Dr. Petru Borșa, sau omul care a semnat un angajament pe viață, față de animale !
Firma SC PRO VET SRL, din municipiul Reghin, administrată de medicul Petru Borşa, care are în subordine două farmacii veterinare, sărbătorește în această vară, două decenii de tradiție, inovație și performanță în medicina veterinară. PRO VET este o expresie fericită a ceea ce numim muncă cinstită, tenace, şi fără tendinţa de grabnică şi rapace îmbogăţire. Vorbim de o firmă preţioasă în sfera firmelor de profil, uz veterinar, cunoscută de toţi crescătorii de animale.
Dr. Petru Borşa, spune că începutul nu a fost uşor. În 1996, piaţa reghineană nu oferea mari perspective… Se închideau o serie de întreprinderi istorice şi altele făceau restructurări. Petre şi-a gândit afacerea pas cu pas, în sănătatea animalelor la început împreună cu un partener. După multe sacrificii, muncă și determinare, azi, Dr. Petru Borșa, cu siguranță face parte din categoria acelor slujitori ai medicinii veterinare, care ridică această profesie la rang de performanță.
După 20 de ani de la lansarea sa pe piață, ca om de afaceri, pe cont propriu l-am intervievat pentru a afla mai multe amănunte despre omul din spatele PRO VET. În viața de zi cu zi, Dr. Borsa este membru în Colegiul Medicilor Veterinari din România, membru al Despărțământului Reghin, al ASTRA și s-a înscris la doctorat în cadrul USAMV-Cluj.
Nu a fost membru cu adeziune la niciun partid politic, fiindcă e de părere că, atunci când unui om, înregimentat politic i se cere un vot, conştiinţa nu mai contează. Detestă resemnarea fatalistă și mentalitatea de victimă se consideră singurul responsabil de calitatea vieții sale fiind de părere că „Omul bun se cunoaşte după felul în care se ţine de cuvânt“.
Rep: Ați avut un vis pe care l-ați împlinit, vis ce continuă și după 20 de ani. Pasiunea dumneavoastră pentru animale, devenind o afacere și un mod de viață, dar privind în urmă, cât de greu a fost?
B.P.: Foarte greu. Sigur, asta poate o spune orice om de afaceri, care a rezistat peste 20 de ani pe piață. Sigur nu a fost ușor. Dacă îmi aduc aminte că am început cu un spațiu închiriat, credit bancar și lipsa de încredere, față de distribuitorii care ne aduceau marfa. Dar eu am avut un avantaj, legat de experiență, pentru că eu am venit în mediul privat, după ce lucrasem timp de 3 ani la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor din Reghin. Când am intrat în această afacere, lucram încă în două locuri, în firmă și la fermă, dar după 3 luni, mi-am dat seama că nu poți face două lucruri la fel de bine. Atunci mi-am dat demisia de la fermă, și am preluat afacerea din plin. Am lucrat 6 ani, până am reușit să am primul angajat, și am lucrat zi de zi, de luni până sâmbătă. Am fost medic, vânzător, contabil și femeie de servici.
Între timp, am mai deschis un alt doilea punct de lucru, și bineînțeles că azi, după 20 de ani, pe cont propriu, am ajuns la un alt nivel, mi-am permis să am angajați, mi-am format o clientelă serioasă și un alt statut în societate. Adevărul este că, nimeni nu are timp să te învețe cum să faci bani din pasiunile tale. Eu am învățat singur pe pielea mea. Dar vreau să fiu bine înțeles, o farmacie veterinară este o afacere foarte grea, pentru că, la noi în primul rând este vorba de știință și apoi de comerţ.
În 2019 majoritatea celor care își deschid o firmă își doresc să se îmbogățească peste noapte, dar să știți că pentru a reuși să pui pe picioare o afacere, trebuie să fii mereu în pas cu cerințele pieței, să perseverezi, și să crezi în ea. Să nu spui niciodată că, nu se poate să nu meargă. Azi îmi permit să vorbesc așa, pentru că, pasiunea mea s-a transformat într-o afacere şi într-un mod de viaţă, care pentru mulţi, pare doar o utopie.
Rep: Ce ați învățat de la marile somități ale medicinei veterinare, care v-a ajutat mai târziu, în afacerea pe care o conduceți?
