar Dumnezeu nu are limite nici aici, nici acolo, e atotputernic și imposibil de egalat. Are probabil cel mai mare calculator al tuturor timpurilor în stand by. Pe fiecare om îl vede în viața de apoi și apoi în viața de aici și de ce invers? Pentru că dimensiunea noastră este bipolară, în timp ce dimensiunea lui Dumnezeu e infinită. Avem un rol în această lume să schimbăm tot ce este de altă natură decât cea divină. Nu este nici o problemă în tot ce găsim relevant sau irelevant e important să credem că nimic nu se poate construi fără Dumnezeu și să conștientizăm sensul vieții și care ne sunt adevăratele nevoi. Nu mai este un secret că Moise a construit o arcă și că prințul lumii are deja o altă arcă pentru cei ce vor să se salveze în timp util. Va fi o mare nebunie, toată lumea e întoarsă pe dos roata dorințelor fiecăruia diferă de la om la om, unii caută valori perisabile alții nealterabile, unii vor bani și putere alții vor smerenie și sănătate. Iubesc viața la plus infinit și nu vreau să plec cu gânduri urâte în lumea de apoi care face parte din planul lui Dumnezeu și nu mă îndoiesc nici o secundă de asta dar probabil e destul de frustrant să îți recunoști patima invidiei, fățărnicia și toate slăbiciunile sau fanteziile tale într-o sală de judecată divină. Dar atunci ce să mai vorbim cum va fi pentru tine, omule cu o mie de fețe? Acum mă las de fumat, acum mă las de aventuri, promit că renunț la păcatul mâniei, nu mai beau nu mai înșel nu mai judec, nu mă mai cert și am să mă lupt să nu fiu întristat însă a doua sau a treia zi recidivezi.

De ce te miri că există o luptă și împotriva întristării? Există și întunecă sufletul ca să nu mai poată avea nici o vedere duhovnicească și îl oprește de la toată lucrarea cea bună. Când duhul acesta viclean tabără asupra sufletului și-l întunecă în întregime, nu-i mai îngăduie să-și facă rugăciunile cu osândire, nici să stăruie cu folos pe lângă sfintele citiri și nu rabdă pe om să fie blând și smerit față de frați. Îi pricinuiește scârbă față de toate lucrurile și față de însuși făgăduința vieții.

Unii aleg cea mai ușoară cale și speră că vor fi acolo la judecată, în cea de a 12 dimensiune cu fruntea sus. Nu! Nimeni nu va fi, atâta timp cât a avut doi stăpâni. Am ales un drum plin de obstacole și mă tot împiedic mereu în slăbiciuni. Nu înțeleg de ce nu pot depăși nivelul. Am crezut că voi fi mai bun ca ieri și azi mai bun ca mâine, dar nu întotdeauna e așa. E foarte bine că te rogi la Dumnezeu dar nu e suficient să o faci așa doar de dragul de a fi în rând cu cei care spun că sunt creștini. În fiecare zi ai de făcut o mulțime de activități, dar niciodată nu îți lași timp pentru Dumnezeu, așa cum îți lași pentru o pauză de țigară sau de cafea, pentru a încheia o afacere profitabilă pentru un antrenament la sala de forță sau pentru o noapte de dragoste. De ce îl tratăm pe Dumnezeu ca pe o haină cumpărată la ,,second hand,, și avem pretenția ca el să ne ajute în primele 5 minute, după ce avem o problemă. Pentru că avem impresia că totul ni se cuvine, pentru că am absolvit școli înalte, că suntem frumoși, că avem mașini în trend cu moda, un job bine plătit chiar dacă am ocolit libera concurență și l-am obținut pentru că am dat o mică atenție că așa se procedează și bineînțeles, pentru că poate vedea oricine câte sute de like-uri primți pe facebook și ce populari sunteți pe instagram.

