ILIE FRANDĂȘ ,,Dumnezeu m-a ajutat ca în peste 43 de ani de muncă să nu am nici o zi de concediu medical”

,,Ființa noastră e la discreția celorlalți, nu apari tu în ochii unuia așa cum ești, ci cum au reușit alții să sugereze o imagine despre tine” spunea la un moment dat Marin Preda. Această maximă se potrivește de fiecare dată când se pensionează un om de aceea o folosesc și eu acum la proaspăta pensionare a reghineanului Ilie Frandăș un om controversat pentru unii și nonconformist pentru alții. Chiar dacă unii îl adoră și alții îl detestă Ilie Frandăș este omul care a încercat să facă în viaţă de toate care nu a fost străin nici de politică, nici de afaceri nici de administrația publică și care nu a avut șansa de a fi neînrobit de marele mecanism al istoriei dar care totuși a reușit după aproape 44 de ani de trudă în România să îndeplinească cerințele de bază ale societății fără să aibă impresia că şi-a ratat viaţa. Cum a reușit ? citiţi în interviul de mai jos.

Reporter: Cum a ajuns Ilie Frandăș să se pensioneze? Cât de greu a fost de parcurs acest drum de îndeplinire a cerințelor de bază ale societății?

ILIE FRANDĂȘ: Cred că în mod normal, dacă acceptăm că trăim într-o lume normală. Am lucrat la mai mulți angajatori, peste 43 de ani, și în ”epoca” trecută și în cea actuală. Niciodată munca nu mi s-a părut grea că, de fapt, omul este făcut pentru a muncii. Problema este că în tumultul lumii, sunt oameni plătiți pentru a complica munca; doar acest fapt m-a cam deranjat. Pe de altă parte, am încercat întotdeauna să diferențiez, ca un țăran, timpul de muncă, de cel de sărbătoare și petrecere. Le-am umplut pe amândouă, cât m-am priceput. Din păcate, în sistemele instituționalizate în care am lucrat, nu am fost solicitat să fac tot ce puteam face și atuncea, la locul de muncă am făcut ce m-i s-a cerut, iar, în particular, am făcut ce am vrut. În ce privește cerințele societății, am căutat mereu să le îndeplinesc. La locurile mele de muncă nu am avut nici o sancțiune și Dumnezeu m-a ajutat ca în peste 43 de ani de muncă să nu am nici o zi de concediu medical. Atât în școlile pe care le-am urmat, cât și în viață, am urmat tradiția strămoșilor și am adus modesta mea contribuție în sensul că am făcut cunoscute, mai ales în publicistică, lucruri pe care le-am aflat și care au meritat să fie scrise.

Rep: Cu ce gânduri pășiți în cel de-al 65 – lea an al existenței dumneavoastră?

ILIE FRANDĂȘ: Am mai multe gânduri și dacă voi fi sănătos s-ar putea să le și împlinesc. În acest an am mai multe prilejuri de bucurie, voi fi pensionar, voi deveni bunic, voi avea mai mult timp pentru preocupările mele de suflet. Toate lucrurile din lume își urmează calea, iar noi oamenii trebuie să știm că voința se raportează la posibilități, echilibrul dintre cele două, fiind, de fapt coordonata de bază a vieții.

Rep.: În tinerețe se spune că e greu să afli ce te face cu adevărat fericit pentru că lucrurile care se adaugă fericirii tale astăzi ar putea să nu îţi provoace aceaşi bucurie în ziua următoare, aşa că unii spun să experimentezi şi eviți să te blochezi în angajamente mari. Un tânăr care a reușit să se pensioneze la 34 de ani spunea într-o carte de succes să încerci orice înainte să cumperi, să închiriezi înainte să devii proprietar și să împrumuți atunci când este posibil şi cumpără obiecte folosite atunci când nu poţi împrumuta. Sunteți de acord cu aceste sintagme ? Cum a fost drumul spre fericire şi spre independenţa financiară a lui Ilie Frandăș?