B.P.: Eu personal, le datorez totul, profesorilor mei universitari, de la care am învățat teorie. Puțini își amintesc că înainte de 1989, noi făceam școală și sâmbetele de la 8.00 la 12.00. Eu am prins generația, care încă își făcea rost de cursuri litografiate de la bibliotecă, sau ne cumpăram cărți de studii, din anticariate. E adevarat, că am învățat mai puțin la capitolul practică, dar din vina mea, deoarece după 1990, cursurile practice au devenit facultative, deși acolo se realizau ieșiri în teren, sub stricta supraveghere a profesorilor și a asistenților universitari. Eu eram student în anul III, și mulți dintre noi mergeam sau nu, la cursuri, deși acum, dacă aș putea să întorc timpul înapoi, nu aș rata niciun curs.
Ce ne spuneau profesorii la cursuri, nu aveai de unde să afli, pentru că ei nu predau doar strict ce scria în manualele din care noi dădeam examene. Foarte multe informații erau suplimentare, din practica și experiența lor personală, de zeci de ani. Mi-a făcut plăcere să mă reîntâlnesc cu profesorii mei, la 10, la 20 de ani de la absolvire, și să le mulțumesc pentru tot ce am învățat de la ei. Din păcate, azi, mulți nu mai sunt la fel, cum regret că, jumătate din colegii mei nu mai profesează în acest domeniu. Unii au absolvit facultatea la dorința părinților, sau din alte motive, care nu aveau nici o legătură cu dragostea pentru animale.
Ca o curiozitate, eu am investit foarte mult în cărți legate de această știință, încă din perioada studenției, pe lângă practica din teren, și am cumpărat tot ce am crezut că, poate contribui la dezvoltarea mea profesională, şi pentru a face faţă provocărilor induse de societatea românească şi europeană. Azi dețin o bibliotecă, cu peste 500 de lucrări de specialitate, fără să mai punem la socoteală publicația ,,Veterinaria”, editată de Colegiul Medicilor Veterinari din România, la care sunt abonat, și articolele care le citesc permanent în mediul virtual, care mă informează despre studiile și cercetările, legate de animale de companie și animale de fermă.
Rep.: Prezentați-mi serviciile pe care le poate pune la dispoziție firma dvs., de la A la Z
B.P.: Farmacia veterinară SC PROVET COM, pune la dispoziţia proprietarilor de animale, o gamă variată de hrană, accesorii, produse şi cosmetice, în funcţie de nevoile fiecărei rase, şi de vârsta acestora. De asemenea, comercializăm produse pentru antiparazitare, antiinfecţioase, antiinflamatoare, furaje şi aditivi furajeri. Dispunem de medic veterinar! Pentru detalii suplimentare nu ezitaţi să ne contactaţi, sau să ne vizitaţi, la sediul farmaciei!
Rep.: Asta era următoarea întrebare: Cum vă pot găsi cei care vor să beneficieze de serviciile dumnevoastră?
B.P.: La sediul firmei din Reghin, Strada Stadionului Nr. 14, la numărul de telefon 0265-511-845, la punctul farmaceutic din Strada Pandurilor Nr. 19, la numărul de telefon: 0742-913-131, sau direct prin poșta electronică, pe adresa de e-mail : provetcom@yahoo.com .
Rep.: Cum reușiți să vă protejați de concurență? Adică, mă refer la concurența care vinde mai ieftin? Există un secret?
B.P.: Concurența e bine că există, pentru că altfel nu ai mai fi motivat să faci același lucru, la același nivel. Dacă ne referim la prețuri? Aici e o întreagă filosofie. Depinde de distribuitor, de cantitatea de marfă pe care o cumperi, de termenul de plată, comisioane. Dar până înveți toate dedesubturile și te familiarizezi cu regulile nescrise ale comerțului, ai nevoie de minim doi ani de activitate. O afacere cu preparate farmaceutice de uz veterinar începe să funcționeze în parametrii, zic eu, după doi ani, trei, patru, cinci ani în sus. În acest domeniu, nu poți să îți închizi telefonul, mă credeți sau nu, eu de 20 de ani sunt permanent în stand-by.
Rep.: Cât de greu este să găsești angajați corecți, în aceste vremuri? Și cât de pregătiți sunt tinerii absolvenți de medicină veterinară?
B.P.: Foarte bună întrebarea, pentru că, în domeniul nostru nu poți angaja pe oricine. La noi angajatul trebuie să fie minim tehnician veterinar, și lucrează sub directa supraveghere a medicului veterinar. Legislația în primul rând, nu ne mai permite să angajăm persoane fără studii. Dar la acest capitol e și un paradox, pentru că, normal, toată lumea cere experiență, dar la început nu prea ai cum să ai experiență. Însă, dacă ai bunăvoință, poți să angajezi și un tânăr absolvent, pe care îl poți forma în timp, într-un angajat loial. Dacă găsești un angajat cu experiență, e o șansă, pentru că, din punctul meu de vedere, salarizarea e în funcție de performanță.
