100 de ani de viață, 100 de ani de istorie și un om care ne-a învățat că dragostea de țară nu se măsoară în cuvinte, ci în fapte!

Unii oameni, indiferent cât de mult îmbătrânesc, nu-și pierd niciodată frumusețea, ci doar și-o mută de pe fețe în inimile lor. Acesta este și cazul vetereanului de război, Cotârlă Ioan, care s-a remarcat prin fapte deosebite în cel de-al Doilea Război Mondial, luând parte la cele mai dificile evenimente de pe front. Veteranul din satul Habic, comuna Petelea a împlinit 100 de ani, o vârstă rară, care conform unor statistici realizate în America, doar un om din 10.000 reușește să o atingă. Domnul Cotârlă, pe care l-am cunoscut la 1 Decembrie 2009, cu ocazia unor reportaje realizate în satul său natal a reușit să fie prezent la aniversarea propriului său centenar. E incredibil acest sentiment, dacă ne gândim că în 2010 speranța medie de viață în România era de 70 de ani la bărbați și 77,1 ani la femei și se estima că până în 2030 ar putea urca cu 5,9 ani la bărbați și 4,4 ani la femei.

Cotârlă Ioan, azi plutonier adjutant (rez.) s-a născut la data de 27 august 1919, în anul 1942 a fost încorporat în Batalionul 8 Grenadieri din Târgu-Mureș. Acest om care a depășit pragul unu secol de viață, face parte din generația soldaților pentru care în tinerețea lor „Să fii militar era o mândrie! și să-ţi aperi ţara, cea mai mare onoare”. M-a cucerit din prima clipă de când am făcut cunoștință și de când a început să își depene amintirile din cea mai tristă perioadă a vieții lui la un pahar de vorbă.

În urma celui de-Al Doilea Război Mondial, România a înregistrat peste 900.000 de morţi, răniţi, dispăruţi, prizonieri, răniţi și invalizi (circa 92.000 de militari decedaţi). În prezent, mai sunt în viaţă mai puțin de 8.300 de veterani de război și Ioan Cotârlă este unul dintre aceștia care a supraviețuit miraculos. Am ascultat ore în șir amintirile sale impresionante din război, unde și-a văzut mulți camarazii de arme doborâți, a văzut pe viu ororile războiului care l-au prins în vârtejul de sânge, moarte, suferinţă şi eroism. A luptat cu vitejie, și a supraviețuit, a devenit veteran de război, un erou și un adevărat exemplu pentru generațiile actuale și următoare că dragostea de țară nu se măsoară în cuvinte, ci în fapte!

La 96 de ani, a fost inclus de către Garnizoana Tîrgu-Mureș a Brigăzii 6, Operații Speciale și alte instituții în proiectul ,,Cinstire Eroilor Mureșeni”, iar la 98 de ani a fost sărbătorit de Inspectoratul de Poliție Județean Mureș, la domiciliu și a primit o Diplomă de Execelență, în semn de apreciere și recunoștință pentru actele sale de eroism. Poate acum la 100 de ani în semn de respect pentru faptele de arme săvârşite pe câmpul de luptă, apărând interesele naţionale autoritățile locale se vor gândi să-i confere titlul de „Cetăţean de Onoare” al comunei în care s-a născut și a trăit onorabil și demn.

Veteranul de Război Cotârlă Ioan, în opinia mea se înscrie fără doar și poate pe lista marilor bărbați ai Habicului, care au făcut cinste județului și țării de-a lungul timpului începând de la Ioan Mera, primul habicean veteran din primul război mondial, care a supraviețuit în luptele din Rusia și care a ajuns în Egipt la farmacistul Victor Mera, deputat la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia și Președinte al Camerei de Comerț și Industrie Mureș, până la prof. Ioan Rusu, autorul primului tratat de geografie în limba română din țara noastră ,,Icoana pământului” și încheind cu Simion Crainic, protopop de Alba-Iulia, prepozit capitular și rector al Seminarului din Blaj, și remarcabilul prelat bisericesc, Bercea Virgil episcop greco-catolic de Oradea.

La mulți ani, stimate Domn Ioan Cotârlă, câți o mai vrea Dumnezeu ! Să fiți înconjurat de oameni dragi, fiindcă sunt convins că cei care vă apreciază și vă calcă pragul văd în dumneavoastră o binecuvântare, grație divină și multă înțelepciune. Să vă bucurați de fiecare zi de viață, și să predați cât mai multe lecții celor ce vor să vă afle secretele longevității iar când va fi să plecați din această lume vă mai doresc un singur lucru : să fiți scris în Cartea Vieții acolo sus în ceruri !

Cu deosebită considerație un prieten sincer Matei Mihai