ILIE FRANDĂȘ: Cred că am răspuns deja la această întrebare. Echilibrul dintre ce vrei și ce poți. Dacă ești prea lacom, oricât ai avea, nu ești fericit, deoarece nu ești mulțumit. Fericirea este o rezultantă a vieții echilibrate. Excesul nu te face fericit, deoarece nu durează. Sunt om, trăiesc în lume și am avut și am multe dorințe. Fericirea ar fi să le împlinesc pe toate, dar, de multe ori nu este posibil. Totuși, repet, poți fi fericit prin echilibrul dintre voință și posibilități. Nu sunt prea lacom și sper să fiu fericit și de acum înainte.

Rep.: Sunteți și om de televiziune cu mare priză la public și staroste la nunți și baluri fără număr spre stupoarea unor maeștrii de ceremonii tineri care deși investesc în aparatură și imagine mii de euro nu reușesc să ajungă să vă surclaseze din topul preferințelor publicului? Care e secretul care v-a ajutat să mă mențineți pe piață și să aveți continuitate?

ILIE FRANDĂȘ : În primul rând, plăcerea de a face pe placul publicului. În general oamenii au anumite așteptări. Eu încerc să le fac pe plac fără a falsifica tradiția, istoria sau realitatea. Niciodată nu am încercat să par altfel decât sunt, sau să răstălmăcesc adevărul și încă sunt atâtea lucruri care merită să fie spuse, că omul nu trăiește doar în plan material, ci și în cel spiritual.

Rep.: Sunteți un om bine cotat din toate punctele vedere, atât la capitolul moral, cât și cel financiar, de ce va-ți retras din politică?

ILIE FRANDĂȘ: Pe zi ce trece, sunt tot mai convins că politica este o treabă murdară, dar, în anul 2004, am devenit funcționar public și mi-am dat demisia din politică. Funcția publică, (oricât încearcă mulți să o asocieze cu politica) nu are culoare politică pentru simplul fapt că cetățeanul, în democrație, este liber să adopte orice doctrină politică. Mai mult, politica nu are mare legătură cu morala și acest fapt se observă atât la noi, cât și la politicienii străini. În politica lumii de astăzi primează manipularea și diversiunea. ”Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va elibera” ( Ioan, 8:31,32), în manipulare și diversiune, adevărul este ascuns. Atunci ce politică să fac ?

Rep.: Ce înseamnă renumele și popularitatea? Cât de greu se câștigă și cât de ușor se pierde?

ILIE FRANDĂȘ: Renume și popularitate; să fi corect, să faci ce ai spus, să nu fi egoist, adică să faci ceva și pentru ceilalți, să nu ai pretențiile mai mari decât posibilitățile, să spui adevărul. Renume, înseamnă nume bun și stăruința de a face ca acesta să fie respectat. Când semnezi sute de articole, când semnezi cărți sau comunicări în care nu răstălmăcești adevărul, cred că poți să îți menții atât popularitatea, cât și respectul numelui.

Rep.: De-a lungul vieții ați cunoscut o mulțime de oameni celebri, cine v-a impresionat cel mai mult ca om din contemporanii care s-au pus în slujba culturii din România?

ILIE FRANDĂȘ: Da am cunoscut oameni celebri și mari oameni de cultură, cum sunt academicienii Ionel Valentin Vlad, președintele Academiei Române, sau academicianul Alexandru Surdu, vicepreședinte al Academiei Române, diplomatul și politicianul Ioan Rațiu, avocatul Niculae Cerveni, etnologul Pamfil Bilțiu, profesorul Dumitru Acu, președintele ASTREI și mulți, mulți alții pe care acest spațiu nici nu îi poate cuprinde, de la mic la mare, adică am prieteni, oameni de cultură, chiar și în rândul copiilor, dar, mai ales în rândul oamenilor simplii, descopăr mereu, oameni de cultură. De exemplu, o femeie de 90 de ani din Urisiul de Sus, recită mai multe poezii decât oricare profesor dintr-un liceu de la oraș și eu mă bucur că sunt contemporan și am cunoscut-o pe acea femeie, la fel cum mă bucur când cunosc un înalt prelat al bisericii, un mare artist sau un mare scriitor. În ce privește, a te pune în slujba culturii, este un act voluntar și poate să o facă oricine, chiar dacă, la noi există sistemul culturii instituționalizate, cu norme ciudate și politizate de apreciere. Adevărul este că fericirea apare la nivel spiritual și atunci, actul cultural te poate face fericit pe tine și, în același timp și pe ceilalți.

Rep.: Ce nu poate ierta Ilie Frandăș unui prieten?