Rep.: Care este cel mai important an din viața dumneavoastră?
B.P.: În plan profesional, anul 1986 a fost un an primordial, pentru mine. A fost anul în care am fost admis la Facultatea de Medicină Veterinară, în ciuda faptului că era o concurență de 12 pe un loc. Acesta a fost satelitul perfect, care mai târziu m-a propulsat în mediul privat, în 1996, un an capital în dezvoltarea mea personală. În plan personal, cel mai important an a fost anul 1997, când s-a născut fiica mea. Eram foarte fericit! Euforia aceea, de a veni cât mai repede acasă, să îmi petrec cât mai mult timp cu fiica mea. Perioada de acomodare cu statutul de tată, a fost o experiență pe care nu o poți uita niciodată. Acum sunt mândru că fiica mea, Sonia Andreea, este studentă la Facultatea de Medicină, Universitatea de Medicină și Farmacie din Tîrgu-Mureș.
Rep: Aţi avut parte de vreo experienţă nefastă de-a lungul timpului, care v-a făcut să vă depășiți limitele?
P.B.: Da, în momentul în care am divorţat am fost acţionat în instanţele de judecată, şi în cursul proceselor civile în care am fost audiat, s-au spus multe lucruri neadevărate despre mine, care au deschis răni sufleteşti adânci. E umilitor să stai într-o sală de judecată, plină de oameni care îşi caută dreptatea, să ţi se pună o etichetă falsă, de martori mincinoşi, care depun mărturii false, contra unor sume de bani, după ce au jurat pe Biblie, să spună adevărul şi numai adevărul. Până la urmă, dincolo de minciunile care s-au spus, timpul ne-a dovedit fiecăruia dintre noi, limitele pe care le-am depășit sau le-am împins înapoi.
Rep.: Ați lucrat vreodată ”pe gratis”?
B.P.: Da am făcut-o și în trecut, și o mai fac și azi, când e vorba de prieteni buni sau cunoștiințe, pe care le respect și le cer doar prețul pe medicamente, dar nu taxez manopera.
Rep. : În opinia dvs., cât de profesionalizat este, la ora actuală, statutul doctorului veterinar, în România? Și cât de consolidată este prescripția medicală veterinară, în rândul proprietarilor de animale?
B.P.: Statutul doctorului veterinar, este bine reglementat în România, prin Hotărârea nr. 4 din 25.10.2016, privind modificarea Hotărârii Congresului Național al Medicilor Veterinari, nr. 3/2013, pentru adoptarea Regulamentului de organizare și funcționare al Colegiului Medicilor Veterinari, a Statutului medicului veterinar, și a Codului de deontologie medicală veterinară.
Ca organizație profesională, Colegiul Medicilor Veterinari din România, apără demnitatea și promovează drepturile și interesele membrilor săi, în toate sferele de activitate, apără onoarea, libertatea și independența profesională a medicului veterinar, în exercitarea profesiei, asigură respectarea de către medicii veterinari a obligațiilor ce le revin față de animale, proprietarii sau deținătorii acestora, precum și de sănătatea publică.
Puțini știu din cei care nu activează în acest domeniu că, la înscrierea în Colegiul Medicilor Veterinari din România, medicul veterinar depune, într-un cadru solemn, următorul jurământ: „Mă angajez solemn, să-mi exercit profesia cu conştiinţă, demnitate, devotament şi să folosesc toate cunoştinţele mele profesionale, pentru apărarea sănătăţii animalelor, pentru protecţia şi bunăstarea lor, precum şi pentru protejarea sănătăţii omului şi a mediului înconjurător. Voi acţiona în toate împrejurările printr-o conduită exemplară, în spiritul normelor Codului de etică şi deontologie medicală veterinară. Mă oblig să apăr, cu toate puterile mele, onoarea, prestigiul şi nobilele tradiţii ale profesiei de medic veterinar. Depun acest jurământ în mod solemn, liber şi pe onoare” și eu personal de atunci am semnat un angajament pe viață, față de animale și mi-am luat foarte în serios acest rol.
