LUCREŢIA CADAR ÎN 1988 ACORDA PRIMUL INTERVIU, ÎN CALITATE DE PRIMAR, AZI ÎN 2018 NE ACORDĂ AL 100- LEA INTERVIU, ÎN CALITATE DE EDIL ŞEF

În 18 februarie 1988 apărea primul articol despre Lucreţia Cadar, în calitate de primar al comunei Ruşii-Munţi de atunci au trecut 30 de ani şi doamna a mai bifat un mandat de consilier local, un mandat de viceprimar şi patru mandate de primar în comuna Deda. Chiar dacă unii o invidiază pentru statutul de care se bucură azi, mulţi nu ştiu că pe Lucreţia Cadar destinul nu a ținut-o mereu la suprafața vieții sociale, dar şi-a asumat ideile şi convingerile cu orice risc şi s-a înrobit la marele mecanism al istoriei comunei Deda. Şi-a făcut datoria ca om şi ca mamă, a născut două fete, a plantat o livadă şi a construit o casă, a fost aleasă preşedinte al GAL-ului, toate şcolile de pe raza comunei au fost reabilitate sub conducerea sa, bisericile, în plus s-a înfinţat în mandatele domniei sale: Centrul de Evidenţă a Populaţiei, punctul de lucru al Detaşamentului de Pompieri din Reghin, sediul SMURD şi Poliţia Locală, iar acum se edifică un Dispensar Uman nou, pentru doi medici de familie. În anul 2009, Lucreţia Cadar a fost fost victima unui accident rutier mortal, din care a scăpat cu viaţă printr-un miracol, în 2010 scriitorul Romeo Soare i-a dedicat o carte, intitulată ,,Un primar de 5 stele” şi în anul 2016 chiar a candidat la o funcţie în Parlamentul României. Lucreţia Cadar a reușit, după mai bine de 30 ani de administraţie publică în România, să îndeplinească cerințele de bază ale societății, fără să aibă impresia ca a naufragiat într-o țară fără rost. Cum a reușit ? sperăm să aflăm în interviul de mai jos.

Rep.: Lucreţia Cadar s-a remarcat profesional încă din anul 1988 în presa comunistă, când articolele se redactau cu mașina de scris, când se scoteau corecturile direct de pe rama de ziar și erau în vogă şpalțurile cu zaţ de plumb, a făcut față și în faţa presei post-decembriste şi azi este virală în presa on line. Cum aţi reuşit să rămâneţi în preferinţele cetăţenilor atâţia ani?

Lucreţia Cadar: M-am alimentat cu învățătura mea, am învățat să-mi controlez emoțiile, visele și aspiraţiile. Mereu am prosperat, fiind alimentată de entuziasmul meu. Și toată viața m-am străduit să o petrec în raţiune şi simţire. Aceastea sunt sursa fericirii mele. Toți acești ani m-au ajutat să conştientizez că viaţa e prea scurtă să ne batem joc unii de alţii. Nu am făcut rău nimănui voluntar.

Rep.: Ce nu v-a întrebat nimeni, niciodată, și ați vrea să știe lumea?

L.C.: Care sunt originile mele sociale? Acesta este lucrul care a interesat prea puţin jurnaliştii sau nu a interesat deloc. Vreau să vă spun că provin dintr-o familie de ţărani simpli din satul Filea, Cadar Gavril şi Paraschiva. Tatăl meu, ca un foarte bun organizator şi un om foarte deschis la noutăţile vieţii sau ale cetăţenilor satului Filea, spunea aşa: ,,Întotdeauna trebuie să fii în rând cu oamenii. Oportunitatea şi momentul folosit atunci când este cazul nu se mai întoarce niciodată!”. Acest lucru l-am învăţat de la tatăl meu, care era un om deosebit şi, mai mult decât atât, chiar i-am moştenit trăsăturile de caracter, toate, care au legătură cu omul gospodar şi cu omul cumpătat. Am fost doi copii la părinţi, eu şi fratele meu Mihăilă mai mic cu doi ani care din păcate a decedat şi el la vârsta de 48 de ani, exact la vârsta la care s-a stins din viaţă şi tatăl meu, ca urmare a unui accident. Tata lucra în Târgu-Mureş, făcea pază militarizată şi în 1978, în drum spre casă, a trecut peste o punte şi fiind apa foarte mare în aceea zi nu ştim în ce condiţii s-a dezechilibrat şi a căzut peste balustradă în apă. La aceea dată eu eram contabilă la CAP Filea şi cred că a fost cea mai groaznică zi din viaţa mea, când la circa 5 km distanţă de casă corpul neînsufleţit al părintelui meu a fost aruncat la mal, de viitură, pe teritoriul comunei Ruşii Munţi. Eu aveam 21 de ani şi acest eveniment m-a marcat toată viaţă. Familia a rămas fără venituri, bunica mea, din partea tatălui avea o pensie de 400 de lei, ceea ce însemna foarte puţin dar cu banii dumneaei m-au ajutat să îmi termin Liceul Agricol Târgu-Mureş, unde am absolvit profilul contabilitate în primele cinci locuri din clasă, şi mi-am asigurat bursa să îmi pot plăti internatul. Şi în ciuda greutăţilor şi lipsurilor de acasă am învăţat şi am absolvit liceul, cu media generală 9,20.Poate chibzuinţa de atunci m-a făcut să privesc mai târziu lucrurile cu foarte multă seriozitate şi să îmi analizez faptele la justa valoare.