ILIE FRANDĂȘ: Iertarea este o cerință a credinței creștine, cu uitarea însă avem probleme, dar cred că timpul le rezolvă pe toate.

Rep.: Spuneți-ne ceva despre soția dumneavoastră? Cum ați cunoscut-o, unde și când va-ți căsătorit și ceva despre copii dumneavoastră?

ILIE FRANDĂȘ: Am cunoscut-o într-o iarnă ca aceasta și primăvara, prin mai am făcut nuntă, dar legătura a fost pecetluită de dragoste, că dacă aceasta lipsea nu s-ar fi întâmplat nimic, nu am fi avut cei doi copii și nu am fi așteptat acum nepoții. Mai ales atunci când sun staroste la nuntă și conduc mirii la cununie, îmi place să spun că nici legea, nici rigoarea ci numai singură dragostea, poate asigura echilibrul în familie și în societate. Toată răutatea lumii de acum constă în neiubire și dezunire. Soția mea Valerica, ca și mine face ce îi place să facă și se bucură de respect și succes împreună cu membrii Ansamblului ”Doina Mureșului” de la Casa de Cultură ”Eugen Nicoară”, din Reghin. De fapt, cei mai buni prieteni ai noștri sunt acolo. Copii noștri, doi băieți, sunt mari și încearcă fiecare să reziste în tumultul acestei lumi.

Rep. : Cine a fost de-a lungul vieții mentorul spiritual al lui Ilie Frandăș?

ILIE FRANDĂȘ: Au fost mai mulți. În primul rând bunica mea Firuca Husariu din Glăjărie, apoi, învățătorul Aurel Dunca, profesorii de prin școli și facultate, din care, cu mai mulți țin și acum legătura. Dar, mereu descopăr pe cineva, chiar în oamenii simpli dar care au acea sevă miraculoasă a neamului românesc și ajung să mă îndrăgostesc de oamenii cu suflet frumos de la care învăț mereu câte ceva. Cu trei săptămâni înainte de a trece la cele veșnice, mama mea Maria, m-a învățat o poezie. Omul cât trăiește învață și eu, sunt om.

Rep.: Ați oferit specialiștilor și deopotrivă publicului larg numeroase cărți. Care din acestea vă exprimă mai bine și de care sunteți cel mai legat sufletește?

ILIE FRANDĂȘ: Nu aș putea spune că o carte este mai legată de sufletul meu. Am scris și scriu. O parte din ce am scris am reușit să public, dar încă am, tot cam pe atât de publicat. Mă pasionează tradiția și istoria locală, în această direcție se îndreaptă cercetările mele. Sunt încă atâtea lucruri care merită să fie scrise.

Rep: Care este cel mai important premiu sau distincție care v-a fost conferită ca om de presă sau ca scriitor?

ILIE FRANDĂȘ: Nu am prea primit premii, dar sunt bucuros că sunt membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, membru și vicepreședinte al Filialei Mureș a Ligii Scriitorilor, secretar al Despărțământului ASTRA Reghin și membru a mai multor fundații și asociații culturale. De fapt, nu distincția, deoarece la noi, în prezent nu există o scară a valorilor, ci faptul că mereu mi se oferă să fac ceva în plan cultural, asta mă satisface.

Rep.: Dacă ați avea posibilitatea să vă întoarceți în timp ce ați schimba în propria viață?

ILIE FRANDĂȘ: Nu mare lucru. Am avut o copilărie fericită, pentru că acolo în comunitatea satului oamenii erau cumsecade și nu se urau. În tinerețe am reușit să învăț, nu cât am vrut, ci numai cât a fost posibil, apoi am reușit să am o familie, să am prieteni, să fiu apreciat, să pot vizita țara și lumea, să cunosc și să exprim tradiția și istoria nostră atât în fața publicului românesc, cât și în fața multor străini. Într-o astfel de situație ce să mai schimb ? Sigur, mi-aș dori să rămân așa cum sunt, să nu îmbătrânesc și să nu mă îmbolnăvesc, iar când voi pleca din lume, să o fac fără durere, precum au plecat părinții mei.

Conținutul website-ului www.viselenuautermenlimita.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către ROBERT MATEI sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea materialelor noastre, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing pe adresa de e-mail: roberto_zizi@yahoo.com.