Sigur că, la capitolul consolidarea prescripției veterinare, mai este mult de lucru, dar se fac pași importanți în acest sens, de câțiva ani încoace și în România. Normal, ar trebui ca proprietarul de animale să vină cu animalul de companie la farmacia veterinară, exact cum se prezintă un pacient la farmacia umană, și unde e vorba de animale de fermă, să fim solicitați să ne deplasăm în teren, pentru că medicamentele de uz veterinar, care necesită diagnostic anterior și examinare clinică, trebuie prescrise, furnizate și utilizate cu responsabilitate și în conformitate scrisă, se poate emite exclusiv de către un medic veterinar. Mai sunt proprietari de animale, care vin cu tot felul de șiretlicuri și cu jumătăți de adevăr, dar de regulă, angajații noștrii fiind specialiști în domeniu, din câteva întrebări bine plasate, depistează imediat, dacă clientul de fapt, cere un produs cu un scop, și are de gând să îl folosească în altul și îi atrage atenția că produsele care se administrează la animale și nu se aplica și la oameni și cel mai banal exemplu este cel legat de pudra antiparazitară pentru pureci și păduchi când clienții mint că au nevoie pentru uz animal și în realitate au de gând să îl folosească în uz uman lucru foarte grav.
Rep.: Ce pasiuni aveți în timpul liber?
B.P.: Excursiile, cititul, emisiunile sportive și bineînțeles, mă joc cu câinii mei.
Rep.: De-a lungul vieții, cred că ați cunoscut o mulțime de oameni de succes. Cine v-a impresionat cel mai mult, ca om în domeniul afacerilor?
B.P.: Sunt multe familii de succes în Reghin, pe care le apreciez pentru afacerile pe care le coordonează, și pot să amintesc câteva nume, cu renume în istoria economică a acestui municipiu: Bâzgan (S.C. Hora S.A.), Cotoi (Mobila Dalin), Gliga (Gliga Instrumente Muzicale S.A.), Joarză (Remex S.A.), Oltean (S.C. IRUM S.A.), și așa mai departe, adică patrioți locali, care au decis să rămână aici cu sediul, și au reușit să ridice prestigiul acestor firme, în eșalonul celor mai importante societăți din județ, sau din țară.
Rep.: Care este cel mai frumos lucru, pe care l-ați învățat de la părinții dumneavoastră?
B.P.: Frumoasă întrebare, dar greu de dat un singur răspuns. În primul rând am primit cei 7 ani de acasă, cu norme și valori esențiale, pentru a crește frumos într-o familie modestă, cu un tată șofer de ambulanță, și o mamă, asistentă în cadrul Spitalului Orășenesc. Am învățat ca fiecare copil, regulile de bază, începând de la : să asculți pe cineva când îți vorbește și să nu vorbesti cu gura plină, până la, să spui mulțumesc, să te speli pe dinți și să nu te scobești în dinți când vorbești cu cineva, în public. Mai târziu, am deprins tot de la ei recunoașterea greșelilor și înțelegerea normelor sociale, începând de la : să nu încalc drepturile celorlalţi, prin afirmarea drepturilor mele, să nu fac zgomot în ora de linişte, până la: să respect simbolurile, credinţele şi valorile mele şi ale celor de lângă mine, și să nu râd de slăbiciunea, defectul fizic sau orice tip de dizabilitate a cuiva. Prin imitaţie şi suficientă practică, de la părinții mei cred că am deprins tot ce am mai bun în mine. Am învățat de la ei să pierd uneori în viață, și automat, să-mi focalizez frustrarea spre ceva constructiv, dar și să câștig cu eleganță fără să îl umilesc pe cel care a pierdut. Anul acesta împlinesc 52 de ani, și am ajuns la concluzia că, normele de conduită se învață din familie. Școala, și alte medii educaționale, nu pot ulterior decât să confirme și să consolideze, normele deja deprinse din familie.
Rep: Ce rol joacă banii în viaţa dumneavoastră?
P.B.: Lumea întreagă gândeşte în termeni financiari. Cei ce gândesc în termeni de putere politică, tot la bani se gândesc, pentru că aceștia, nu sunt decât un simbol al puterii, și de aceea se spune că banii, au minunatul talent de a deschide orice uşă. Într-adevăr banii sunt foarte importanţi, mai ales că noi desfăşurăm o activitate comercială, care implică colateral plata distribuitorilor, salariile angajaţilor, dările către stat, dar eu ţin foarte mult la aspectul laturei umane şi văd raportul ideal dintre un şef şi angajat, ca pe o căsnicie fericită, în care totul se construieşte pe baza unei comunicări deschise. De peste 20 ani de când funcţionăm, în firma noastră nu a întârziat nicio zi plata salariilor, sau obligaţiile fiscale faţă de stat. Este adevărat că, nu ne putem lipsi de bani în secolul XXI, dar vă spun din propria experienţă, că poţi să ai bani şi să nu faci o obsesie pentru ei, la fel cum poţi să trăieşti împlinit cu latura materială fără să neglijezi latura spirituală.