Va fi dificil de acceptat că lumina divină se stinge pe zi ce trece, în tine, pentru că găsești tot mai rar timp să alimentezi sursa de lumină. Sincer, când ai făcut ultima oară o faptă bună? Necondiționată de nici un alt interes cât de mic? când nu ai putut să adormi ultima dată că nu ai putut să îți ajuți un prieten aflat la nevoie sau un cerșetor urât mirositor care ți-a cerut niște bani și ai mințit că nici tu nu ai. Știu, ți-e rușine să îmi răspunzi. Așa e lumina, se stinge încet dar nu știu de câte ori Dumnezeu va mai fi milostiv cu tine și o va reaprinde din nou doar pentru că de fiecare dată promiți în sinea ta că de mâine vei fi mai bun și mai tolerant cu aproapele tău. Dacă e să fim sinceri ratezi aproape zi de zi șansele pentru a fi acolo sus alături de cei drepți. Atât de puține ori câștigi bătălii în lupta cu răul din tine și ai voință să învingi indiferent cât te costă. Aici nu e vorba de părinți, prieteni sau iubite, nici măcar soții. E lupta ta. La final pleci singur tu și sufletul tău în fața lui Dumnezeu. Atunci nici un prieten nu va putea să vorbească în locul tău, decât faptele tale, ele vor fi înaintea ta, purtătorul tău de cuvânt.

Ai găsit un om în lumea asta care să îți spună vreodată: trăiește cum ai fost creat? Nu te mai concentra la lumea artificială, pentru că nu există alternativa la final de paradis artificial. Te păcălești singur. E bine că ești aici și mai poți schimba ceva la tine. Dar nu amâna așteptarea. Ești liber arbitru încă, fă ceea ce crezi, dar să fi sigur că ce crezi este și ce simți. Nimic nu poate schimba destinul unui om, decât el însuși, prin faptele sale. Nimeni nu s-a născut condamnat cu o cruce anume. Eu personal cred că Dumnezeu îți scade din zile sau îți adaugă, dacă treci anumite teste și dacă vibrația ta energetică crește sau descrește. Totul e scris în destin dar nu e bătut în cuie. Ai ales un loc pe pământ, unde să te naști, și ai o misiune pe care trebuie să ți-o asumi, nu poți fugii la infinit de responsabilități. Ai găsit un loc în mintea ta în care să existe un mecanism să te convingă că vei pleca liniștit de pe pământ, dacă niciodată în sufletul tău nu ai fost om? E vremea să ai curaj să spui dacă ești om sau neom.

În FILOCALIA SFINTELOR NEVOINȚE ALE DESĂVÂRȘIRII se spune că ,,Om este cel ce a înțeles ce este trupul: că este stricăcios și vremelnic. Căci unul ca acesta înțelege și sufletul că este dumnezeiesc și fiind nemuritor și suflare a lui Dumnezeu a fost legat de trup spre cercare și îndumnezeire. Iar cine a înțeles sufletul viețuiește drept și plăcut înaintea lui Dumnezeu, nemaisupunîndu-se trupului. Acela vede pe Dumnezeu cu mintea sa și contemplă bunurile veșnice dăruite sufletului de Dumnezeu”.

Limita admisă de Dumnezeu este imposibil de descifrat cu mintea noastră însă, eu, sunt conștient că omul va fi cel mântuit pentru faptele sale nu pentru prerogativele funcțiilor care le-a avut în fișa postului, nu pentru mărcile de mașini pe care le-a condus de-a lungul vieții, nu pentru cifra de afaceri a firmelor pe care le-a deținut sau pentru numărul proprietăților pe care le-a dobândit sau le-a moștenit. Dar tu ce crezi? Funcțiile se duc la fel de ușor cum le-au și primit și vor fi înlocuiți de alții care vor răspunde la fel pentru decizii și indecizii. Important e să realizăm că viața e prea scurtă să ne batem joc unii de alții. Azi poți să râzi de mine, dar poate mâine eu voi fi prezent la înmormântarea ta să spun ,,Dumnezeu să îl ierte”. Nu trăi neutru, fără pasiune, fără intenții, fără concentrare. Dinamizați ceea ce v-a dat Dumnezeu. Îndrăzniți cu credință, înainte.