Rep.: Vă mai amintiţi ce va-ţi cumpărat din primul salar de primar al comunei Ruşii-Munţi?

L.C.: Cred că mi-am cumpărat o mobilă pentru camera mea. Ulterior mi-am achiziţionat un televizor ,,Telecolor”, şi, pe parcurs, mi-am completat necesarul de obiecte de uz casnic, cu un aragaz şi un frigider cu congelator.

Rep.: În ce relaţie sunteţi azi cu cetăţenii din Ruşii-Munţi şi pentru ce credeţi că îşi vor aminti despre dumneavoastră în timp?

L.C.: Întotdeauna cetăţenii din acestă comună au avut un respect deosebit la adresa mea şi eu la adresa dumnealor. Aveam 30 de ani şi eram o mână de femeie care a construit acolo un Cămin Cultural am realizat asfaltări în mandatul meu cooperativa de producţie, achiziţii şi desfacere a mărfurilor şi-a încheiat activitatea cu un beneficiu net de 2.250.000 lei şi ocupa locul III pe judeţ. Făceam naveta, fiindcă soţul meu era secretar adjunct cu probleme de propagandă la Primăria Aluniş şi aveam acealaşi traseu, zi de zi: Sebeş – Filea –Ruşii-Munţi – Aluniş. La Revoluţia din Decembrie 1989 am fost chemată să predau documentele primăriei, îmi amintesc că era adunată o mare de oameni în faţa Primăriei şi a Bisericii Ortodoxe din Ruşii-Munţi…cu foarte mult respect mi-au netezit drumul, s-a aşternut o linişte ca în mormânt, când am ieşit în stradă nici un cetăţean nu m-a jignit cu nici un cuvânt, dar era acea dorinţă de preluare a puterii şi erau câţiva dintre gospodarii comunei care şi-au dorit această funcţie. Frumos, mi-au cerut dosarele, le-am predat şi am plecat. Îmi amintesc că în anul următor, pe 15 august 1990, am fost sunată de la Cabinetul domnului prefect al judeţului Mureş de atunci şi mi s-a comunicat să mă prezint la Ruşii-Munţi, îmbrăcată decent, în costum, pentru că 80% din populaţia comunei mă solicită să fiu din nou primarul lor. Am cerut prefectului Vasile Urdea să îmi acorde un răgaz să mă consult cu familia şi soţul meu mi-a spus că este mult mai greu să fii primar în zilele democraţiei, pentru că nu mai exista aceea protecţie de care beneficia un edil în perioada anterioară şi cetăţenii au alte idei şi nu şi ar dori să mă vadă că sufăr la un momentdat dacă cineva m-ar fi jignit. Aşa că i-am comunicat domnului prefect că din motive personale nu pot accepta funcţia de primar. Dar, privind în urmă, pot să vă spun că popularitatea mea de mai târziu, de la Deda, a început de fapt de la Ruşii-Munţi, pentru că pe atunci CFR avea foarte mulţi angajaţi şi Deda şi călătorii pe tren vorbeau despre mine lucruri frumoase şi despre realizările mele ca primar în Ruşii-Munţi, în perioada 1987-1989.

Rep. : După experienţa de primar din Ruşii Munţi şi până la startul intrării în politica post-decembristă cât timp v-a luat?