Rep: Ce nu poate ierta Petru Borșa niciunui prieten?
P.B.: Nu am mulţi prieteni recunosc, în schimb, am o sumedenie de amici, cunoştinţe, relaţii de afaceri. Dar de la cei câţiva prieteni pe care îi consider adevăraţi cred că nu le-aș putea ierta trădarea şi furtul.
Rep: Știu că sunteți un om divorțat așa că vă întreb, dacă doriți să vă refaceți viața, să vă recăsătoriți? Sau din experiența dvs., un bărbat poate să fie fericit și singur?
B.P.: Singurătatea pe termen lung nu e bună, în schimb te ajută să devii mai empatic, îți stimulează creativitatea, și chiar te ajută să cultivi relații mai profunde. Eu acum nu sunt singur, sunt într-o relație de prietenie cu cineva, însă nu de căsătorie. De ce? Pentru că am trăit o experiență neplăcută în urma unui divorț. Sigur, am avut și eu o parte de vină, care mi-o asum, dar a fost un divorț care a durat ani de zile, pentru că era și un copil la mijloc, și cred că sechelele cu care am rămas, m-au determinat să nu mai fac și a două oară, pasul spre altar. Pe de altă parte, am văzut multe relații care au funcționat atâta timp cât au fost iubiți și nu au mai mers după ce s-au căsătorit. La mine, nu știu dacă va mai fi o a doua căsătorie, dar nici nu zic ca niciodată nu voi mai fi mire. Ce va fi va fi!
Rep.: Știu că sunteți tatăl unei fete. Ca părinte ce sfaturi i-ați dat, legate de cum ar trebui să fie în viață ?
B.P.: Reguli de igienă, bun simț, respect, maniere plăcute. I-am sugerat să aibă grijă în ce anturaje se învârte, și să învețe, dar ea azi nu mai este un copil, are 22 de ani este studentă în anul III la Universitatea de Medicină și Farmacie și sunt foarte mândru de realizările ei.
Rep.: Când, și unde, vă simțiți cel mai fericit?
B.P.: Acasă, este locul cel mai important din lume. Este locul unde poţi să fii aşa cum eşti, să-ţi petreci timpul aşa cum vrei. Deci, în Reghin mă simt cel mai fericit, în locul în care m-am născut. Cel mai relaxat mă simt la Băile Felix, iar dacă vreau să mă luminez spiritual, aleg Mănăstirea Prislop, să vizitez mormântul părintelui Arsenie Boca, unde am fost de cinci ori, și de fiecare dată am simțit că este un loc binecuvântat de Dumnezeu, în care se întâmplă minuni. Este impresionant să vezi, cum românii se transformă atunci când ajung la Mănăstirea Prislop, se regăsesc în valorile moştenite de la străbuni-oameni care au trăit cu frica lui Dumnezeu, şi cu respect faţă de semeni.
Rep: Dacă, Petru Borșa ar avea puteri supreme, pentru scurt timp, care ar fi primele trei schimbări radicale, pe care le-ar aplica în Reghin?
B.P.: În primul rând aș face o lege care să atragă cât mai mulți investitori în Reghin, care să elimine șomajul iar Reghinul să devină primul oraș din România, fără șomeri. În al doilea rând, aș renova toate clădirile din centrul istoric al acestui municipiu, să pun în valoare arhitectura Reghinului Săsesc, de altădată. Fiindcă tânjesc de multe ori, după frumuseţea şi potenţialul oraşului transilvănean din fotografiile vechi, care a fost un burg săsesc important, și care a obținut încă din 1863, în urma mai mulor solicitări un act oficial emis de împăratul Franz Joseph, prin care a fost ridicat în rândul oraşelor privilegiate, la rangul de oraş liber, regesc. În al treilea rând aș elimina toate problemele din Reghin, ca acesta să devină orașul fericirii.
Rep: Care este cheia succesului, pentru dvs.?