L.C.: Eu întotdeauna am fost o luptătoare din fire şi în viaţa de zi cu zi în familie şi la serviciu, pentru că sunt născută sub semnul zodiei Săgetător. Se ştie că nativii acestei zodii sunt luptători şi recunosc că mai târziu am învățat să folosesc această putere ca pe un dar, ca pe un talent excepțional. În perioada 1990 – 1996 lucram în cadrul finanţelor publice, la Percepţia Rurală Deda, când am intrat în Partidul România Mare, şi am fost promovată de prof. Adrian Moisoiu, care ulteruior a devenit şi deputat. Am ajuns consilier local, dar am pierdut alegerile la funcţia de primar, din cauza misoginismului bărbaţilor la aceea dată, care era foarte tare la modă nu pe alte considerente. Apoi, în anul 2000, primarul de atunci, Gavril Paşcan, mi-a propus să îl ajut în campania electorală, pentru că, în schimbul ajutorului meu mă va numi în funcţia de viceprimar al comunei în mandatul 2000-2004 şi aşa a fost. Ulterior, primarul de atunci mi-a spus că el nu va mai candida şi eu în aceea perioadă chiar nu aveam un loc de muncă aşa că am intrat în lupta pentru fotoliul Primăriei Deda. Până la urmă, totuşi, în campanie am luptat cu fostul primar, care între timp s-a răzgândit, dar era prea târziu pentru el, lumea era nemulţumită că se crease un Ocol Silvic privat, care a administrat Pădurile Primăriei Deda foarte prost. Eu în campania electorală le-am promis cetăţenilor că dacă voi ajunge primar voi face ordine. Sloganul meu a fost ,,Omul sfinţeşte locul”, cetăţenii au crezut în mine şi m-au votat într-un număr covârşitor. Cert este că am continuat pe aceeaşi linie, vorbele nu mi-au contrazis faptele şi am mai bifat apoi trei mandate.

Rep.: Există un motto în viaţă, după care vă ghidaţi?

L.C.: David Belle spune despre ce e important să faci în viaţă cam aşa: ,,În primul rând, să faci ceva. În al doilea rând, să faci bine acel lucru. În al treilea rând, să-l faci bine şi rapid – asta înseamnă să fii profesionist”.

Rep.: Vă amintiţi care au fost primele gânduri care v-au trecut prin minte în momentul accidentului rutier din 2009, când va-ţi pierdut soţul?

L.C.: Nu am cum să uit vreodată acea zi fatidică, de 9 septembrie 2009, când s-a stins din viață soţul meu în urma unui accident rutier, pe DN1 E60, în comuna Copăceni, în timp ce ne întorceam de la Cluj-Napoca spre casă. A învins pancreatita, dar firul vieții i-a fost intrerupt de un accident rutier. Când m-am trezit, am spart parbrizul şi am ieşit afară şi strigam cât puteam de tare: Cineva să îmi salveze soţul, să intervină şi să îl scoatem din maşină. Era plin de sânge, lovit, şi sângele îi ţâşnea din cap, în acele momente nu ştiam că el era deja mort, dar am avut tăria să scot telefonul şi l-am apelat pe doctorul Cristian Boeriu, care coordonează echipa SMURD Târgu-Mureş, să îl rog să trimită un elicopeter să îmi salveze soţul. El era plecat în Republica Moldova şi i-am spus că avem un mare necaz, am fost implicaţi într-un accident rutier foarte grav şi soţul meu este încarcerat în maşină. Acesta mi-a spus să îi urmez sfatul şi să merg cu prima ambulanţă la o investigaţie mai amănunţită la Cluj pentru că soţul meu va merge la Turda şi după ce i-am dat telefonul unui asistent, atunci el mi-a spus: Soţul dumneavoastră din nefericire este decedat. În acel moment am făcut un puseu de tensiune şi am intrat într-o criză de nervi, am fost sedată să pot face faţă situaţiei şi m-au dus la spitalul din Cluj.

Rep.: Aţi fost foarte bolnavă şi totuşi Lucreţia Cadar nu numai că a supravieţuit, dar a şi revenit, după două săptămâni, la serviciu, în cârje, şi-a dus mandatul de primar la bun sfârşit, după care, în 2012 a candidat pentru un nou mandat de primar, pe care l-a câştigat, spre stupoarea multora. Ce v-a motivat să mergeţi mai departe?

L.C.: Acolo, la spital, mi s-a spus că dacă vreau să trăiesc trebuie să uit ce am trăit şi să mă gândesc că pot ajunge pentru mine însumi o povoară, la pat, şi pentru copii un chin permanent. Nu puteam mânca, nu puteam înghiţi, chiar şi pastilele pentru tensiunea le îngurgitam cu lapte. Dar nu m-am lăsat şi după circa două săptămâni m-am întors la serviciu şi încet, încet, mi-am dovedit mie în primul rând că am supravieţuit, pentru că Dumnezeu mi-a dat dat zile să îmi pot îndeplini misiunea mea pe acest pământ.

Rep.: Aţi avut azi o Şedinţă de Consiliu Local, care a fost cel mai important proiect votat pe Ordinea de Zi?

L.C.: Aprobarea Bugetului local al comunei, pe anul 2018 care este în valoare de 11.200.000 de lei, din care 50% din sumă este destinată pentru dezvoltarea comunei şi pentru investiţii. Totodată avem proiecte pe fonduri europene, de 10 milioane de euro, dar asta înseamnă şi multă muncă şi o responsabilitate deosebită. Însă vreau să vă transmit un mesaj: nu mă voi da înapoi de la nimic în a dovedi că acolo unde se doreşte se poate face. O femeie poate fi capabilă şi responsabilă în acelaşi timp, pentru a duce destinul unei comune acolo unde îl merită. Oamenii din Deda merită cele mai bune condiţii de trai şi vreau să aduc tinerii înapoi în ţară, am asigurat infrastructura, se construiesc case noi şi pentru mine asta e o satisfacţie deosebită. Am făcut în aşa măsură lucrurile, pentru a nu sancţiona pe nici un locuitor din Deda, care şi-a extins locuinţa sau anexele gospodăreşti şi i-am ajutat să îşi rezolve autorizaţii de construcţii şi să intre în legalitate. Nu întotdeauna poţi conta pe cei din jurul tău, pentru că există şi răutăţi şi invidii, dar atunci când ai conştiinţa împăcată că ai făcut lucrurile legal şi în favoarea cetăţeanului, îţi dă o satisfacţie pe care, personal, nu o pot compara cu nimic.

Rep.: Din zecile de proiecte implementate în mandatele dumneavoastră spuneţi-mi unul mai recent care consideraţi că merită adus în atenţia cititorilor ?

L.C.: Au fost multe proiecte de-a lungul anilor care au adus plus-valoare, confort sau locuri de muncă comunităţii pe care o conduc. Dar dacă vreţi să vorbesc de un proiect ce merită adus în atenţia cititorilor, azi să nu ne mai raportăm la timpul trecut ar putea fi un proiect recent care are ca scop diminuarea fenomenului de excluziune socială şi sărăcie în comunitatea marginalizată din comuna Deda. Sunt mândră că am putut accesa un proiect în cadrul Programului Operaţional Capital Uman unde din cele 123 de proiecte depuse la nivel naţional, au fost selectate 23, iar printre acestea a fost şi proiectul comunei Deda. Ca şi valoare, ne situăm pe locul patru pe ţară şi vorbim de un proiect de şase milioane de euro, ceea ce nu poate fii decât un lucru extraordinar pentru cetăţenii comunei noastre. Proiectul în sine înseamnă investiţii noi, creare de locuri de muncă, 20 noi antreprenori care să angajeze 20 de persoane care să lucreze în activităţile pe care le vor crea prin acest anteprenoriat. Statistic vorbind înseamnă sprijinirea unui grup ţintă de 565 de persoane, dintre care 30% sunt rromi şi 70% sunt români. În cadrul proiectului se vor realiza 150 de dotări pentru uz casnic pentru 150 de gospodării, dotări însemnând aragaz, maşină de spălat, frigider şi alte obiecte de uz casnic necesare într-o locuinţă. Proiectul are în plan şi contrucţia a 20 de locuinţe noi pentru persoanele care sunt într-o situaţie socială precară. Acest Program Operaţional Capital Uman cuprinde totodată şi construirea a 20 de acoperişuri, de împrejmuiri de locuinţe şi totodată întăbularea a 150 de gospodării care nu au întăbulat terenul şi imobilul în cartea funciară sau în cadastrul funciar.

Rep.: Cum vă considerați, o răsfățată a vieții sau o femeie nealintată suficient, de către destin?

L.C.: Mă consider o răsfăţată a sorţii, chiar dacă am avut în viaţă parte şi de foarte multe necazuri. Am învaţat întotdeauna ceva important din tot ceea ce s-a întâmplat în viaţa mea pentru a nu repeta greşelile din trecut şi am ajuns la concluzia că oamenii pe care îi aduni în jurul tău sunt reflexia propriei tale persoane. Am întemeiat o familie frumoasă şi am fost un om devotat familiei, am două fete de care sunt foarte mândră şi cinci nepoţei, care sunt lumina ochilor mei.

viselenuautermenlimita.ro