B.P: Planificarea detaliată, colaboratori serioși, respect pentru disciplina muncii, perseverență, și să îți formezi o echipă pe termen lung. Factorul uman, este extrem de important, și poate contribui considerabil, la reușita unei companii. De aceea, eu ca administrator, am încercat să văd în salariații mei plusul de valoare pe care îl aduc firmei, și să nu îi consider elemente generatoare de cheltuieli. Aceasta este o mare greșeală pe care foarte mulți administratori o fac. Bineînțeles, că la angajare, trebuie să te orientezi în funcție de bugetul de care dispui, dar și de calitățile potențialului angajat.
Rep.: Ce înseamnă renumele și popularitatea? Cât de greu se câștigă și cât de ușor se pierd?
B.P.: Popularitatea înseamnă a fi cunoscut și simpatizat, de masele largi de oameni. Ca să fi simpatizat trebuie să ai integritate morală, probitate profesională, corectitudine, demnitate și cinste, adică într-un cuvânt, să ai onoare. Onoarea pentru mine înseamnă totul, cuvântul dat, cuvântul respectat. Tocmai pentru că am ținut la onoare, am refuzat toate ofertele politice, care mi s-au făcut de-a lungul timpului. Cât de greu se câștigă și cât de ușor se pierd? Bunul renume se câștigă greu și se pierde ușor în cazul meu numele farmaciilor este poleit cu impresiile clienților mei, vis-a-vis de serviciile pe care le punem la dispoziţia animalelor pe care le dețin, în funcţie de nevoile fiecărei rase, şi de vârsta acestora. Dar părerea mea este că, atâta vreme cât popularitatea patronului de farmacie veterinară nu-l împinge la fățărnicie, putem să fim convinși că pertinența nativa a clienților, are toate șansele de a face ca activitatea medicală veterinară, să fie apreciata la justa sa valoare, și răsplătită potrivit valorii.
Rep.: Sunteți o persoană care întotdeauna a știut să își păstreze intimitatea? E obositor? Costă mult intimitatea asta?
B.P.: Nu costă nimic, trebuie doar să fi atent în ce fel de cercuri te învârți, și să nu răspunzi la provocări. Nu am nimic de ascuns, dar țin la intimitatea mea, și îmi apăr acest drept. Mie întotdeauna mi-a plăcut să fiu un om simplu, dar liber, care să nu facă nici un compromis. Nu am facebook, skype, messenger! Nu folosesc dropbox, și nu sunt conectat pe nici o rețea de socializare virtuală. Prefer să interacționez în viața reală, cu oamenii care rezonez și atât. M-am eliberat de normele rigide, impuse de convențiile sociale, trăiesc după propriile mele reguli, mă simt bine în pielea mea, și îmi place să cred că sunt perfect sănătos.
Rep.: Ce personaj istoric, admiră cel mai mult, Petru Borșa ?
P.B.: Regele Mihai I. Azi, după ce România a trecut prin atâtea regimuri politice, democratice mă gândesc oare cum ar fi fost dacă, după 1990 s-ar fi instaurat din nou Monarhia, și Centenarul României ar fi fost din nou sub conducerea unui rege? Mă întreb asta ca cetățean al acestei țări, care constată zi de zi cu amărăciune că lucrurile merg din ce în ce mai prost.
Rep.: Da-ți mi trei motive, care vă determină să credeți în Dumnezeu?
P.B.: În primul rând, cred în Dumnezeu ca Tată și în Isus Hristos ca Fiu, fiindcă cea mai fantastică promisiune, pe care Dumnezeu a făcut-o omului, este viața veșnică, și eu sunt convins că există o altă viață după moartea noastră fizică. Existența veșnică o au toți oamenii. Dar viața veșnică o au numai cei care, în timpul acestei vieți, cred în Dumnezeu și în Iisus Hristos din toată inima, și cu dorință fiebinte, cu credincioșie, cu fidelitate și statornicie împlinesc poruncile lor. În al doilea rând, cred în Dumnezeu, pentru că sunt creștin din tată în fiu, un creștin moderat, dar care se roagă la Dumnezeu, respectă sărbătorile religioase, și care face milostenii față de oamenii neajutorați, de câte ori are ocazia. În al treilea rând, cred în Dumnezeu pentru că fără Dumnezeu, nu există nici suflet, suntem doar materie, iar eu sunt un suflet, care într-o zi, sunt conștient că va ajunge față în față cu Creatorul său, la Ziua Judecății.
A consemnat Matei Robert Mihai
About Author
